90 matches
-
Preoțești, în Cercetări arheologice, VII, 1984, p. 81-84 (în colaborare cu Dr. Popovici). 5.Șantierul arheologic Preoțești-“Dealul Cetății” (jud. Suceava), 1983, în Cercetări arheologice, VIII, 1986, p. 37-41 (în colaborare cu Dr. Popovici). 6.Săpăturile din 1985 din necropola tumulara de la Prajeni (jud. Botoșani), în Hierasus, VI, 1986, p. 15-23 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 7.Târgu Frumos - “Baza Patule”, în Cronică cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 93-94 (în colaborare cu D. Boghian). 8.Târgu Frumos, în Cronică
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
la Mena, Bari, 1996, în Studia Antiqua et Archaeologica,III-IV, 1996-1997, p. 231-232. 23.Dan Monah, Plastică antropomorfa a culturii Cucuteni-Tripolie, Piatra Neamț, 1997, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 225-230. 24.O.Levitchi, I.Manzura, T.Demcenko, Necropola tumulara de la Sarateni, București, 1996, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 232-236. 25.S.A.Luca, Așezări neolitice pe valea Mureșului (I). Habitatul turdasean de la Orastie-Dealul Pemilor, în Studia Antiqua et Archaeologica,V, 1998, p. 221-225 (în colaborare cu V.
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
În plină epoca a bronzului când probabil a fost descoperit aurul Apusenilor, așezările umane explodează și urcă de pe văile fertile ale râurilor pe vârfurile munților, până la 1300 m altitudine. La Sălciua, lângă peșteră Huda lui Papara, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe... De la sfârșitul acestei epoci a fost descoperit în zona intrării un celt de bronz, depus că ofranda zeului într-o fisură a peretelui de calcar. Puternică ginta a Apulilor, dacii
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
li s-au acordat privilegii și urbea a prosperat din punct de vedere economic, social și cultural. În prezent, în acest spațiu, își are sediul , exponatele ilustrând evoluția unor așezări umane în zonă, încă din zorii preistoriei. Dovezile unor necropole tumulare permit o percepție vizuală asupra modului de viață și a credințelor unei populații străvechi. Colecția de arme medievale (paloșul orașului, spade, săbii, cămăși de zale) „vorbește” despre cavaleri legendari, eroi și armate strălucitoare care și-au câștigat gloria luptând pentru
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș () [Corola-website/Science/314133_a_315462]
-
fețele late o adâncitură longitudinală. (Din păcate nu se mai află la muzeul din Aiud.) În partea de nord a vetrei satului Geoagiu de Sus, pe culmea „Cuciu”, se află urmele unei așezări aparținând culturii Coțofeni și un mic cimitir tumular numărând 4 tumuli, identificați în 1972 de arheologul Horia Ciugudean de la Muzeul din Alba Iulia, care a efectuat săpături la unul din ei. Având o formă elipsoidală, cu axa mare de și axa mică de , tumulul era puternic aplatizat, înălțimea
Descoperiri arheologice din Stremț, Alba () [Corola-website/Science/314351_a_315680]
-
se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul Miron Costin menționează fortificația în Cartea pentru descălecatul dintăiu a Țarii Moldovii, capitolul V, cu numele de "Gherghina
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
se suprapune și o rezervație paleontologica, denumită "Punctul Fosilifer Barboși-Tirighina", cu o suprafață de 1 ha. În depozitele fosilifere de la Bărboși au fost identificate noi specii de fosile. În apropiere de castrul de la Tirighina-Barboși a fost descoperit un mormânt român tumular de incinerație. A fost descoperit și un mormânt care conținea, între altele, o fibula de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb de ceapă, ușor proeminențe. Suprafață exterioară a fibulei este gravata cu o suită
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
monumente de interes local. Două sunt situri arheologice situl de la „biserica Tufa-Costieni”, unde s-au găsit urmele unor așezări din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III și Tei) și din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.); și necropola tumulară geto-dacică descoperită la ieșirea din Popești, pe partea stângă a drumului spre Novaci. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Nicolae” (1870) din Drăgănescu; casa Maria Călin (1920); casa Marin Matei (1927); casa Maria State (1931), ultimele
Mihăilești () [Corola-website/Science/297200_a_298529]
-
disting pentru acea perioadă: cultura Odischi, grupele Sioni și Maikopi (în vest); cultura Șulaveri, grupul Sioni (în est), cu stațiunile reprezentative Șulaveri Gora și Chramis Didi Gora. În epoca bronzului timpuriu se produc schimbări în structura socială, dovedite de înmormântările tumulare de tip Martqopi și Bedeni ale culturii Kura-Araxes, de vestigiile de așezări fortificate și de dezvoltarea metalurgiei. O așezare fortificată cu două necropole în preajmă a fost descoperită în Kvazchelebi, tumuli cu manta din piatră sau pământ, în ale căror
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
a patra, de un val cu sântul corespunzător, care o separă de restul terasei. Dincolo de acesta, însă, continuă locuirea cu caracter de așezare civilă și, mai departe, pe teritoriul satului, se întinde necropola, în cadrul căreia au fost identificate și morminte tumulare. În acropole, săpăturile au identificat — suprapunând o așezare din epoca bronzului, precum și urme hallstattiene - șase nivele de locuire geto-dacică, durând din sec. 4 î.e.n. până în sec. 1 e.n. Viața așezării a luat sfârșit în împrejurările violentului conflict daco-roman. Din pricina răscolirilor
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
sec. II d.Hr. Statiunea a fost cercetată de arheologul Viorel Căpitanu și obiectele descoperite, multe cu valoare de unicat în cadrul civilizației geto-dace, se află la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu" Bacău. La aproximativ 1 km spre E se afla necropola tumulară asociată centrului rezidențial. Alte vestigii aparținând epocii geto-dace au fost semnalate la Pâncești - "Vatra satului" și Soci. Din Pâncești provin și vestigii carpice și medievale. Prima atestare documentară a satelor Pâncești și Dieneț datează din anul 1471, într-un act
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
pentru care s-au sacrificat patru cai (calul era un bun prestigios). Herodot desemna casele nobile ale epocii arhaice ca 'tetrippotrophoi', cei care creșteau patru cai. Detaliile funerare amintesc de ritualul descris de Homer pentru incinerările eroilor cu mari construcții tumulare. În Cipru, descoperirile arheologice se înscriu între dovezile unei civilizații complexe. Mormintele cu camere funerare de tip micenian continuau să fie utilizate, implicând aspectul continuității de stil și de structura socială. Înmormântările cu care de lupta delimitează extrem de sugestiv fenomenele
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
din secolele IV - III a.Chr., adăpostește și elemente de istorie locală, precum și vitrine cu piese de arheologie originale datând din perioada culturii cucuteniene. Situată în marginea de nord a satului Cucuteni, pe dealul Gosan, în punctul „La pietrărie”, necropola tumulară daco-getică este datată în secolul al IV-lea a.Chr. și prezintă opt tumuli (movile funerare). Trei dintre acestea au fost cercetate sistematic de către arheologi, cea mai mare dintre ele (movila nr. 2, cu înălțimea de 3,30 m și
Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni () [Corola-website/Science/331350_a_332679]
-
piese de metal, având printre altele în inventar 11 monede bizantine din bronz emise pe parcursul secolului al XI-lea. În 1941 la Ploiești, în punctul Triaj s-a întreprins o săpătură de salvare într-unul din monumentele funerare de tip tumular, urmată apoi în perioada 1942-1944 de cercetare sistematică a unui al doilea tumul, dezvelindu-se complexe funerare eneolitice din prima epoca a fierului și sarmatice, precum și o așezare datată în secolele al III-lea - al IV-lea d.Chr. Pe
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
înseamnă proprietatea lui Gheorghe), iar cele mai vechi vestigii cunoscute până acum, din hotarul localității, datează din epoca bronzului (așezarea de pe "Dealul Nucilor"), pe limita relativă a hotarului cu satele învecinate Orțâța, Oarța de Sus și Bicaz, unde există morminte tumulare (Dâmburele în Giurtelec) din aceeași epocă. Viorel Rogoz (fiul lui Vasile și al Iulianei Rogoz născută Dan) și-a început studiile în satul natal (1957-1965), a continuat cu cele liceale la Cehu-Silvaniei, jud. Sălaj (1965-1969), apoi cu cele universitare (1969-1973
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]