1,788 matches
-
poetului de care ne ocupăm. Deoarece Nicolae Ionel este, vădit, un poet dual. E bine marcată năzuința sa de homo religiosus, nu lipsit însă de orgoliu, care voiește a propune o Carte analoagă Tablelor Legii: "Cum Tablele Legii/ muntele-n tunet/ și-n foc zguduind -/ o Carte ridic/ pe cer și-n popor, care vie și-n vuiet/ entuziasm legiuind/ pînă-n izvorul deschide/ dintîi al ființei -/ voit din văzduh/ și stîlpii ținîndu-i -/ cîntecul cunoscător" (Cum Tablele Legii). Bardul proclamă (termenul ni
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
văzduh, în simbol și în duh, nesățios de slava ce și-a instaurat-o, copie a slavei divine: "Ca să văd acești pruni înfloriți/ fiecare celulă-mi/ devine văzduh/ un nalt mă insuflă -/ o slavă mă duce/ o bucurie legiuiește în tunet/ galacticul pentateuh!/ Ascensiune de temple-n delir!/ În sîngele-mi zeii-s în/ apoteoză -/ floarea de prun/ este singura gnoză/ și suma întregii vădiri!" (Ca să văd). Uneori e atinsă nota unui materialism franc: "Domin din toate spațiile!/ Nu mai/ e pulbere
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
încheie, si de la înălțimea căreia nu va mai coborî: "Mihnea încalecă, calul sau tropota,/ Fuge că vântul;/ Sună pădurile, fâșie frunzele,/ Geme pământul./ Fug legioanele, zbor cu cavalele,/ Luna dispare;/ Cerul se-ntunecă, munții se cleatină -/ Mihnea tresare./ Fulgerul scânteie, tunetul bubuie,/ Calul sau cade;/ Demonii raseră; o, ce de hohote!/ Mihnea jos sare./ Însă el repede iară încalecă,/ Fuge mai tare;/ Fuge că crivatul, sabia-i sfârâie/ În apărare./ Aripi fantastice simte pe umere,/ Însă el fuge,/ Pare că-l
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Însă el fuge,/ Pare că-l sfâșie guri însetabile,/ Hainele-i suge;/ Babă pe-o cavală iute că fulgerul/ Trece-nainte,/ Slabă și palida, pletele-i fâlfâie/ Pe osăminte;/ Barbă îi tremura, dinții se cleatină,/ Muge că taur,/ Geme că tunetul, bate cavalele/ Că un balaur./ O, ce de hohote! raseră demonii,/ Iadul tot rase!/ Însă pe creștetul munților, zorile/ Zilei venise." "Poesiile vechi și nouă" ale lui D. Bolintineanu, 1855.
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
strînsă între cuvintele pe care le rosteam și puterile de care am pomenit. (...) Rămîneam acolo pînă plecau toți și atunci o porneam și eu. Nu mă grăbeam, dar în momentul în care închideam ușa după mine, începea și ploaia: cu tunete, cu fulgere... Credeam sincer că eu provoc toate astea. Și astăzi mai cred. (...) în ce mă privește trăiesc realitatea și visul în mod egal, și reușesc să intru într-o realitate-vis." Ca să reveniți la realitatea-realitate, cea mai bună metodă este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
emoțiile care se succed în el; aflux al cărui motiv precis nu-l cunosc, dar în care simt cum clocește furtuna, ca în unele zile prea frumoase de vară. În el sau în mine se schițează primele fulgere, bubuie primul tunet? Este tunetul care se aude, departe, la orizont sau tunul de la Oituz? 3) Fatma era foarte drăguță adineaori, la prânz, prea drăguță în costumul național așa de potrivit cu grația ei de țigancă: catrință roșie drapată în jurul, șoldurilor ei feciorelnice, sânii
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
se succed în el; aflux al cărui motiv precis nu-l cunosc, dar în care simt cum clocește furtuna, ca în unele zile prea frumoase de vară. În el sau în mine se schițează primele fulgere, bubuie primul tunet? Este tunetul care se aude, departe, la orizont sau tunul de la Oituz? 3) Fatma era foarte drăguță adineaori, la prânz, prea drăguță în costumul național așa de potrivit cu grația ei de țigancă: catrință roșie drapată în jurul, șoldurilor ei feciorelnice, sânii tineri, liberi
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
a muri, spusese: "Patrie ingrată, tu nu vei avea oasele mele". Rămas singur, m-am întors din nou cu fața spre cerul palpitând de stele, și făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă drumul... Am stat cu ochii închiși, numărând. Pe la cincizeci de secunde, am auzit un lătrat vesel. Un cățel alb, venit de nu știu unde, sări pe mine, pus pe joacă. La
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
gata să urcăm spre casă, până când dispăru după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta și ne cufundarăm la locul unde
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
culoare, și rupți, cu picioarele albe, grase, ridicate în tavan, cu părul pe jumătate sur despletit, basmaua neagră cu flori roșii, atîrnîndu-i pe creștet încă, semn că o luase pe neprevăzute, sub impulsul nervos al furtunii ce se dezlănțuise cu tunete și fulgere de primăvară. Ea vorbea printre gemete, gîfîind, comunicîndu-i bărbatului lucruri, situații incompatibile cu starea ori momentul în care se aflau. Pentru că, la țară, sau în lumea oamenilor de rînd, în general, dragostea, patima, împerecherea nu mai sînt însoțite
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
prilej (fie el disimulat) de comuniune, ci o experiență individuală (marcată ca atare): "Nori galbeni alergau foarte jos deasupra orașului, pocneau tablele pe acoperișuri și rupeau crăci, apoi se ridicau foarte sus și se prăbușeau mai departe dînd scîntei și tunete uriașe la care am auzit geamuri sărind în țăndări." Catalogul conține atmosfera extraordinară a unui grup de creație (Școala de la Tîrgoviște), atmosferă care explică apariția unor cărți memorabile precum Ingeniosul bine temperat sau Ucenic la clasici. Radu Petrescu, indiscutabil liderul
Mișcări zilnice și mișcări istorice by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16571_a_17896]
-
Cartea” pe care Mephistophilis i-o înmânează lui Faust, spunându-i: „Uite, ia de citește Cartea asta bine (îi dă o carte). Repetarea ăstor rânduri aur dă,/ Iar pe pământ trasând ăst cerc vrăjit/ Se va porni potop cu trăsnet, tunet, fulgerări;/ De trei ori aste vorbe de pronunți evlavios/ Îndat-oșteni armați se vor ivi/ Dispuși să facă ori- șice-ai dori” (V, 152-158). În viziunea lui Marlowe, aceasta ar fi Cartea (neapărat cu majusculă) supremei cunoașteri magice. Despre ea, însuși Lucifer
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut să scape./ I-aștern arpegii și ceaslov și harpe/ și sihăstria pleoapelor prin sînge/ o suie la Icoana adorată“ (Adorata).
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
de pamperși, tampoane de vată și seringi folosite de bolnavii de sida, dar și de cei ce-și inoculează în vene heroină, ghearele scot la iveală rotițele unui vechi orologiu menit să bată ora finală. Înfășurat într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile clopotniței, dangătul clopotelor s-a revărsat peste sat. Câinii din sat au început să urle, iar urechile de tablă de pe acoperiș s-au pleoștit. Nouri grei s-au abătut peste dealuri. Tunetele și fulgerele au tropăit în curtea casei ucigașului, dar nu l-au omorât. Animalele din gospodăria lui au fugit, iar trupul i s-a acoperit de „bube negre”. Pedeapsa a fost una cruntă, căci omul nu a putut muri decât
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
de grade în vest până la 38 de grade în sudul Munteniei și în Lunca Dunării. Bucureștenii nu scapă încă de caniculă: 36, 37 de grade vor fi la umbră. Norii se adună spre seară și aduc ploaia, dar și fulgere, tunete și rafale de vânt. Joi se răcește în toate regiunile: vorbim despre maxime între 20 și cel mult 30 de grade. În nord, în centru și în est aversele însoțite de descărcări electrice și intensificări ale vântului sunt pe arii
Temperaturi de 38 de grade până miercuri, de joi vremea se răceşte () [Corola-journal/Journalistic/25743_a_27068]
-
torță ,și e frământare! Acum sunt jar aprins,și totuși rece... Sunt o zăpadă,sunt o ploaie, un bulgăre ce se topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta. Acum sunt nor,pe urmă soare, sunt tunet,sunt o fulgerare,sunt ploaia Ta. Tu ? România,tu ești pământul meu, pe care pot să plâng mereu. Sunt o vară,braț deschis spre câmpul tău. Sunt râsul,bucuria Ta; Sunt plânsul-rechemarea Ta. Sunt o Odă în simfonia Ta. Tu
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
doar zbaterilor din mințile acelor femei. Tremurul mâinilor Emiliei nu încetase dar poate că un pic era mai puțin vizibil. Și încerca și ea din răsputeri să și-l rețină. Deși cu voce joasă, întrebarea bruscă a Silviei, lovi ca tunetul. - Dar de fapt ce s-a întâmplat, Emi? Te-a violat, te-a abuzat? Emi, te rog, uită-te la mine, zise, prinzându-i cu gingășie bărbia și ridicându-i-o la nivelul feței sale... - Pe dracu! M-a, dacă
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
intimitate. Citea pe sub plapumă cu lanterna, sau stătea pe balcon, privind stelele. Iar când ploua, locul ei preferat era între perdea și fereastră. Ascunsă. Simțea fiecare picătură care se lovea de geamuri, fiecare fulger care îi lumina chipul și fiecare tunet care îi făcea inima cât un purice. Auzise de la cineva că, dacă numeri de când fulgeră până la sunetul tunetului, poți afla cât de aproape sunt norii și când se îndepărtează furtuna. Și ea număra. Nu îi era frică. Nici de întuneric
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
era între perdea și fereastră. Ascunsă. Simțea fiecare picătură care se lovea de geamuri, fiecare fulger care îi lumina chipul și fiecare tunet care îi făcea inima cât un purice. Auzise de la cineva că, dacă numeri de când fulgeră până la sunetul tunetului, poți afla cât de aproape sunt norii și când se îndepărtează furtuna. Și ea număra. Nu îi era frică. Nici de întuneric nu îi era teamă. De multe ori aprinsese ea lumina în cameră, când dormea în același dormitor cu
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
București, la Arenele Romane. În acea zi cerul era acoperit dar când grupul german a urcat pe scenă, a început ploaia! La Sibiu, la fel: dacă Orphaned Land au cântat pe zăpușeală, la Lacrimosa a început o ploaie zdravănă, cu tunete și fulgere. Recitalul lor a fost, ca întotdeauna, magnific, felicitări celor din fața scenei ! Important: ca la orice festival care se respectă, începând de astăzi, pe site-ul artmaniafestival.ro, s-au pus în vânzare abonamente la ediția din 2014.
Lacrimosa a cântat la finalul ARTmania [Corola-blog/BlogPost/97787_a_99079]
-
știu toate soluțiile din lume la scos pipi-ul de câine și le-am aplicat deja. Inutil. Așadar, în ținută business, spăl zilnic un pipi de câine. - dezastrul cotidian: în fiecare zi se întâmplă ceva la serviciu care declanșează apocalipsa, tunete, fulgere, țipete, blesteme la adresa ADN-ului românesc care ne-a făcut incompetenți și delăsători, sfârșitul lumii (asta am mai zis deja). De obicei, sfârșitul lumii e evitat zilnic la micron cu un telefon, un email sau reprintarea unui document. Ei
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
și super-eroul în armura cunoscut sub pseudonimul de Iron Mân. Cum abia a terminat de anihilat o armată de inamici, Stark se lasă greu convins să-i servească drept consultant lui Nick Fury, directorul serviciului de inteligență S.H.I.E.L.D. THOR Zeul Tunetului Thor (Chris Hemsworth), un prinț arogant din îndepărtată țară Asgard, a fost alungat pe Pamant din cauza comportamentului sau iresponsabil. În timp ce se află în exil, Thor a invatat umilință și a ajutat la salvarea noilor săi prieteni. Însă Thor trebuie să
filmul eveniment al verii [Corola-blog/BlogPost/97207_a_98499]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > UN SEMN Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea se-așterne cu pași repezi În orașul ce-ncepe să amuțească, Ploaia se-aude ropotind pe lespezi, Fulgerul și tunetul încep să crească Ropotul ploii se-ntețește, crește, Pe bolta cerului parcă s-au rupt norii, Strada o îneacă, mâlul o înpânzește, Noaptea de coșmar cuprinde toți porii! Vântul puternic ce-nvăluie totul, Cpacii se luptă-n vârtejul furtunii, Dar ei
UN SEMN de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383775_a_385104]
-
sunet bizar, I se transmise, nici el nu știe cum ? Să tacă, să nu mai gândească. Venea cel MARE ! Sunete de neînțeles, nu vacarm, nu urlete, nu sunete blajine. Ceva ce semăna a murmur făcut de izvorul de munte și tunete ce sfârșeau în acorduri de melodii când lente când un fel de rock nebun. Nebunie ! Nu-și putea opri gândul ! Acesta lucra. Creierul său nu se lăsa intimidat, degeaba primise ordin: taci, nu gândi ! Sunt om, sunt pământean ! Poate visez
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]