554 matches
-
a miezenopții, de ce-ai venit să-ntuneci viața mea *?... Dar nu!... Din acest amor chiar eu trebuie să fac un sacrificiu mai mult!... De-ar fi Vodă amicul, fratele meu numai, nu i-aș face neciodată... Dar trist și turbure cum e, el turbură soartea Moldovei! Numai un remediu este și acela e omorul inimei mele... O, mă voi arunca la picioarele ei... voi încungiura cu brațele mele genunchii și voi ruga-o să fie ea geniul Moldovei, îngerul de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai venit să-ntuneci viața mea *?... Dar nu!... Din acest amor chiar eu trebuie să fac un sacrificiu mai mult!... De-ar fi Vodă amicul, fratele meu numai, nu i-aș face neciodată... Dar trist și turbure cum e, el turbură soartea Moldovei! Numai un remediu este și acela e omorul inimei mele... O, mă voi arunca la picioarele ei... voi încungiura cu brațele mele genunchii și voi ruga-o să fie ea geniul Moldovei, îngerul de pază al țărei, Doamna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el o s-o cheme din lumea cealaltă ca s-o-ncorporeze pentru el într-o ființă de om. El părăsește lira ș-o blăs- teamă. Liră spartă-n stânca lume. {EminescuOpVIII 236} SCENA I a TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Noaptea turbură lumea-n lumină cum sub tremurul valurilor se turbură visul lumei reflectat în adânca zi a mărei... ea împle pământul cu gândirea ei, cu sufletu-i de nour...... (numai a lunei galben gând s-aruncă peste palate, zugrăvindu-le lor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-o-ncorporeze pentru el într-o ființă de om. El părăsește lira ș-o blăs- teamă. Liră spartă-n stânca lume. {EminescuOpVIII 236} SCENA I a TOMA, MAGDALINA M[AGDALINA] Noaptea turbură lumea-n lumină cum sub tremurul valurilor se turbură visul lumei reflectat în adânca zi a mărei... ea împle pământul cu gândirea ei, cu sufletu-i de nour...... (numai a lunei galben gând s-aruncă peste palate, zugrăvindu-le lor dunga umbrei, peste oameni, însemnîndu-le dunga mormântului lor, de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca să-l poată aduce la Curte - el îi dă narcotic să ducă Adinei. [AC TUL II] A C T II UN BAL LA VODĂ Balul se întîmplă din bucurie pentru că au bătut pe Mihai. În timpul actului acestuia Miron este foarte turburat pentru că la act. I Toma-l anunțase cumcă Mira va muri după prima lui îmbrățișare și de aceea el {EminescuOpVIII 239} în scena întîia e scuzabil dacă vorbește cu Magdalina de moarte, virtute, pe când ea-i vorbește de amor. Ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o obligă, o face să jure - și descoperă actul ei, că ea l-a introdus - îi recheamă toată gelozia, convinge. {EminescuOpVIII 249} [MIRA] Da! îl voi omorî... îl voi omorî. A C T U L I V Palatul. Decepțiunea - fuge turburat - SPIONUL, care leagă cu ACT V Ea, gata să-l omoare - recade înamorată în brațele sale - El o respinge Ea se omoară. 2 2254 ACT I MARCU ACT II ANNA MOVILA ACT V Noaptea de rege. În noaptea cea de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E așa de ușor d-a zice moarte când nu știi ce este. 18 2257 Mai întîi se-ntunecă palidele-i aripi, până i se stinge și inima. 19 2258 disperarea își înfige dinții de fier în ușa casei și turbură cu săgeata ochilor fundul cupei de vin. 20 2257 picătura de vin s-o văd înmiit de mare și-n ea, cu milioanele, oamenii lui? 21 2257 stelele-arzătoare gurițe de copile, a căror față diafană se pierde în aureolă de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creierii de munte voinicii se adună Ș-aprind cîte-un foc mare pe fiecare deal Și roți aprinse-aruncă în văile-adormite, Ce zboară și lumină fantasmele ce zbor; Copacii par fantasme bătrâne, despletite, Ce-aleargă-n susul apei pân ce-n tunerec mor; Icoanele se turbur și-un arbor de gândire Întinde ramuri sfinte ce mișcă în șoptire; Din crengi de negre gânduri cântarea se desprinde Și albele ei aripi la ceruri le întinde. [ANDREI MUREȘANU (B)] ANDREI MUREȘANU Tablou dramatic într-un act 2254 [PERSOANELE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cu aripa de vânturi, cu inima de ger, Înmormântat de mare și-ncununat de cer. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de gheață câmpiilor așterne Și din ruini de gheață reci vânture respir Ce turbur marea tristă pin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce, senin și liniștit. Dar noaptea... când sosește a Miezenopții oră, Când cerul brun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stîncele zdrobite Și vântul care geme prin iernele cernite {EminescuOpVIII 289} Tac toate... și descîntul al Miezenopții, rece, Senin prin iarnă zboară, sublim prin aer trece Și luciul mărei turburi s-aplană, se-nsenină; În fundul ei sălbatec e cântec și lumină, Ard stele-n facle de-aur, palate de safir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se răsfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond Ce cânt reverii mândre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu le va rezolva neciodată... pentru că nu sunt rezolvabili... pentru că e credință și nu empirie... A[LECU] O, doctore! Și cu toate astea, când îmi închipuiesc că voi pierde-o, că se poate ca s-o pierd, mintea mi se turbură și nu știu de-aș putea da cont de ceea ce gândesc, de aceea ce-am // să fac... Dumnezeul meu, o iubesc! De ce mi-o iei!... Când mi-aduc aminte... era mică și o duceam la biserică... Ochii ei cei mari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe-un frate... în genere, spune ea, neci nu știe ce e amorul. Ș-apoi, Alecule... tu o iubești... Dac-o iubești... las-o să moară fericită... netulburată... Ea nu știe că o să moară... ea e veselă... De ce să-i turbur[i] veselia câtorva zile cu înfățișarea ta cea tristă, cea cernită... Ea-i veselă ca o copilă ieșită din pension... Râsul îi stă atât de bine... E o veselie tristă... Apoi azi își pune costumul ei cel scurt și iese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a aține. Bine-ai fi făcut PSAMIS El spune ce se cade singur chiar. CHALKIDIAS Nu cu tine stau de vorbă, ticălosule avar! LAIS Însă... CHALKIDIAS Nu voi tânguire și nici cântece de jale Să urmeze după mine, să mă turbure pe cale. Nu regret nimic din toate și nu simt nici o căință. În răstimp de-o săptămână am putut cu ușurință Să îndestulez cu sațiu toate poftele acele Ce ardeau ca un jăratec lumea gândurilor mele. Și am degustat în pace
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tinereții, să păstrezi în piept o vie Și curată amintire despre mine. Pe vecie Să-mi păstrezi a ta iubire mie, ca soția ta. " LAIS (se clatină și cade leșinată pe jos) CHALKIDIAS Lais, cerule, o! BOMILKAR Lais... Nu te turbura. Nu-i adevărat ce spune, sunt curat povești, copilă. Ai să vezi curând tu însăți. LAIS (venindu-și în fire, lui CHALKIDIAS) O tu ești fără de milă... Dar totuna mi-e la urma urmelor. (ea semnează) Condu-o dar Înaintea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-l afle în portul Sorentei, se duse la trăsura publică, ca cu dânsa să sosească la Neapol mai nainte de a porni aceea pe care iubea. Gândul lui era ca să o urmeze cel puțin până la Roma. Era atât de turburat încît porni fără să-și ia ziua bună de la mumă-sa. însă nenorocirea îl gonea din urmă; toate trăsurile publice era pline de călători. Sărbătoarea Salernei îi ardicase toate mijloacele de a se putea duce. Așa, trebui să pornească pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Scaunului roman, și aversiunea ei ar oțărî și îngreuia lupta. S-au primit și încuviințat în mod prevenitor aproape toate celelalte cereri secundare ale regelui, precum predicarea unei cruciate contra lui Asan, escomunicarea tuturor acelora cari pe pământ unguresc ar turbura pacea sau s-ar face vinovați de înaltă trădare, neadmisibilitatea unui amestec {EminescuOpXIV 119} sau unei invazii străine în Bulgaria fără învoirea regelui, luarea sub scutul apostolic a persoanei și monarhiei sale. Greutate mai mare a întîmpinat-o însă strania cerere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se tânguia numai că soția de care avea parte își pricepea misiunea astfel că, în privirea acestei cereri, dădea mult mai mult ajutor romeilor decât persoanei sale. Dar, cum născu pe fiul Mihail din căsătoria ei actuală, regina Maria se turbură mult de necontenitul și îndărătnicul refuz al împăratului și acuma ea era aceea care se băga în sufletul soțului ei și-l îmbulzea fără-ncetare și cu insistență ca să ceară din nou cu toată hotărârea predarea neîntîrziată a celor două
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Din contra, modul devenit solid și care revine, mod în cari escelează în recitațiune și în mișcările corpului oarecari forme individuale, pe acela-l indicăm noi ca pe maniera reprezintatorului. Pentru că e un mod de espresiune stereotip, de aceea și turbură întotdeuna curățenia unui caracter și se prezintă ca o trăsură desfigurantă în întregul tabloului. O manieră în sine cât de ne-nsemnată poate să-l lipsească pe reprezintator de-ntreg triumful jocului său, și asta mai ales în momente în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amestecul unor sunete străine (d. e. sunetele suave), parte iar contonurile (Nebentone) cari acompaniază fiece dialect, care dă abia coloare proprie a provinciei elementelor de limbă combinate în vorbe și fraze. Acest consunet ce neci nu se poate reprezintă sensibil, care turbură în feliuri atâtea curățenia sunetului articulat, e adică natura internă a orce pronunție dialectică. Acest consunet care plutește asupra elementelor toate, când cântând, când înăsprind combinațiunile, specific care imprimă întregului caracterul său particular și abătut de la natura pronunției naționale, acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
respirărei. Daca se arată numai procesul natural al respirărei după cum e puterea relativă a organelor sale de respirațiune, trebuie neapărat să se nască pauze și poticniri cari nu vor coincide cu cele condiționate de sensul vorbirei și de-aceea vor turbura coeziunea internă în învederarea (Anschaulichkeit ) întregului tablou. Procesul natural al respirațiunei trebuie așadar să devină supusul legei mai înalte a nexului, logic. Abia aceasta ni dă prima lege abstractă pentru respirațiune. Vorbitorul nu are voie de-a urma în acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adâncă un punct de conversiune, o peripeție ce-i influințează viața întreagă, ceea ce-i transformează adesea întreaga manieră de-a privi lumea, ceea ce frânge sufletul lor, schimbă calea vieței lor, toate acestea pentr-un caracter sec trec fără de a-l turbura mult, sau mișcarea nu face decât încrețește suprafața lui. O întîmplare din viața omului nu produce o altă dispozițiune sufletească decât acea pentru care omul a fost predispus și preparat de natura lui proprie. În poezia adevărată, care împreună într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de unitate transcendental, atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o grămadă (ș-un amestec) turbure și ames[tecată] de fenomene fără ca din acestea să se poată organiza vreodată o experiență. Atunci însă s-ar omite și orice referare a cunoștinței la obiecte, căci i-ar lipsi conjectura după legi generale și necesarii, ar fi deci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
imperativ, care poate fi asimilat unui descântec de tip „poruncă directă, cu amenințări și îngrozire”, dacă utilizez tipologia descântecelor propusă în 1931 de Artur Gorovei (77, p. 122). Lin, mai lin, cerbe stretin, Lin, mai lin cu-notătura, Să nu-mi turburi cusătura, Că fac val, talazuri mari (36, p. 71). O semnificație deosebită are aici corelarea dintre plutirea bourului și urzeala fetei. Ele sunt într-un raport invers proporțional, la fel ca Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ale proprietarilor de la Iași. După ce am tradus o sumă de legi din franțuzește, am ajuns în fine a ne ocupa și de organizarea muncii reale și se 'nțelege că vederi cari ar avea de țintă modificarea raporturilor vechi cată să turbure în mare grad opinia publică. Numai acele sunt legi adevărate cari modifică o veche sau o greșită ordine de lucruri și numai ele sunt în stare a agita în adevăr cugetarea și voința unui popor. Două serii de idei sunt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
avut toți Domnii pământeni de la întemeierea țărilor până azi; dar două poluri rămâneau neclintite în această necontenită rotațiune: d. Ioan Brătianu pe de o parte, majoritatea sa parlamentară pe de alta. De la un timp lucrul au început a se cam turbura. Fie că prea mulți și-or fi zis "omul face banii și banii pe om", fie că unii prinsese cheag la inimă, alții nu; că unii sunt stupi neretezați, alții nu prea au de moară; destul că dihonia și pizma
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]