192 matches
-
atacăm provinciile clanului Mori din Sanin pentru a apăra flancul Seniorului Hideyoshi. Cum am putea pleca la luptă, simțindu-ne astfel? Această situație este un alt exemplu al urzelilor câinelui ăluia turbat de stăpân! — Stăpânește-te! Pe cine faci câine turbat? — Pe Seniorul Nobunaga, unul și același care-l numește încontnuu pe stăpânul nostru „Cap de Kumquat” în fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado, sau Sakuma Nobumori și fiul lui. Ani de zile l-au ajutat pe Nobunaga să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Părea că se turnase apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind ca turbat spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi negre din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
seara, și începea cînd nu era nimeni. Dar omul acela torturat nu striga? Ba striga, doamnă, dar cine-l auzea? Cine-l auzea? Tot niște oameni distruși ca și el? Nu se auzea, pentru că acolo au fost și camere de turbați. Pe timpuri au fost niște camere tapițate, nu știu, pentru torturi sau pentru turbați... De ce dura atît de mult în interogatoriu? 10-12 ore în care se scriau doar o pagină-două? Pentru că uneori îți repeta întrebarea de 50 de ori ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
striga, doamnă, dar cine-l auzea? Cine-l auzea? Tot niște oameni distruși ca și el? Nu se auzea, pentru că acolo au fost și camere de turbați. Pe timpuri au fost niște camere tapițate, nu știu, pentru torturi sau pentru turbați... De ce dura atît de mult în interogatoriu? 10-12 ore în care se scriau doar o pagină-două? Pentru că uneori îți repeta întrebarea de 50 de ori ca să-l înnebunească pe anchetat. Păi, ziceai: domnule, nu ți-am răspuns? Ia mai spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu-mi pare nepotrivit să fac cunoscute obișnuitele lor argumentări și să dau pe față înșelăciunile și minciunile lor”. (Origen, Despre principii, cartea a II-a, III, 4, în PSB, vol. 8, p.131) „De pildă, maniheii, câinii, nebunii și turbații, arată chip blând, dar înăuntru au turbarea cea primejdioasă a câinilor, și ascund sub pielea de oaie lupul - dar tu nu privi cele dinafară, ci uită-te la fiara ascunsă înăuntru”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
bucuros, către Poet. Boss, nașule! Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă În continuare de noi, cei patru prizonieri. În haosul rostogolirii, căzuseră lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și damigenuța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un text precum "Pârțotina boșoroagă": "Să nu mă facă pârțotina masculină boșoroagă să mă răpăd odată și să-i rup mustățile, căci atunci îl mușc de nas și-l scuip cu muci cu tot, în Dumnezeul mă-sii. Ca un turbat mă voi arunca și, zgâlțind stâlpii telegrafici și rozând cu măselele din garduri și din zăbrele de fier, mă voi antrena astfel, să-l sfâșii pe el și pe ai lui, de burtă, și să mă înfășor cu mațele lui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Să-l iubesc eu, numai eu,/ Dare-ar Dumnezeu/ Să-i se-ntoarcă tot în bine/ Cum se-ntoarce fusul meu!// ...Baba Cloanța se pornește/ Fără grijă de păcat,/ Cu Satan încălecat/ Ce din dinți grozav scrâșnește/ Și tot blastămă turbat". Încheierea este într-o feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de interese, derizoriu (specific comediei) se amplifică în momentul în care Trahanache îi dezvăluie lui Tipătescu șantajul pe care îl exercită Cațavencu, având ca armă o scrisoare de amor primită de Zoe, soția sa, de la prietenul Fănică (scena IV): TIPĂTESCU (turbat): Îl împușc! Îi dau foc! Trebuie să mil aducă aici numaidecât, viu ori mort, cu scrisoarea. Dar arestarea lui Cațavencu nu duce la recuperarea scrisorii, așa încât acesta este eliberat și invitat acasă la prefect. Scena „negocierii“ dintre Tipătescu și Cațavencu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Robespierre în vreme ce, în Rusia, Lenin este cel care dizolvă Adunarea: prin forță. Totuși pentru el, partea cea mai semnificativă a Revoluției Franceze rămâne ceea ce istoricul Jacob Talmon desemna drept o „democrație totalitară”, inaugurată prin dictatura Comitetului Salvării Publice - cu susținerea „turbaților” (Les Enragîs) și a orașului Paris -, promulgarea legii suspecților, înființarea tribunalului revoluționar și instaurarea terorii*. Istoricul Guglielmo Ferrero o rezumă astfel în Cele două revoluții franceze (1951): „Prin spirit revoluționar, trebuie să înțelegem dorința și speranța de a pune mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în sfera tragicomicului. Prevăzător, căpitanul își notează numerele într-un carnet, mulțumindu-se în cazul unui câștig, cu 10% din sumă, dar le notează greșit. Lefter Popescu ar fi vrut să câștige, în primul rând, pentru a scăpa de tirania "turbatului" (șeful său). Un final sentimentalist prezintă cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Încredințat că "n-are noroc la joc", începe să cadă în superstiții și joacă la loterie cu bani împrumutați. Protagonistul este un anonim, duce o viață anostă, lucrând într-o "canțilerie", unde îl are ca șef pe domnul Georgescu, poreclit " turbatul". Având mania persecuției, se simte mereu vizat de șef, spre deosebire de soția lui, care duce o viață liniștită. Vestea câștigului îl transformă dintr-un individ echilibrat, într-un individ cu ieșiri isterice autoritare. O scrisoare pierdută Conflictul din comedia O scrisoare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
răsfoit aceste reviste în biblioteca Institutului Politehnic, erau în dotarea normală a acestei biblioteci”. „Da, dar în bibliotecă erau și reviste sovietice, de ce nu le-ai cercetat și admirat pe acestea?” Către finalul ședinței, s-a mai ridicat un revoluționar turbat și a strigat cu furie: „Și mai sunt desigur mulți alții care s-au ascuns, s-au sustras vigilenței noastre, care, deși dușmănoși, s-au abținut de a se manifesta public, ca de exemplu” - și căutând cu ochii de jur
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
-a face: a fost vreunul dintre-ai tăi, că sînteți, toți, la fel de răi, de la ciobani pîn' la dulăi, și niciodată nu-mi dați pace! Dar mă răzbun, ai înțeles?..." Și, fără altă formă de proces, s-a repezit ca un turbat la bietul Miel, în codrul depărtat s-a dus cu el și l-a mîncat. (Trad. Aurel Tita, Ed. Tineretului, 1972: 31-32) Astfel, genurile poveștii și fabulei sînt narative (tip secvențial narativ de inserție) în timp ce genurile epistolare (cu sub-genurile: corespondență
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
locul de muncă determinat de procesul de hărțuire: sexuală, profesională, rasială, religioasă. Hărțuirea afectează dreptul fiecăruia dintre noi de a ni se respecta demnitatea personală la locul de muncă. Când colegii și în special superiorii, fie că li se spune “Turbatul”, “Uscatul”..., ne supun la presiuni exagerate care în mod evident ne provoacă o stare de disconfort psihic, conducând la scăderea randamentului în muncă, frică de a veni la serviciu chiar, atunci, la prima vedere, s-ar putea spune că avem
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
față îl face să-și piardă vocea. Stele verzi, galbene și roșii roiesc peste tot în capul lui. Dar asta era doar începutul. Raj se înfuria rău de tot pe măsură ce lovea. Deși gemea pe jos, Tudorel era copleșit de picioarele turbatului minor. Dă-mi cuțitul, șefu', strigă Raj. Fără cuțit, spune șeful ferm. Cuțitul este pentru cînd o să fii mai mare! După ce Tudorel nu mai mișcă, este controlat de bani, de inele, de lanțuri, de telefon și de ceas. I se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avem nevoie de sfaturi. Poezia este un bizon ultim. Ne sacrificăm pentru a-l prinde. Și animalele rare nu se prind cu sfaturi. Tu știi că n-am văzut Iași-ul!? Spune bisericilor că-ntr-o zi va veni un turbat să le spună prostii. Și vom bea un pahar de otravă în ciuda lor! Casa mea e plină de cărți și singurătate. Mă uit la ele, la cărți. Umblu toată ziua. Mă ciocnesc cu ele, stau întins pe jos și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
incongruență prea des. Rămîne, însă, interesant. Păstrează acea răceală prețioasă și echinoxistă. Am atîtea cărți, vreo trei sute, de citit, aici în jurul meu. Nu știu cînd le voi mai citi. Intenționez să mă apuc și de-nvățat. Dar nu ca un turbat. Am mai făcut-o eu și alteori și tot praful s-a ales. Vreau să o iau mai încet, dar mai lucid, cu detașare, nu crispat. Am impresia că numai poezia mă preocupă, deși "neintegrarea" mea în "circuitul diplomelor" mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în ultimele două zile m-a cam împrăștiat! E atît de înaltă! Schimbarea asta bruscă, însoțită de "obiectivele" dereglări de comoditate, nu-mi priește! Azi nici n-am ajuns la școală. Autobuzele n-au mai venit, vîntul fluiera ca un turbat, pe viscol nu-mi place să mai umblu. N-am pierdut gustul copilăriei; totuși trăiesc alte entuziasme. Mîine-dimineață, dacă ajung, directorul va crede ce dorește! Asta e meseria lui. M-am bucurat mult de ducerea ta la "Confluențe" (cenaclu literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
neputincioasă față de lenea letală care mă face, de fiecare dată, să lunec într-un somn agonic. Bătrânețe Câteodată, noaptea, nu reușesc să adorm deloc. Se-ntâmplă să rămân treaz din cauza unor junghiuri năprasnice care mi se strecoară în oase. Umblu turbat prin grădină fiindcă numai mișcarea continuă îmi ușurează starea aceasta. Aia speră să mă vindece cu ierburile și cu devotamentul ei. Ca să mă îmbărbăteze, iese și ea la plimbare cu mine și-mi spune povești până dimineața, de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
clocotea văzduhu', până la cer răcneam: "Moldovaaaa!!!" Nu știu de unde am găsit în noi puterea aceea, că doar eram sleiți, vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în tête-à-tête la secret... Să vezi cum scot biletele. Și zicând aceasta, se uită cruciș, fioros și scrâșnește din dinți.” Gesticulația spune totul, funcțio- narul a devenit un potențial torționar, expresia facială trădează angajamentul în exercitarea oricărei forme de presiune. Turbatul este Lefter Popescu fără nicio îndoială, iar metamorfoza măruntului funcționar spectaculoasă. Derizoria victimă a șefului ascunde în ea inversul neputinței și resemnării, un apetit copios pentru agresivitate. Dispo- zitivul caragialian al lui „Simț enorm și văz monstruos” s-a pus
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cancelarie la lumina unei lămpi afumate. Un fost plutonier deblocat este îmbătat de un grup ostil mie și instigat să mă omoare în cazul când luna nu va pieri. Respectivul, cu aburii alcoolului în cap, umblă prin sat ca un turbat, înarmat cu o secure și mă tot căuta înjurând de mama focului! În ultimă instanță află că aș fi la școală și vine să mă caute. În timp ce lucram încă în cancelaria școlii, se aude un zgomot și cum eram mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
della Conciliazione și la via dei Fori Imperiali. Acestor evacuați nefericiți, în scurt timp, li s-au alăturat marginalizații orașului, imigranții meridionali și refugiații politici. Era, e adevărat, și lume care avea probleme penale dar, mai cu seamă, erau atâția turbați, mâniați, furioși și ostili față de străinii care voiau să se strecoare printre ei pentru a se informa și a profana sacralitatea umilinței lor. Era periculos și aventuros să te adâncești printre acele barăci și căsuțe, marcate pe «loturi» (lotul unu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]