106 matches
-
George îi rezervă un intreg capitol - realizăm că în privința aceleia scurgerea timpului nu se mai verifica, pierde din certitudine. Dacă vremuri proaste strică o limbă care altfel elimina singură din matrice copioase aluviuni străine dintr-o precedentă perioadă istorică - vezi turcisme, grecisme și chiar rusisme, iar generarea de noi realități sociale, din noi domenii ale activității omului împamânteste termeni bășicând inițial limba, scriitorul rămâne arbitru dezignat al sănătății acesteia. Cum spuneam, o bună parte a cărții respectă rămășagul titlului ei. Vocației
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
1887 („numirile de mâță și de pisică... ar fi deci ambele onomatopoetice”). Dicționarul limbii române (DLR, Tomul VIII, partea a 2-a, Litera P, pe-pînar, 1974) conține tot explicația dominantă (pis + sufixul -ică), sugerând și o alternativă, prin trimiterea către turcismul dialectal pisik. Argumentele pentru explicația prin împrumut (cel mai probabil, din turcă) sunt mult mai solide decât o ipotetică derivare interjecțională. Termenul turcesc pisik este astăzi considerat dialectal sau învechit, ceea ce nu contrazice o influență în stadiul mai vechi al
Despre pisică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5874_a_7199]
-
subiect pitoresc și chiar fascinant. Cărții funda-men-tale a lui Lazăr Șăineanu (încă nereeditată) - Influența orientală asupra limbii și culturii române (1900) - i s-au adăugat în timp alte cercetări, etimologice (Vladimir Drimba, Emil Suciu ș.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor, asupra conotațiilor ironice și depreciative, a utilizării lor în literatură. Destul de complicată este problema componentei turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
incertă. Un argument pentru plasarea în categoria influenței turcești este și natura sursei: dacă termenul provine nu din turca literară, ci din argoul turcesc, șansele să fi fost preluat direct, pe cale orală, cresc. Cel mai probabil, argoul românesc a absorbit turcisme și grecisme în faza lui veche, de început, din secolul al XVIII-lea, despre care nu știm aproape nimic. În listele care se dau de obicei ca exemple pentru influența turcească în argou apar termeni cu statut discutabil (fie împrumuturi
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
argoului, înainte de a intra în registrul familiar, cuvinte precum sanchi, puști, chiul, cacealma. Sunt însă cu siguranță utilizări recente și inovații în interiorul limbii române chindie cu sensul de "pe-trecere" sau pluralul parai (în loc de vechiul parale) cu sensul "dolari". Un turcism care pare să reflecte o influență turcească directă este zula. Nu-l găsim, desigur, în dicționarele noastre generale, dar pare să fie destul de vechi: a fost atestat de V. Cota, în primul glosar românesc de argou, în 1936, ca și
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
formați prin calchiere (din elemente vechi) în perioada modernizării limbii române: italienismul ucel "pasăre", calcurile unocuprinzime "univers" sau următareț "consecvent". Categorii semnificative sînt cea a termenilor vechi, de origine latină, ieșiți din uz (precum utrinde "de aceea") sau aceea a turcismelor păstrate popular și regional (ca urdu-belea "pacoste"; "deodată"). Misterioase rămîn cuvintele cu cîte o atestare și cu etimologia necunoscută: de pildă ulubeasnea, atestat de verva colocvială a lui I. Heliade-Rădulescu ("iar de vei fi d’alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
conferă semnificație (unele interjecții sunt populare, altele regionale; unele vechi, altele inovatoare...). Inventarierea și interpretarea fenomenelor lexicale confirmă rolul esențial din punct de vedere stilistic al straturilor celor mai pitorești din limba populară și familiară a epocii lui Caragiale - al turcismelor și al grecismelor -, dar oferă și o serie de surprize: atrage atenția asupra ponderii și a importanței italienismelor, a prezenței directe sau indirecte a anglicismelor (care nu se reduc la five o'clock și high-life; autorul rezumă aici spectaculoasa sa
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
din expresia a-i trage checocuri apilpisite, p. 254), a rusismelor (maladeț, mazu, muscal, niznai) și germanismelor (unele neașteptate: "Mițo, să mă vezi cu ghete de brunel cu bizeț pe catafalc") etc. Cititorul lui Caragiale va găsi aici explicații pentru turcisme ca budala, geanabet (la cocoana Lucsița: "Mă! dzenabet!"), laf ("ședeam cu socru meu la lafuri"), locma ("Nu se știe încă cine va mânca locmaua"), mangafa ("mangafaua pleacă mâine la Ploiești"), merchez ("Am merchezul meu"), nacafa ("Asta era nacafaua mea"), schembea
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
ideea pozitivă a priceperii la cea a înșelării e foarte puternic și recurent în limba română: în prezent fenomenul se poate observa, de exemplu, în sensurile familiar-argotice ale substantivelor meseriaș și meserie. În limba veche, evoluția era ilustrată de un turcism dintre cele mai pitorești, dispărut între timp: iușchiuzar. În memoria noastră culturală, persistă mai ales derivatul său turcesc, iușchiuzarlâc, care apare într-o celebră replică din Ciocoii vechi și noi: „Iată-mă în sfârșit ajuns în pământul făgăduinței; am pus
Om al trebii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6033_a_7358]
-
ilustrări ale acestui model le oferă în română, ca și în alte limbi, cuvîntul atu (din fr. atout), cu sensul de element care "oferă un avantaj sau o șansă în plus". Netransparentă, deci cunoscută doar specialiștilor, e evoluția figurată a turcismului coz, care a circulat inițial cu sensul de origine - "atu", păstrîndu-se azi doar în limbajul basmelor, ca determinant de tip adverbial pentru adjective care descriu calități estetice ("frumoasă coz"). într-un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele metafore din
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
sînt mari, dar uzul lingvistic le substituie de multe ori, prin extensii ironice. încă din textele vechi românești (în primele traduceri de texte religioase, în pravile, la cronicari) apar cuvintele (de origine slavă) mită și mîzdă. Ceva mai tîrzii sînt turcismele rușfet, ciubuc, bacșiș. Alături de vechile și popularele peșcheș (turcism) și plocon (slav), au suferit o convertire semantică înspre sensul marcat negativ și termeni precum dar, drept, atenție. în toate perioadele, pentru a desemna acțiunile de mituire au fost folosite și
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
ori, prin extensii ironice. încă din textele vechi românești (în primele traduceri de texte religioase, în pravile, la cronicari) apar cuvintele (de origine slavă) mită și mîzdă. Ceva mai tîrzii sînt turcismele rușfet, ciubuc, bacșiș. Alături de vechile și popularele peșcheș (turcism) și plocon (slav), au suferit o convertire semantică înspre sensul marcat negativ și termeni precum dar, drept, atenție. în toate perioadele, pentru a desemna acțiunile de mituire au fost folosite și expresii metaforice sau metonimice - de la vechiul a unge osia
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
sunt încă fixate: interviu, de exemplu, oscilează între scrierea interviev și interview. Unele franțuzisme recente în epocă sunt transcrise fonetic, dar puse între ghilimele, ceea ce arată că vorbitorii le simt ca încă neadaptate total: „duș”, „colaj”. Sunt în circulație multe turcisme colocviale: hap, dever, peșin etc. Numărul de termeni familiari și argotici nu e însă prea mare („iar pilesc”, „ne-am afumat”, „își spoiește «fațada»”, „le-a tras clopotele o vară-ntreagă”, nr. 1 etc.). Printre cuvintele cu sensuri uitate, contextuale
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
caraimanul plin de parai" (Mihai Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994: 65) și în dicționarele de argou ale Ninei Croitoru Bobârniche (1996, 2003), și G. Volceanov (1998, 2006). În lipsa unor atestări mai vechi, rămîne de explicat cînd și cum a pătruns turcismul în română. Un cuvînt cu atestări mai vechi, cuprins și în DEX, este mahăr, al cărui sens pune în prim plan nu averea, ci puterea socială, desemnînd un personaj important, puternic, influent. Termenul circula în perioada interbelică, fiind atestat în
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
ghicitori, jocuri de copii nu se constată doar conservarea elementelor arhaice, ci și interferențele cît se poate de firești cu alte limbi, inclusiv cu limba țiganilor din România. De altfel, Vasile Bogrea evoca, în articolul citat, o serie întreagă de turcisme, grecisme și țigănisme folosite în ghicitori. Dincolo de aceste argumente, cele de mai sus rămîn o simplă ipoteză. Poate că e și drept ca semnalul de începere al unei ghicitori să ascundă o mică enigmă și să pună la încercare pasiunile
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
în vocabular. Paralel cu pierderea interesului pentru noțiunile învechite, ale căror nume ies treptat din uz, apar mereu noțiuni noi, care trebuie denumite. Multe cuvinte mor, așadar, de... bătrânețe, chiar dacă nu sunt foarte „bătrâne“ în limbă (mă refer la numeroasele turcisme, grecisme sau slavonisme din română); ele dispar din limbă când devin inutile, fiindcă noțiunea pe care o denumesc nu mai este cunoscută. Dicționarele limbii române au numeroase astfel de cuvinte, la care se fac precizări ca „învechit“ sau „ieșit din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
inutile, fiindcă noțiunea pe care o denumesc nu mai este cunoscută. Dicționarele limbii române au numeroase astfel de cuvinte, la care se fac precizări ca „învechit“ sau „ieșit din uz“, adevărate „certificate de deces“; sunt în această situație, de exemplu, turcisme ca tabalhana „tăbăcărie“, tabul „tobă mare folosită în fanfara militară turcă“ și altele. Tinerii de azi nu cunosc nici rusisme ca sovhoz, colhoz, stahanovist, foarte frecvente în urmă cu câteva decenii. Cuvintele pot fi considerate îmbătrânite și pentru că sunt înlocuite
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
bacterii și borâtură și salivă și sucuri gastrice și fecale fermentate și insulina, buze și anus și esofag și rect, și mațe și duoden, și fiere și foame, și sațietate se contopeau, generau cîm-puri semantice, se stratificau în grecisme și turcisme, argouri și jargoane de nedezghiocat; fonetica sublimă din aparatul respirator, zeu și zefir adiind cu degete dulci pe harpa vocală; iar imaginarul, corpul cel mistic din grădina cu trandafiri, luna aplecată tandru peste umărul soarelui (incestul etern al soarelui și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grădini de zarzavat, aparținând bulgarilor hușeni, poate vechii poslușnici ai Episcopiei. Tot în legătură cu bulgarii de la Huși, Ghibănescu crede că aceștia „au venit aici în trei răstimpuri, ceea ce se constată și din dialectele ce vorbesc: unul curat bulgăresc, altul amestecat cu turcisme și al treilea cu rusisme”. Afirmația aceasta a sa cuprinde în ea un bun și real amănunt. Și pentru a lămuri și mai bine lucrurile, să apelăm la sinteza istorico - geografică pe care d-l conferențiar universitar Gh. I. Năstase
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
dintre bulgarii bătrâni de azi, pot da încă informații destul de bune. Cât privește dialectele de care vorbește Ghibănescu, ele există, și în parte corespund marilor perioade de migrațiune bulgărească. Deocamdată însă, ne mulțumim a atrage atenția cititorului, că dialectul cu turcisme există și din cauza că între bulgarii veniți aici, mulți erau bulgari numai cu numele, ca limbă și origine fiind Găgăuți, rude cu cei de la Tupilații Elanului. O dovadă bună despre aceasta, este că până azi avem încă o mulțime de
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a lui Rett, care spune că poți face avere din construcția unei țări și tot așa din distrugerea ei. Domnul Cataramă, într-un interviu, a afirmat că a existat o perioadă semestrul I, 1990, cănd pentru 1 leu investit în turcisme, blugi, PC de la gunoi etc. se realizau în țară 4000, căci bani existau și în mod deliberat nu s-a făcut o reformă monetară că în 1947, cănd luarea puterii a fost finanțată prin stabilizare, reforma a banilor. Jaful a
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
mareșalul care a ordonat foc plutonului de execuție. Și așa am intrat în democrație, în libertate care a fost interpretată că LIBERTATEA DE A FURA. Cataramă spunea într-un interviu că a fost perioadă care la 1 leu investit în turcisme, mărfuri vest câștigai 4000 de lei în țară. Așa a fost, si eu am câștigat bani din asta. S au adus PC de la gunoi și au fost vândute la stat cu 100 $. Primele calculatoare intrate aveau anul de fabricație între
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși mai târziu, la Universitate, acceptasem evidența lingvistică: francezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi supus acelorași obligații. Toți otomanii, fiind egali În fața legii din perspectiva drepturilor și obligațiilor față de Stat, sunt eligibili În posturi guvernamentale, În funcție de abilitățile lor individuale și de educație. Într-adevăr, nu se ținuseră de promisiune, abandonând otomanismul multinațional pentru turcism, Însă puterile europene urmăreau atent imperiul; cu siguranță vor interveni dacă se va Întâmpla ceva rău. Hovhannes Stamboulian credea că În siuația de față otomanismul era cea mai bună soluție pentru armeni, nu ideile radicale. Turcii, grecii, armenii și evreii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e încă un exemplu în această situație. Sau Ioan Groșan, Sau Ioan Es. Pop. Ce aduce maramureșanul la întâlnirea cu ceilalți comorienți din provinciile românești? Primul lucru care m-a șocat în București a fost gradul de "orientalizare" al Capitalei, turcisme, arăbisme, balcanisme de tot felul, aici e o lume cu totul altfel decât cea din Maramureș, din Ardeal și din centrul Europei. Aș fi răzbit mai degrabă oriunde în Occident sau în lume, dacă aș fi fugit din țară în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]