271 matches
-
noiembrie 1855, a fost scoțianul David Livingstone, misionar și cercetător al Africii, numind-o „Victoria” în cinstea reginei Victoria a Angliei. După convingerea sa fluviul Zambezi era „calea Domnului” pentru creștinarea necredincioșilor din Africa de Sud. Băștinașii Kolo numesc cascada "Mosi-oa-Tunya" = „Fumul tunător” - de la ceața provenită din pulverizarea apei care se înalță până la 30 de m peste apă și este vizibilă de la o distanță de 30 km. Cascada este situată pe cursul fluviului Zambezi, apele acestuia căzând în cataracte de la o înălțime de
Cascada Victoria () [Corola-website/Science/304087_a_305416]
-
toate știrile se refereau numai și numai la Mesaj și la urmările acestuia. Unii comentatori vorbeau de Marele Eveniment, alții de Momentul Zero al planetei, alții de Apocalipsă. Cine putea să se mai gândească la altceva decât la vocea aceea tunătoare ce rămă sese întipărită în mintea oricărui om al planetei? Toată viața pământenilor de până la Mesaj trebuia reevaluată, pentru a se putea începe o nouă viață. Incertitudinea din mintea unora că ar exista sau nu o Divinitate, care să impună
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
A iubit artele; a fost un pictor iscusit și a adunat o importantă colecție de carte. Nu la fel de înalt ca frații săi, a fost frumos, cu o personalitate impunătoare care nu suporta criticile publice. A fost cunoscut pentru vocea sa tunătoare; a fost un vânător pasionat, și un gourmet bine cunoscut. A adunat o colecție de meniuri copiate cu adăugarea impresiilor sale despre mâncarea. În timp ce călătorea cu familia prin Germania în iunie 1871, Marele Duce Vladimr a întâlnit-o pe Ducesa
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
comunicații, precum și calcul. Energia electrică este coloana vertebrală a societății industriale moderne. Cu mult înainte de a exista orice cunoștințe de energie electrică, oamenii erau conștienți de fenomenul curentării din cauza . Textele antice egiptene datând din 2750 î.e.n. menționează acești pești ca „Tunătorii Nilului”, și îi descria ca „protectorii” tuturor celorlalte specii de pește. Peștii electrici au fost din nou consemnați milenii mai târziu de către naturaliști și medici antici greci, romani și arabi. Mai mulți scriitori antici, precum Pliniu cel Bătrân și , atestau
Electricitate () [Corola-website/Science/302842_a_304171]
-
Tu ești cel care nu mai lucrează la câmp și ai face bine să nu mai joci și să bei la târgul de cai. Toți îi plâng de milă mamei mele. — Cum îndrăznești să vorbești așa cu tatăl tău! Mugetul tunător al lui Chikuami îi închise gura, dar acum începea să-l vadă pe Hiyoshi într-o altă lumină. Își spuse: „Pas cu pas, crește.” De fiecare dată când Hiyoshi pleca în lume și se înapoia, era vizibil mai mare. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mâncat-o, domnule. — Ai mâncat-o? — Da, așa am făcut, continuă cu sinceritate Hiyoshi. Pentru mine, numai prin faptul că sunt în viață, mama mea e mai demnă de respect decât zeii sau Buddha. Prin urmare... Mitsuhide scoase un strigăt tunător: — Ține-ți gura! Presupun că ai mestecat-o fiindcă era o comunicare secretă. Numai acest fapt e de ajuns ca să facă din tine un personaj suspect! Nu! Nu! Vă înșelați! scrigă Hiyoshi, dând din mâini. Să port la mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
militară poate dispărea exact în clipa necesară fulgerului ca să lovească! Cei doi cercetași reveniră în goană să dea raportul: — Observațiile lui Oyamada Nobushige și propria noastră recunoaștere corespund întru totul. E un prilej trimis din cer. Glasul lui Shingen bubui tunător. Coama albă a căștii sale se scutură încoace și-ncolo, în timp ce le dădea comenzi generalilor din stânga și din dreapta lui. Cornul sună. Când cei douăzeci de mii de oameni îi auziră sunetul, reverberând dinsșre avangardă către coada armatei, linia de marș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de spus, întrucât Nobunaga era un actor al noii epoci care se pregătea s-o înlocuiască pe cea veche, înaintarea lui se realiză cu repeziciune. În ziua a douăzeci și doua din Luna a Treia, armata sa ieși cu zgomot tunător din Gifu. Când ajunse pe malurile lacului Biwa, armata se despărți în două. O jumătate a armatei se afla sub comanda lui Nobunaga. Acesta se îmbarcă pe o coraie și traversă lacul, spre apus. Jumătatea rămasă, altăcuită din trupele conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să profide de cel mai mic semnde slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, aveți grijă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu pozițională la repezeală, iar spadele ieșiră din teci. — Blestemați să fiți! Cu un răget tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze, sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, doamne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă: — De ce nu bei? — Nu țin la băutură. — Cum! Doar un piculeț. — Beau, dar nu mult. Genba izbucni într-un râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt cu siguranță adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este fără îndoială modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îui veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moarte omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trece Nistrul Înapoi, fără să piardă un om! Cu răniții În spinare! Asta, Într-adevăr, faptă de rușine și de scris În toate hronicele Europei! Nu, vornice Isaia? Nu, cinstiți boieri? Asupra Sălii Sfatului se lăsă din nou liniștea. Vocea tunătoare a voievodului nu prevedea nimic bun. Comisul Toader, alb, Înalt, cu mustăți albe lăsate oală, Îndrăzni, totuși, să răspundă. - Să-mi fie cu iertare, doamne... Am luptat alături de tatăl Măriei Tale la Crasna... - Știu, comise, Îl Întrerupse Ștefan. Ați luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Când l-ai jelit, Întrebă Amir, aplecându-se În șa, ca și cum s-ar fi adresat doar urechilor lui Toktao, Înainte sau după ce i-ai ucis părinții? Înainte sau după ce ai masacrat toate ail-urile tribului meu? Vocea lui Amir creștea, devenind tunătoare. - Înainte sau după ce ai poruncit să fiu căutat și ucis, deși aveam doar șase ani? Înainte sau după ce ai luat toate drepturile tribului meu, aruncându-l În sărăcie și În umilință?! Asupra războinicilor se lăsă o tăcere grea. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de pământ moldovean va fi ars, din case va rămâne cenușa... Ce spun ultimele vești?! Unde a ajuns dușmanul? - La această oră trece Nistrul... spuse curierul, fără a Îndrăzni să ridică privirea spre domn. - Acum, reveni Ștefan cu glasul din ce În ce mai tunător, acum, când noi vorbim În sala tronului, trâmbe de tătari atacă satele noastre, dau foc, ucid, iau prizonieri, biciuiesc. Până la amiază, vor fi la apa Răutului... Voievodul se opri, ca și cum ar fi luat o hotărâre sau ca și cum fi văzut, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Atotputernicului și Îi spun „Ia-mi, Doamne, viața, și iartă-mi păcatele cele pământești și cruță-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându-l de umăr pe unul din combatanții care i se rostogolise printre picioare și Îndepărtându-l din cale cu un șut În dos. Simți o mână ținându-l de cot. Se smuci din strânsoare, răsucindu-se ca o furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la fel de mare ca pentru o sală de arme, cu vase verzi pe care erau pictați struguri de sticlă, freze atârnate în zigzag asemeni unor picioare de insecte și flăcări de gaz în tăvițele turnante de porțelan - un văl cernit și tunător în Harrison Street din clădiri cu pereți de var și tramvaie roșii greoaie cu zăbrele metalice la ferestre și favoriți de fier monarhici pe post de apărătoare ale locomotivei și ale vagonului din spate. Mergeau greoi și huruiau, iar vagoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
conectate într-un enorm tablou statuesc cu șeminee și mori - ici și colo câte un boiler vechi sau un morman de cenușă în papura care este cuib pentru broaște. Dacă ai văzut o Londră din timpul iernii deschizându-și gura tunătoare în ultimele minute ale râului de lumină sau te-ai întors cu țiuitul rece al Alpilor în Torino în aburul alb de decembrie, atunci ai cunoscut genul ăsta de grandoare pe care o are un loc. Treizeci de mile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cele care ședeau lângă luminile aprinse care atrăgeau insecte, la gâtul lor moale care pufăia și la limbile care se presupune că au puterea să audă. Mi-aș fi dorit să le lăsam în pace, gândindu-mă la animalul acela tunător a cărui greutate se proțăpise pe rezervorul de la closet, cu picioarele și ciocul lui ca lama de cuțit. Thea se arăta și înveselită și aspră cu mine când spuneam asta, și de câte ori mă dojenea pentru afecțiunea pe care le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
sau din timpul unui carnaval. Era pe Harrison Street, unde veneam pe vremuri cu Mama să-și ia rețetă de ochelari și nu departe de locul unde m-am dus să identific cărbunarul ăla care murise, un loc mohorât și tunător, din piatră golașă și maronie, în fața căruia mașinile roșii se îmbulzeau și claxonau. Fiecare pat, fereastră, cadru separat în care erai plasat, fiecare colț era plin de orori colorate, iscate din cele mai adânci haznale. Iar nu foarte departe vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ce vrea Cel de Sus. Cortina de lumină Tabloul III Curtea Soarelui. Un spațiu adecvat în care tronează Soarele pe un jilț. Este îmbrăcat în roșu auriu, pe cap are o coroană, iar în mână un sceptru. Soarele: (cu voce tunătoare, către infinit) Stele, Împărății, Galaxii ale Cosmosului, cer iertare dacă am încălcat legile sacre ale Universului. Dar Împărăția mea se află în pericol, care poate deveni un haos care să vă lovească și pe voi. (muzică specifică pe care, din
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
că suntem nemuritori? Halley: Cosmosul este nemuritor... Soarele: (turnător): Dar Pământul de ce întârzie? Marte: Am spus eu Soarele, că Pământul ....(intră Pământul. Ținută elegantă, frac, joben) Halley: Soare, a sosit și Pământul... Pâmăntul: Bun găsit, Soare! Am întârziat pentru ca... Soarele: (tunător) Nu te- au lăsat oamenii să vii la Împărăție? Pâmăntul: Am ocolit mai multe ploi de meteoriți, ar fi suferit prea mult oamenii... Soarele (tunător): Oamenii tăi? Pâmăntul: Da, Soare, oamenii mei. Pentru ei rodește Pământul. Altfel, fără ei n-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
joben) Halley: Soare, a sosit și Pământul... Pâmăntul: Bun găsit, Soare! Am întârziat pentru ca... Soarele: (tunător) Nu te- au lăsat oamenii să vii la Împărăție? Pâmăntul: Am ocolit mai multe ploi de meteoriți, ar fi suferit prea mult oamenii... Soarele (tunător): Oamenii tăi? Pâmăntul: Da, Soare, oamenii mei. Pentru ei rodește Pământul. Altfel, fără ei n-aș mai avea nici un rost în Împărăția ta. Când îi privesc și-i văd fericiți, mă simt atât de liniștit și... Selena (furioasă): Fericire? Vorbe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]