129 matches
-
trecut pe aici, întrucât zăbovise aproape o săptămână la Rucăr, pe 7 octombrie, se afla la Stoenești. După cum ne spune N. Iorga, în a sa "Istorie a Românilor, prin călători", spre sfârșitul secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Mihnea Turcitul și Petru Cercel, un diplomat francez, Jacques Bongars, a parcurs culoarul Bran-Rucăr: "Călătorul află la Bran castelul, care oferea și un adăpost drumeților. Se arată cum era păzit hotarul: o parte din garnizoană ieșea dimineața, altă parte seara pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
e o replică sui-generis la Biserica de altădată. După ce travestise oarecum convențional cuprinsurile argeșene în ținut biblic, P. așază Grecia, nu fără îndreptățire de data aceasta, în pietrosul peisaj dobrogean. Nu Grecia pură, mitologică, din Țărm pierdut, ci o Helladă turcită, în care încape și Iudeea. Concurând pe Dărăscu, pe Iser, poetul pictează cu o pastă foarte subțire, cretoasă, un Balcic patriarhal, cu migdali, smochini, duzi, piersici, sarcofage preistorice, fântâni, turci cu măgari, cadâne șezând pe pietre ori ducându-se să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
făcut și le-au împărțit pe la Sfetagora și prin alte părți”), ori prin prețuirea arătată șlefuirii cărturărești („iar un copil mai mic, anume Radul [care și domn mai pe urmă au fost], l-au ascuns mumă-sa [soția lui Mihnea Turcitul] și l-au trimis la S-ta Gora, la mănăstirea Iverilor și de acolo călugării l-au trimis la Veneția și au învățat carte grecească și latinească...”); femei care au dominat viața politică a țării („Auzind doamna Irimii vodă de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și tot mai frecvent, fete ale boierilor mari sau de rangul al doilea (ca Stana, fata unui logofăt, care va fi a doua soție a lui Pătrașcu cel Bun, ori ca Neaga, fiica clucerului Vlaicu din Rumceni, măritată cu Mircea Turcitul, alianță pe care Doamna Ecaterina o îndreptățea prin starea achiziționată - „orice ar fi fost Neaga înainte, va fi de acum Doamna țării” - și prin statutul „bărbatului [care] da preț femeii”) ajung Doamne ale țărilor Române. Mai înaintea lor, Maria (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se grăbiseră să jure că prin vinele lombardului curge sânge domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele, căci Miloș, fratele său, trăitor la Stanbul, făcuse rost de ele de la marele vizir) vor rămâne fără capete la începutul anului 157742. Și Mihnea Turcitul, feciorul lui Alexandru al II-lea Mircea, a fost sâcâit o vreme de un pretendent, Radu Vodă Popa, sprijinit de „boierii mehedinți” și de ardeleni. Mihnea Turcitul l-a bătut, însă, în 1582 și l-a obligat să fugă la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la marele vizir) vor rămâne fără capete la începutul anului 157742. Și Mihnea Turcitul, feciorul lui Alexandru al II-lea Mircea, a fost sâcâit o vreme de un pretendent, Radu Vodă Popa, sprijinit de „boierii mehedinți” și de ardeleni. Mihnea Turcitul l-a bătut, însă, în 1582 și l-a obligat să fugă la Timișoara, sub „aripa” turcilor. Drumul lui către Istanbul, în 1582, s-a prelungit, însă, către un loc de exil consacrat - insula Rhodos. Cel care intenționa să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Periș din 1547. Fiica lui Udriște și a Ancăi (pe care Radu de la Afumați o făcuse cu Voica), Elena sau Ilina, a fost soția marelui vornic Ivașco Golescu, boier credincios lui Alexandru al II-lea Mircea și fiului aceluia, Mihnea Turcitul. îi va fi dat lui Ivașcu să se stingă în pribegie, în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a lui Mircea Ciobanul, Stana, a fost măritată cu Ivan Norocea, catolicul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ionașco. S-a stins de tânăr acest Albu Golescu, într-o luptă cu Ion Vodă cel Cumplit, în 1574, la Jiliște, apărându-l pe Alexandru al II-lea Mircea, care fusese părăsit de ceilalți boieri. înrudit prin alianță cu Mihnea Turcitul, fiul lui Alexandru al II-lea Mircea, a fost și vistiernicul Dan Danilovici. Vlada (sau Vlădaa), soția sa, a fost una dintre văduvele pline de datorii. A fost apropiat de „Mihnești” și marele logofăt Pârvu din Cioroiași. După ce l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al II-lea Mircea, a fost și vistiernicul Dan Danilovici. Vlada (sau Vlădaa), soția sa, a fost una dintre văduvele pline de datorii. A fost apropiat de „Mihnești” și marele logofăt Pârvu din Cioroiași. După ce l-a însoțit pe Mihnea Turcitul la Tripoli, în exil, a murit la Istanbul lăsându-i Benettei (sau Benedetta), soția sa și vară cu Mihnea Turcitul (căci era fiica Lucreției, soră a Ecaterinei Salvaressi, mama lui Mihnea), o mulțime de datorii. Și marele vornic Alexandru Alexeanu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pline de datorii. A fost apropiat de „Mihnești” și marele logofăt Pârvu din Cioroiași. După ce l-a însoțit pe Mihnea Turcitul la Tripoli, în exil, a murit la Istanbul lăsându-i Benettei (sau Benedetta), soția sa și vară cu Mihnea Turcitul (căci era fiica Lucreției, soră a Ecaterinei Salvaressi, mama lui Mihnea), o mulțime de datorii. Și marele vornic Alexandru Alexeanu (un spirit malefic, se pare, dacă este adevărat că el l-a îndemnat - cum afirmă o cronică - pe Mihnea al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rod, cu cinste s-au îngropatu în zilele Radului vodă celui Mare, cela la anul, iară celalaltu în zilele lui Matei Băsărabu voevod, la anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
confirma un act prin care „nimenea să nu aibă amestec, ci să fie celor rămași dintr-înșii și fiilor lor”, consfințind deciziile luate de logofătul Balaur și de soția sa Ana. Câteva decenii mai târziu, la 8 iunie 1580, Mihnea Turcitul întărea („am văzut Domnia Mea și am citit și cartea răposatului părinte al Domniei Mele la Alexandru voievod”) ocinile și vecinii jupâniței Neaga, văduva armașului Danciul, lăsați ei (în Ciocorăști și Văcărești) prin diată de soțul ei („ocinile și vecinii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-a supraviețuit lui Petru Rareș, cel care murea la 2/ 3 septembrie 1546. O listă a bastarzilor - recunoscuți uneori de părinții lor naturali, adăpostiți (rar) la Curte, alături de frații legitimi, de câte un tată neatent la conveniențe, precum Mihnea Turcitul, care l-a crescut lângă el pe Radu Mihnea, făcut cu o ibovnică, Vișa, urcați - câteodată - printr-un concurs fericit de împrejurări (forța unei partide bierești, ce îi propulsa după ce-i afla ascunși prin țară - „Bieții oameni!”, va exclama Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să câștige (chiar dacă uneori nu reușesc să-i convingă pe judecători, cum i s-a întâmplat lui „Stoica cu ceata lui”, care, neizbutind să aducă 12 jurători „la zi și la soroc”, n-a reușit să-l convingă pe Mihnea Turcitul în privința ocinei solicitate; Vodă îi întărește jupâniței Caplea și fiicelor ei ocină în Cocorăști; peste o lună însă, la 27 iunie 1578, același Mihnea îi poruncește Caplei din Cocorăști „să-și ia cășăria de pe munți, de pe muntele ei din Buceci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu Ariana, fiica logofătului Velisarie și mort în 1676) nu izbutesc câteodată să-și plătească nici dările (Pârvu din Cioroiași, însurat cu Benetta sau Benedetta -, nepoată a Doamnei Ecaterina Salvoressi, căci era fiică a Lucreției, sora Doamnei -, pribeag împreună cu Mihnea Turcitul, n-a putut să plătească - înainte de a muri la Istanbul - 40.000 de aspri, „birul lui în țară”) și își lăsau rudele în mare sărăcie (ca albanezul Leca Racotă - mort înainte de 17 august 1606 - trădător de profesie - l-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și apoi cu Anița, fiica lui Isar negustorul. Trăiau greu oamenii sub asemenea stăpânitori nesățioși, dar grea era și viața după ce, dintr-o pricină sau alta, capul familiei dispărea (chiar dacă uneori - foarte rar - văduvelor li se restituiau bunuri confiscate; Mihnea Turcitul a făcut asemenea acte de dreptate; la fel Miron Barnovschi: „Io[an] Miron Barnovschi Moghilă [...] Iată am dat și am miluit și am întărit Gaftonii, cneaghina lui Nebojatco logofăt, dreapta ei ocină și cumpărătura din ispisocul de cumpărătura pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în care poate ajunge o soție dacă bărbatul ei suferă o „moarte spirituală” - potrivit dogmelor Bisericii -, dacă, adică, alunecă în erezie ori își neagă credința. Căci, în rândurile care urmează, va fi vorba despre Radu Mihnea, fiu al lui Mihnea Turcitul (Mehmed - pe numele lui islamic). Radu Mihnea, fiu făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a crescut la curte, alături de copii Doamnei Neaga (fiică a clucerului Vlaicu, pentru pomenirea căruia ea a ridicat o biserică în satul Buda
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
344), căci Mihnea nu pre era atent la conveniențe. După o a treia ședere în scaun, efemeră (câteva zile în lunile mai și iunie 1591, căci domnia nu a fost confirmată de înalta Poartă), „în iunie 1591, Mehmed beg (Mihnea Turcitul - care se și rebotezase, în taină, creștin în vederea acestei reîntronări - n.m., D.H.M.), în vârstă doar de 26 de ani, a început o nouă viață de renegat, despărțindu-se de doamna Neaga și de fiii ei, reveniți în țară, cu excepția celui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de iubita sa Vișa [două „văduve”!], cu copii ei, ulterior ajunși la Veneția, urmărind însă cu interes creșterea și progresele la învățătură ale fiului acesteia Radu Mihnea”345. Legături de familie, probabil, l-au ajutat pe Radu, fiul lui Mihnea Turcitul și nepot al lui Alexandru al II-lea Mircea și al Ecaterinei Salvaressi (coborâtor, deci, din Mihneștii care își făcuseră o stemă valorificând legenda „corbului cu inel” și își ziceau „Corvini”), să învețe carte în Apus. Fiul lui Alexandru al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să fie pictat în tabloul votiv și pe canaturile unei uși la Mănăstirea din Iviron de la Sfântul Munte (lăcaș de care se legau multe amintiri și unde a fost un generos dăruitor, ca și la Kostamonitu), împreună cu tatăl său, Mihnea Turcitul - care, între altele fie spus, a plătit pictura turlei bisericii Adormirea Maicii Domnului, ridicată de Neagoe Basarab -, îmbrăcat în straie de brocart lungi și bogat drapate, împodobite cu vulturul bicefal bizantin. A găsit și o formulă ingenioasă de a „uni
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țara Românească, unde îl instalase în scaun pe fiul său, Alexandru Coconul. Gând politic abil, aplicat cu pricepere de Voievodul școlit la Athos (de va fi fost pe acolo) și la Padova. Ca să ni-l confirme, parcă, Radu, fiul lui Mihnea Turcitul, a pus să fie încrustate pe o ripidă de la Mănăstirea Radu Vodă din București, sub „tabloul” familiei (Radu Vodă Mihnea, Arghira Doamna și Alexandru Coconul), stemele țării Românești și Moldovei într-o elocventă alăturare. * Prin suprimarea marelui vistiernic Hrizea Karydi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din femei singure ori căsătorite (ca acea jupâniță Neacșa, soția lui Ion Logofătul, acuzată de nepoata ei, nevasta popei Badea, că este „vrăjitoare și strigoaică” și că „îi otrăvea pe fiii popei”; pe reclamanți - aflăm din hrisovul dat de Mihnea Turcitul în 1586 - pâra i-a costat moștenirea 428) se îndreptau spre practici magice acute. Mereu în campanie diabolică și cu auxiliari specifici: despre o unguroaică se spunea (Șarolta Solcan, p. 263, trimite la o cercetare maghiară) că „umblă pe pisică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
titlu, Lupta („Viața românească” din 1964). Sunt amendate, de asemenea, sub semnăturile Monicăi Lovinescu (care folosește și pseudonimul I. Cristu sau Ioana Cristu), ale lui J. Popper și Șerban Voinea, concesiile făcute regimului comunist de reputați scriitori și intelectuali (Țara turcită, Spectrul Nistrului, Bacovia într-o posteritate abuzivă, Adevărul la curte, Un roman al ambiguității ș.a). „Oameni și situații” este rubrica rezervată comentariilor critice, cronicilor de carte, articolelor omagiale, mărturiilor literare (Virgil Ierunca, Lucian Blaga și marea trecere a poemului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286988_a_288317]
-
Dar cuvîntul cel mai de preț și mai rezistent la toate schimbările a fost maneŕ (alături, desigur, de "bacșîș" sau "bacșiș", după cum vorbim, în Moldova sau Muntenia); au venit cu el, se spune, în urmă cu vreo trei sute de ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
pe poet să șteargă distincția dintre versuri, revărsîndu-se într-o continuitate similiprozastică: "Flancat din dreapta și stînga de-o ploaie rece, aparatul de zbor din Grecia, noaptea, care-a trecut cu bine de mici clipiri de orașe din Ionia antică, azi turcite, e pe punctul de-a trece peste Damasc. Și trupul meu care-a-nvins o teamă soră cu moartea, cu gîndul la un francez, Saint Exupery, și-a-nvins un semn de răceală, cu-o aspirină, și o senzație de
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]