506 matches
-
pat. Silvia râdea în hohote. După ce s-a liniștit, m-a luat cu binișorul și a început să mă îmbrace pe îndelete, explicându-mi câte ceva despre fiecare articol vestimentar în parte. S-a încurcat și ea la ceea ce se chema turban, gândeam eu, dar a reușit și m-a trimis la oglindă să mă examinez. Am plecat îmbufnat la baie. În fața oglinzii m-a pufnit și pe mine râsul când l-am privit pe cel care râdea de mine în oglindă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
apoi cu efort de eroină ,s-a desprins de bărbat și cu un halat aruncat pe spate a alergat spre baie. -Am uitat să-ți spun , a început Mihai discuția când Mihaela cu un prosop legat peste păr ca un turban turcesc a ieșit din baie, în urmă cu o lună de zile m-am întâlnit cu nevasta lui Zbierea la cerea acesteia, m-a rugat să nu fac plângere penală împotriva soțului, iar ea e dispusă să facă orice pentru
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
Franța nu va mai fi Franța. Suntem totuși, înainte de toate un popor european de rasă albă, de cultură greco-latină și de religie creștină. Să nu veniți să povestiți basme. Musulmanii?V-ați dus să-i vedeți? I=ați privit cu turbanele și djelada-urile lor? Vedeți bine că nu sunt francezi.Cei care propovăduiesc integrarea au un creier de colibri, chiar dacă sunt foarte savanți. Încercați să integrați uleiul și oțetul, agitați sticlă și după o vreme se vor separă din nou.Arabii
Dupa 50 de ani, Generalul are inca dreptate [Corola-blog/BlogPost/93326_a_94618]
-
mai mult se târau decât mergeau spre palatul viziriului. Când ajunseră înaintea marilor porți de cherestea, una din umbre sări jos, luă o piatră din caldarâm și lovi de câteva ori în umbra porții. Sus, pe metereze, se ivi un turban: — Ce e, bre? - spuse turbanul într-o turcă perfectă. — Acasă-i viziriul? - spuse spătarul Vulture, căci el era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându-se că nu înțelege. — Hrantrâhm harpah viziriul, bre? - repetă și Vulture. — Estem - răspunse turcul. — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mergeau spre palatul viziriului. Când ajunseră înaintea marilor porți de cherestea, una din umbre sări jos, luă o piatră din caldarâm și lovi de câteva ori în umbra porții. Sus, pe metereze, se ivi un turban: — Ce e, bre? - spuse turbanul într-o turcă perfectă. — Acasă-i viziriul? - spuse spătarul Vulture, căci el era umbra. Ce e, bre? - repetă turcul, făcându-se că nu înțelege. — Hrantrâhm harpah viziriul, bre? - repetă și Vulture. — Estem - răspunse turcul. — Du-te și spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș îmbrăcat ca vizir, trebuie neapărat să trec pe la mama. Așa cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așternutului în care cu nevinovată desfătare am dormit. „Doamne, cum le mai minte!” se minună în sinea lui Barzovie-Vodă. — îmi pare rău pentru dumneata - spuse viziriul. Viața ne pune uneori în niște situații din care cu greu mai ieșim cu turbanul curat. Dar să nu-ți pară rău. Te poți consacra studiului, lecturii, agriculturii, culturii, mă rog, unor domenii de interes general. Se întoarse spre cadână și făcu un semn discret cu iataganul. Cadâna ieși. Vă las să vă-mbrăcați - continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios. — Năduf mare! - spuse turcul, dându-și turbanul pe ceafa. Vreun rachiu, ceva, ne dai matale, jupâne, sau caut eu cu băieții? — Imediat - spuse Georgios scurgându-se în cală. Episodul 224 PRESIUNI MORALE — Să trăiască Imperiul Otoman! - spuse turcul, ridicând plosca adusă de grec. — Să trăiască și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dar din ce cauză interzic reclamele la aceste produse? — Pentru că dăunează sănătății. Acum Gacel Sayah părea atât de nedumerit, încât puse deoparte arma pe care o ținuse tot timpul pe genunchi, se scărpină de mai multe ori în cap pe sub turban și bâigui complet uluit: — Vrei să spui că se interzic reclamele la unele produse dăunătoare sănătății, dar nu se interzic fabricarea și vânzarea lor? — Exact! — Hotărât lucru, voi, francezii, sunteți nebuni! — Asta nu se întâmplă doar în Franța. Se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci ascuțite care pătrundea în munți. O oră mai târziu, silueta robustă a lui Suleiman apăru în depărtare, agitându-și turbanul; după puțin timp se îmbrățișară cu afecțiune și merseră împreună spre intrarea îngustă a unei peșteri, atât de bine ascunsă, încât chiar și lui Gacel îi fu greu s-o descopere, deși o știa de multă vreme. Ați camuflat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
decât din auzite. Rău nu poate să-ți facă. — De acord... Adu-l. Dar fără fotografii. — Pe dracu’, ce mai contează câteva fotografii, dacă nu ți se văd decât ochii și la fel de bine poți fi tu sau un scoțian cu turban? vru să știe Nené Dupré. Important este puțul, mașinile și corturile. În felul ăsta poate să confirme că a fost aici, că a vorbit cu tine și că nu face decât să povestească ceea ce s-a întâmplat într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
împrejurări, nici un european nu și-ar controla ritmul cardiac, drept pentru care ar intra rapid în comă. După puțin timp, un strigăt lung și stăruitor străbătu văgăunile și, în aceeași clipă, Suleiman apăru pe o colină îndepărtată. Gacel își scoase turbanul, îl aruncă în aer și-l lăsă să cadă, fără nici cea mai mică intenție de a-l lua de jos, arătându-i în acest fel că trebuiau să se întâlnească la jumătatea drumului. Jumătate de oră mai târziu, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ghirlande de viță sălbatecă la intrarea parcului Herăstrău un autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În el de o gravitație secretă, iese din spațiu, În urmă rămîn brațe ridicate, glasuri vesele, gîtuite... „Să vă Întoarceți sănătoși!“ Un domn cu baston Își consultă ceasul de buzunar, două fete pistruiate placide mestecă ciuingam, un cap Înfășurat În turban se apleacă peste un ghid turistic - PIZZERIA DA GINO, BRATROHRE, SEXVIDEO FILME, THE SPANISH RIDING SCHOOL IN SUMMER PALAIS PALFFI - valize de diferite dimensiuni, unele modeste, uzate, alături de altele provocatoare purtînd etichete cu nume de hoteluri, de metropole. WINDSOR HOUSE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipi din ochi În semn de Încuviințare: ăsta era adevărul - domnișoara Goldberg era o plicticoasă bătrînă Fräulein! Asta era. La școală Însă... În regulă, doamna profesoară era frumoasă, tînără și amabilă; purta o pălărie cum nu vedeai În Seghedin, un turban cu pene, și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții morți, continua să spună bargello, năucit. - Taci, șuieră Dante enervat. Lasă-mă să ascult. - Ce să asculți? - Ce spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se răsuci - turbane - Și-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. CONVERTIRE Unei femei din Nord Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce, Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu. Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce, C-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei biblioteci negre, cu geamurile acoperite de pânze roșii, și care „susține” atât de bine cromatismul tabloului, nici nu te privesc terifiați, ca bărbatul cu turban de la intrare, cu aer musulman, la care holbarea atinge paroxismul ca în fața vederii morți iminente. Nu, cele două portrete de care vă vorbesc și pe care le admir fascinat alunecă estetic în atemporal, iar, psihologic, sunt mari metafore ale vederii
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
mic la stat, mare la sfat”, Un om cumpătat și mare în al său voievodat, Din ținuturile străbune ale sfintelor trainicii Moldovene: ce prin jertfe scris-a granița Țării. În fața celei mai mari primejdii dușmane, Pe când Europa ascunzându-se de turbane, Apare în Moldova un om atât chibzuitor, Ce-nfrânează nelegiuite biruinți pilduitor! Cu sabia într-o mâna, iar crucea-n cealaltă, “Athleta Christi” cu o dragoste cât mai curată, Muncea asiduu cu o sârguință ne-mai-aflată, Mai mult de vreo altă
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
credința-i neștiută, Numai de pieptu-i viteaz arhicunoscută... Un om cu-n crez ce n-a căutat a sa valoare, Doar vitează țara în ochii altora să fie Mare! C-a fost mică în fapt și mare trează la căutat, Turban fără izbândă ce mari neliniști a aflat... Încolțit fiind dinspre toate colțurile lumii, Înfricoșat din frica de prejudecățile țării, Că doar cauta-vă a pune viețile în primejdii, Pentru faima lui, lipsită de orice sfinte nădejdii..? Vroind să-npace pe orișice
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă, De oaia cea mai blândă în dragostea-i curată, De atâta lup, lupta-n mușcătura-i cea cruntă! Un brav viteaz ce-n luptă se avânta voios, Mângâind în spadă-i turbanul până la os, Să-și poarte coșmarul pe când încă trăind, Să n-aibă vise ca țara va mai umili cotropind... Și-n sângele-i prin care granițele scris-a, Moldova era inima-i, harta nedescompusă... Căci voința aceia de a fi
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
cale și că trebuia să divulge lui Ponțiu Pilat unde era ținut tâlharul. Pe la ceasul al patrulea al zilei, Hasim se înfățișă înaintea procuratorului dându-se slujitorul unui bogat negustor grec de la Ierusalim. Era îmbrăcat precum oamenii deșertului cu un turban legat împrejurul frunții și bărbiei, iar la șod îi atârna o sabie scurtă ,,Jambia”. Un centurion îl introduse în camera de lucru a procuratorului iar acesta abia dacă îl recunoscu. Hasim făcu o plecăciune în fața procuratorului. -Pace ție înaltule prinț
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
șerpuire”, în care adesea te trezești în locul de unde ai pornit! Trebuie să fii foarte atent pe cine întrebi, pentru că fostele ulițe sunt pline de prostălăi. Musai să te adresezi unor tineri mai stilați sau unor venerabili cu barbă albă și turban, care știu bine limba engleză. În parcuri perechile se întind pe iarbă și se giugiulesc în voie, vremea caldă îi îmbie, sunt mândri de poetul iubirii, Rabindranath Tagore, încununat cu Premiul Nobel, ca și de ghidul Kama Sutra, care se
AVENTURI LA NEW DELHI – FRAGMENT DIN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362525_a_363854]
-
florale conduce spre minaret. O altă ușă ne conduce spre un hol unde sunt expuse obiecte ce au aparținut reginei: o oglindă masivă, tablouri, icoane, ladă, amfore, un dulap din lemn cu încrustații bogate și semnificative: semiluna, un turc cu turban pe cap, ochi de păun. În ultima sală sunt expuse icoane și cruci aduse din Capela „Stella Maris”. În spatele castelului se înalță colina terasată acoperită cu arbori și arbuști. Dacă privești de pe terasa dinspre răsărit se văd marea, stâncile albe
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
să mă ascultați pentru binele vostru. Tu, Bogdane, deocamdată vei face așa cum îți cer eu și fratele tău mai mare... Se așternu liniște. De car se apropie călare bulucbașa de ieniceri, descifrând crâmpeie din vorbele prizonierilor. Privind-o insistent, pe sub turbanul ce îi acoperea sprâncenele stufoase ale ochilor mici, de mongoloid, îi observa respirația precum și privirea dură, plină de răzbunare. Cine cuteza să o privească în ochi când era stăpâna țării? Iar acum, păgânul, cu șalvarii lui violet, fluturând în bătaia
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]