820 matches
-
scuturându-mă de râs. - Dacă te ameninț? Dacă eu te ameninț? Noi? Râdeam din ce în ce mai tare. - Și cam ce aveți de gând să-mi faceți? Îmi zgâriați mașina cu o cheie? Îmi băgați căcat în cutia poștală? - Groh, a făcut maestrul turbând. Ce îți facem? Nici nu îți poți imagina ce îți vom face! Planetele nu iartă! Marea cunoaștere este răzbunătoare! Galaxia fantomelor albastre te pândește la colț! Înțelepciunea universală... - Domne, am zis, lasă glumele și orăcăiala asta banală, zi care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de tinerețe revoluționară ale lui Dej. - Măi Fănele, să bem pentru Costache! - zice și lasă să cadă câteva picături. Îi plăcea și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
luă de mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
braț. Tânărul tresări, se răzgândi, nu-i mai trebui nimic și fugi ca din pușcă. Nuța deschise un dosar, împrăștie foile peste tastatura referentei, fără să țină cont că ea lucra și bâjbâia butoanele pe sub colile aruncate. Luana crezu că turbează de furie. I se făcu negru în fața ochilor și fu cât pe ce să sară de pe scaun și să-i arunce cu dosarele în cap. Cordel, desfășurată pe masa de lucru a Luanei, pufăia, scoțând foc pe nări. Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vorba. Reacția dementă a lui Noia o aduse pe Luana în pragul disperării. Încercă să-l convingă de nevinovăția ei și de absurdul situației. O cunoștea foarte bine ca nici măcar să nu aducă în discuție astfel de știri tendențioase. Radu turba de furie, privind-o cu niște ochi pe care ea nu-i cunoștea. Obosită, incapabilă să mai lupte, Luana renunță să se mai apere. Dacă tu mă vezi în stare de așa ceva, atunci eu nu mai am ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
părăsi încăperea și se repezi în biroul colegei care-i anunțase moartea Rebecăi. La rândul ei, spre stupefacția Luanei, aceasta părea că habar n-are despre ce vorbește. Ba chiar o îngrijorară vorbele lipsite de noimă. Doamna Noia simți că turbează. De ce o luau toți de proastă? La ce bun insistau să facă uitată o realitate peste care ea, în fapt, arătase că trecuse destul de ușor? Și de ce, naiba, Radu bântuia fabrica și nu era la închisoare? Se închise în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încolăcit la picioarele Sidoniei. Dormita acolo, negru, lucios, frumos, cu abdomenul ridicându-se ritmic, abia perceptibil după fiecare respirație, aproape îți era imposibil să ți-l imaginezi alergând pe la containere sau urinând în dosul canapelei. Și cum, Dumnezeule, să nu turbez, pur și simplu de grijă, când știu că ea a fost mereu o visătoare. Dacă ar fi mai stăpână pe ea, mai cu picioarele pe pământ, aș mai trage nădejde, dar ea... nu știu cum să-ți spun, domnișoară, ar fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între cei doi poate fi un factor important, ce ar duce în cele din urmă la legalizarea unei legături, în zadar încerca să popularizeze pe ici pe acolo relațiile intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca rolul unei persoane sensibile, turbând de îngrijorare la gândul posibilelor urmări, armele ei erau așa de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva fraze folositoare, picături acide de știință în circumferințele dezinteresate ale creierului său, Dumnezeule, ce tremurase și-și frânsese mâinile în camera hotelului, murmurând cursurile învățate de ea ca și cum l-ar fi putut influența de la distanță și cum simțise că turbează când vedea cum treceau orele și el nu avea de gând să se întoarcă, cum ieșise din cameră și rătăcise la întâmplare pe străzi, pe urmă intrase la un cinematograf și vizionase un film italian cu mafia, cum se întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cele mai mari necazuri și cele mai deocheate bîrfeli, tip "regina cu hormonii în litigiu". Vreo trei-patru s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo cinșpe, cînd e turbat de dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce știre! Pe toate canalele locale: Un cîine furios atacă; Rector sfîșiat de un lup alsacian; Aproape ornorît de un cîine feroce; Altă viață pusă în pericol de un dulău nesupravegheat; În zece zile se va ști dacă animalul e turbat sau nu; Moarte cîinelui de pe Trompeta. O Scufiță Roșie caninofobă, martor ocular (jur că n-am văzut-o la fața locului) vorbește de haine pătate cu sînge. Ar părea că Milucă a și fost înghițit, că se și află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
legătură precum diezul într-o partitură, a liniei melodice care crea universul spațial al urletelor, simfonia reverberată în multisimfonism atemporal cu cea a veșniciei prin conștiența valorii ei de creator suprem, al frângerii cuvântului în gunoi-urlet. Urletele onomatopeice ale gunoierilor turbau prin mușcătura lor câinii, oamenii, cerul era injectat cu viperin, era mai mortal decât veninul, era mușcătura de destin, pentru că poseda interjecție, semnul acela impecabil, intransigent și strâmb ca Turnul din Pisa, întrebarea nu există, pentru că urletul gunoierilor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Singur Satelitu știa motivul și nu voia să ni-l spună. Eram repetenți în clasa a V-a de vreo opt ani, dar tot copii. Mama și tata trebuie că erau veșnici pentru că nu îmbătrâneau. Ne băteau la fel, când turbați de frumusețea nopților cu Lună chiuleam de la școală, la fel când le aduceam carnetele cu note falsificate și ne băteau tot timpul, pentru că existam. Așa eram noi și nu puteam fi altfel în lumea care se întindea până la gardul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din întîmplare, de ce nu vă duceți voi la casele voastre să vă culcați, să vă regulați nevestele, că tot e Revoluție, să vă odihniți? Mare belea, dom’ Roja, Dendé se enervează foarte rar, dar atunci cînd o face parcă e turbat de-a binelea, asta-i meseria cea mai împuțită din lume, a face revoluții, v-o spun eu acuma pe șleau dacă n ați mai auzit-o. Făcuseră toți ochii cît cepele, uitaseră de ce se aflau acolo, de frigul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și porcii, ca să vă mai zbenguiți acolo,toarnă Vasile gaz peste foc. Din acea zi, MacKena își lua Fiara și se plimba în jurul căsuței izolate a minerului. Du-te, omule, în altă parte, îmi înnebunești cîinele, vrei să turbe? Puteți turba amîndoi, noi pe aici ne plimbăm și tot pe aici avem și drumul. Culmea neobrăzării, Fiara urina gardul pe dinafară și Cezar urla de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut și nervii începeau să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Odată eram cu mașina în pană. Zloată, frig, ce mai, vreme de cîine. Atunci acest distins om, cu suflet de aur... Lumea se miră și apoi admiră. După un timp lumea votează și Juncu... triumfează (ca să rimeze!) și Toma iar turbează (tot ca să rimeze). Eu l-am făcut om pe porcul de Juncu... Reverie și campanie Priveam orașul Iași cu un aer absent și-mi plăcea să deslușesc un zgomot surd, venit parcă din măruntaiele pămîntului, sau chiar din negura vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd Bulhac a dat cu toată forța lovitura de grație, s-a auzit: Auuu, m-ai omorît! Femeia a sărit, grebla s-a ținut un timp după ea și sîngele marca distanța dintre colți. Bulhac a acordat primul ajutor, Saveta turba că n-are cum să vadă pagubele și plîngea de ți se rupea inima. Noroc că Bulhac avea o sticlă cu gaz cu care a făcut o dezinfecție generală. Cînd Lupu a venit acasă, nevastă-sa era în pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
te jumulesc de toate penele, o fi bine? Ce zici? Îhî-îhî... am repetat. Dar de ce, mă pacoste? Că atunci ai să mă ai la pielea goală și-ai să mă poți pupa mai bine la capătul târtiței. Tovarășul Geană a turbat... Arestați-l! Jumuliți-l! Pârliți-l pe vrăjmaș! Împreună cu Mutu lui și băgați-i pe-amândoi la mititica! Că m-am săturat să-i supraveghez cu o armată de poteră! Că avem alte treburi mult mai importante și mai urgente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vom avea și noi unul cu cravată în familie! Tu-ți dai seama, bărbate!? Și tocmai când femeia credea că l-a îmbunat cât de cât, Silvestru al ei a fost cuprins de un nou val de furie, de parcă a turbat de-a binelea. Stai să vezi! Nu te zori, Savetă! Ca să știi și tu ce podoabă am crescut... Îl întreb eu cum îi cu școala de la Cluj și el îmi răspunde că la Cluj îi cât se poate de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
foarte greu să faci un cadavru din amintiri, pentru că amintirile sunt rebele. Amintirile trăiesc și mor după alte legi ale fizicii, ale psihologiei. Există niște legi speciale: ale cadavrelor de amintiri; legi doldora de ecuații care se zvârcolesc, țipă, mușcă turbat din trupul ființei care se află în agonie. Dar un cadavru de amintiri nu ar fi o viață ratată, un eșec în stare de veghe? Morga amintirilor mele nu ar fi un strigăt care nu poate amuți, un ecou aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste gânduri nu însemnau altceva, decât opera vulcanică a unui foc lăuntric și nestăpânit. Așa se întâmplă câteodată-n oameni: spiritul lor începe să se agite și să turbeze, în semn de revoltă pentru păcatele groaznice ale unei vieții duse greșit. Se știe că o veche vorbă de duh este de părere că trebuie să te cunoști bine pe tine însuți mai întâi, ca să fii cu adevărat fericit. Ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Asta Îl scotea din minți, Îi ascuțea sarcasmul și talentul, care mergeau mână-n mână, și contribuia să-i creeze noi probleme. — Patientia lenietur Princeps, Îl consolă Dómine Pérez. Răbdarea Îl domolește pe suveran. — Păi pe mine mă face să turbez, reverende părinte. Iezuitul se uita Împrejur cu un aer preocupat. Ori de câte ori vreun comesean de-al lui avea probleme, Dómine Pérez trebuia să se pună chezaș pentru el Înaintea autorității, ca om al Bisericii ce era. Ba Îi mai și absolvea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ultima vreme! După miezul nopții, cînd a venit Fănică acasă după o partidă de titireze, l-a chemat pe Pomenea să-i găsească băiatul. Apoi ce-i vine Virginicăi, să se ducă jos în ghețărie, să se răcorească nițel, că turba, măcar că și afară era frig. Aprinde ea lumina și îl vede pe Mircică, Doamne, cu capul pe un calup de gheață. Dormea cu un zîmbet pe față, ca atunci cînd era mic, încît mai că nu-i venea să-l
Femeia cu voal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7096_a_8421]
-
un fel de balansare a membrelor frazei, comparabil cu o rimă a gândirii" (Tertulian Langa). Paralelismul în psalmii ebraici este de trei feluri: un paralelism sinonimic (când aceeași idee sau imagine este reluată cu ajutorul unor expresii echivalente): "La ce bun turbă ca nebunii noroadele, iar mintea lor pe căile deșertăciunii a luat-o. Regii, de ce vor să-L tot vorbească-n cor, de rău pe Domnul și pe insul său. Și-acum dau strigăt tuturor mai-marilor: ŤPre Cel din cer slujiți
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]