128 matches
-
Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Turcitul la 29 decembrie 1590. Construcția nouă a episcopiei, ridicată la 1639, a fost distrusă de un incendiu provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot așa s-a întâmplat și în 1847. Construcția existentă a fost ridicată între anii 1850 - 1856
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Mare la „Cetatea Teleajenului” (poate Homorâciu), unde taie capetele pârcălabilor lui Radu cel Frumos, le ia în robie femeile și dă foc cetății. În 1573, Alexandru al II-lea întărește fiilor popii Neagoe moșie "peste valea Vălenilor". În 1580, Mihnea Turcitul dă o întărire marelui spătar Albina asupra moșiei Albinari (Ariceștii Zeletin), care ajungea până la hotarul Vălenilor. În 1581 tot Mihnea Turcitu întărește altora ocine în hotarul Berevoieștilor (azi cartier în Vălenii de Munte). În 1608, Radu Șerban întărește marelui vornic
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
a întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieții domnitorului, document care s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilația lui Stephanus Zamosius. La sfârșitul anului 1588 devine "stolnic" al curții lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar și al otomanilor după ce a plătit o sumă record de 1,5 milioane de galbeni, a devenit voievod al Țării Românești
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun numit Valea Caprei. Pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpână a comunelor Rușovăț, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sărate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei
Strezeni, Buzău () [Corola-website/Science/301045_a_302374]
-
comuna Frăsinet din județul Călărași, Muntenia, România. Se află pe malul lacului Mostiștea. Având rădăcini adânci în negura istoriei, satul Tăriceni (Vutești după vechea denumire) este menționat pentru prima dată într-un document din 2 aprilie 1579, prin care Mihnea Turcitul îi întărește lui Chirică comisul o ocină în satul Vutești: „Din mila lui Dumnezeu, Io Mihnea voevod și domn a toată țara Ungrovlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru voevod. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele slugei mele
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
în evidență existența unor așezări de tip hallstattian (sec. X-VIII î.Chr.), getic (Latene, sec. IV-III î.Chr.), apoi străromânească de la începuturile Evului Mediu (sfârșitul sec. XVI). Întâia sa mențiune apare într-un hrisov al voievodului Mihnea al III-lea "Turcitul", la 20 martie 1580, când i se întărea vornicului Dragomir "Bucul cu tot hotarul". Satul a apărut în acest an ca un sat de coloniști liberi, proveniți din moșnenii eliberați din robia tătarilor și folosiți ca mâna de lucru pe
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,92%). Pentru 3,09% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Primul document istoric care amintește de o localitate din comună datează din anul 1581, când voievodul Mihnea Turcitul dă poruncă lui Stanciu să fie ocina la Podeni din partea lui Dan și de la Văleni 800 aspri. Treptat, satele Podeni, Bălțești și Izești apar tot mai des în acte și documente. Denumirea localității de reședință vine de la un grup de
Comuna Bălțești, Prahova () [Corola-website/Science/301641_a_302970]
-
călugărilor, astfel formându-se un mic cătun. Lapoșul este însă atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Stan stăpânirea moșiei Zărneasca”. În timpurile ce au urmat, datorită persecuțiilor, o parte din locuitorii Transilvaniei a trecut Carpații și s-au așezat pe aceste meleaguri. Satul Pinu este atestat documentar în anul 1582, printr-un hrisov semnat de Mihnea turcitul. În comuna Brăești se mai păstrează și astăzi denumirile așezării grupate a familiilor: Croitorii, Popoiegii, Podoșii, Ciuculanii, Vasilcarii, și Zigarii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Brăești făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău, fiind formată din cătunele
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
arheologice identificate ca aparținând unor culturi și epoci localizate în mileniul IV î.e.n. Satul Lipia, parte integrantă a comunei, a dezvăluit o necropolă și o așezare din secolul IV-V e.n. Satul este atestat din 1583 de pe vremea lui Mihnea Turcitul într-un document prin care acesta i-a scutit pe locuitorii satului de vinarici: Cel mai vechi lăcaș de cult de pe teritoriul comunei este biserica Sf. Pantelimon din satul Ciobănoaia, construită din lemn în secolul al XVIII-lea de către căpitanul
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
Fântânele este o comună în județul Teleorman, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Fântânele a fost înființată la 13 iunie 1588, când Mihnea Turcitul întărește lui Nică, fost mare armaș și jupâniței lui, Maria, această așezare, fostă a Craioveștilor, în urma unor judecăți. Satul este cu mult mai vechi, el existând în secolul al XV-lea și chiar mai înainte, întrucât același document mai precizează
Comuna Fântânele, Teleorman () [Corola-website/Science/301801_a_303130]
-
foarte apropiați de scaunele domnești. Erau vestiții Frați Buzești. Ei stăpâneau ocinile dobridorene pe bază de documente voievodale emise de Radu de la Afumați (1522-1523; 1525-1529), Vlad Înecatul (1530-1531), Radu Paisie Călugărul (1535-1545), și Pătrașcu Vodă (1554-1557) și întărite de Mihnea Turcitul la 9 mai 1581. Cele două moșii se mai numeau încă „Dobridoru’ lui Minea” și „Dobridoru’ lui Iepure”. Dar nu mai erau demult ale acestor boieri. Ceea ce dovedește, încă odată în plus, că satul avea deja o istorie îndelungată, mult
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș al lui Mihnea Turcitul, și nepoții unui Vlad Banul. Aparțin vechii familii boierești și stăpâneau una dintre cele mai averi din Țara Românească - zeci de sate, moștenite de la strămoși «din zilele altor domni bătrâni dedemult, de la așezarea țării și câștigate cu dreaptă și credincioasă
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
românilor", vol. II, cap. Istoria politică a Țării Românești în secolul al XVI-lea - 1508-1593, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, 370). Institutul de Istorie și Filozofie al Academiei RSR, acest „act de danie” al lui Mihnea Voievod zis și Turcitul scris în chirilică de Bunea Logofăt în „luna ianuarie 20 zile și de la Adam pâna acum, în anul 7095”: „Din mila lui Dumnezeu, I Mihnea Voievod și domn a toata țara Ungro-Vlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru al II
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Petchénègues en Europe¨, Acta Orientalia Academiae Scientiarum Hungaricae, 25, 1972, 1-3, 289; I. Ferenț, "Cumanii și episcopia lor", Blaj, 1931). Țării Românești între septembrie 1577 și iulie 1583 și, din nou, între aprilie 1585 și mai 1591. A fost supranumit Turcitul ca urmare a convertirii sale la Islam. (N. Iorga, ˝Un pact de familie și o nuntă domnească¨, în Analele Academiei Române - Sectia de Istorie, 3, t. XII, 1932; C.C. Giurescu și D.C. Giurescu, "Istoria românilor", vol.II, cap. ¨Istoria politică a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
o pareză la umărul drept, urmare a unei răni produse de o săgeată. Timur provine din Transoxania („Țara de dincolo de Oxus” numele antic al râului Amudaria (râu de la granița dintre Afghanistan, Tadjikistan și Turkmenistan), fiind născut într-un trib mongol turcit ("Barlas"), tatăl lui a fost o căpetenie de trib. Ocupația lui Timur in tinerețe era tâlhăria (era hoț de cai), care în acea perioadă era ceva normal în Transoxania, după uciderea hanului "Tarmașirin" (1327-1334) și venirea la putere a emirului
Timur Lenk () [Corola-website/Science/298666_a_299995]
-
(domn al Țării Românești între iunie 1530 - septembrie 1532) este fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț) așa cum rezultă dintr-un document din 26 iunie 1588 în care Mihnea Turcitul punea în pomelnicul mănăstirii Dealu și pe „Vlăduț voievod, părintele lui Vlad voievod Înecatul“. Domnia a obținut-o de la Înalta Poartă în urma încercării lui Moise Vodă de a scutura jugul turcesc. În vara lui 1530 adună tabăra boierilor nemulțumiți de
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
lui Neagoe Strehăianul. Persecutați de domni precum Mircea Ciobanul, familia s-a stins pe linie masculină în a doua jumătate a secolului al XVI-lea; influență să a continuat prin membrii săi feminini. În 1589, printr-un act solemn, Mihnea Turcitul hotăra împărțirea mării averi a familiei, promovând indirect dezvoltarea orașelor Craiova și Caracal, intrate între timp în stăpânirea domneasca. Din rândul familiei Craioveștilor au fost ridicați în fruntea țării voievozi: <br>
Familia dinastică a Craioveștilor () [Corola-website/Science/299713_a_301042]
-
Doamna (citată și cu numele de Catherine Salvarezzo, n. ? - d. 1590 Tripoli, Liban) a fost soția domnitorului Alexandru al II-lea Mircea și mama lui Mihnea al II-lea Turcitul. L-a cunoscut pe Alexandru al II-lea în timpul pribegiei acestuia la Constantinopol și s-au căsătorit în 1558, la Peră. era de origine italiană și provenea dintr-o familie catolică. Atunci cand soțul său a fost înscăunat Domn, a fost
Ecaterina Salvaresso () [Corola-website/Science/299777_a_301106]
-
izvor satistic, demografic și fiscal cunoscut până azi despre Moldova. Prin nuntă de la Tecuci, 10 iunie 1587, dintre nepotul său Vlad și Velică, nepoata lui Mircea Ciobanul al Munteniei, la care a participat și nepotul său Mihnea al II-lea Turcitul care era atunci pe tronul Munteniei, Petru a reușit să facă pace între "Mihneștii" și "Mirceștii" din dinastia Basarabilor a Munteniei. Patriarhul Ecumenic Ieremia al II-lea al Constantinopolului notează în 1588 despre :
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
noiembrie 1601 - martie 1602, aprilie 1611 - mai 1611, 12 septembrie 1611 - august 1616, august 1620 - august 1623 și al Moldovei: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 și 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626. era fiul lui Mîhnea al II-lea Turcitul. A fost susținut de Poartă pentru domnie încă din ianuarie 1596, dar a stăpânit pentru prima data in Tara Românească între noiembrie 1601 - martie 1602. După această scurtă domnie a fost voievod al Țării Românești între aprilie - mai 1611. Tot
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Din Casa Domnească construită atunci s-a păstrat doar o latură interioară a curții. Biserica de plan triconc fusese ridicată pe vremea lui Mihnea al II-lea Turcitul (1577-1583, 1585-1591), dar suferise în 1595 mari distrugeri. Biserica Patriarhiei cu hramul "Sf. Dimitrie cel Nou", ridicată sub domnia lui Constantin Șerban Basarab (1654-1658), dezvoltă modelul dat de biserica episcopală din Curtea de Argeș, folosind proporții mai masive, mai ales în cazul
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
încearcă să explice gestul că pe o prima tentativă de a lua domnia a lui Vintilă, fiul lui Pătrașcu cel Bun. Teoria nu pare a fi chiar corectă, căci însuși reputatul istoric, semnalează un document din timpul domniei lui Mihnea Turcitul, fiul lui Alexandru, care face referire la urmașii unuia din capii celor executați, în care se spune: "„[...] ca să nu fie păcatul părintelui domniei mele [...]”" (se referă la retrocedarea unui sat al lui Radu logofătul din Drăgoiești soției sale "n.a."). Ce
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
un mic deal de pe malul drept al râului Colentina. Prima ctitorire are loc în anul 1560, când voievodul Petru cel Tânăr (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna, începe construcția mănăstirii, care va fi terminată de domnitorul Mihnea Turcitul. În 1585, acesta închină așezământul mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos. Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu. Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când biserica este
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
Pantelimon. În spatele blocurilor de locuințe, terenurile mănăstirii ajung pana pe malul sudic al Colentinei. Biserica Mărcuța poarta hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" și a fost construită de către marele logofăt Dan între anii 1586-1587 în timpul Domnului Mihnea al II-lea Turcitul. Renovată ulterior de către Vișana fiica armașului Marcu (de unde și denumirea de Mărcuța), ea fiind nepoata logofătului Dan. În interiorul lăcașului de cult sunt păstrate picturi din secolul al XVI-lea și tablouri ce îl reprezintă pe armașul Marcu. De-a lungul
Biserica Mărcuța () [Corola-website/Science/308371_a_309700]