151 matches
-
fortificațiile de cărămidă roșie ale lui Eugeniu de Savoia... Duzii de Damasc au fost și ei transplantați în alt pământ, prielnic firii lor orientale de sabie fină, tăioasă; chiparoșii, migdalii, smochinii, lalelele și rozele, tot negre, karaghiul, cum sunt mângâiate turcoaicele... Odată cu flora, va fi mutată și Dogma de bază (Kelimei-tevhid) formula în araba închisă în rama săracă a unui tablou, ca o ecuație de algebră, foarte frumoasă, numai dacă o privești, fără să o înțelegi... Cu Alah și cu profetul
Ada-Kaleh (1969) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7180_a_8505]
-
bătălii avem. De nu ni le-ar deochea vreun dascăl! Doamne, am fost atât de mândri de ele, încât noaptea le-am visat viteze și intransigente mame de... Ștefan cel Mare din poezia bolintineană (și Sfânt după ce a rezolvat cu turcoaica de la Soci...), spunându-i marelui domnitor venit să se jeluie la ușă, după o bătălie pierdută cu turcii: De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu... Bineînțeles, ton rece și insensibil. Aerim! Fix ca turcii care nu prea știu
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
de atotputernicia unei filosofii profunde, neschimbate, o zăbavă vindecătoare, o foșgăială bizantină înălțată, totuși, de o măreție, o claritate dintr-o altă poveste. Contrarii, alb și culoare, sobrietate și apropiere, lipsa cuvântului, ca în însoțirile mute dintre regină și {efica, turcoaica ei credincioasă, și sporovăială pe săturate. Mai ales, izolare și complot. Departe de țară, în Cuibul liniștit, cea mai iubită figură publică din interbelic, a cărei legendă o stimulează pe cea a Balcicului, nu va fi departe și de intrigile
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
Marelui canadian Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am văzut pe toate Cu spatele drept la Hellespont, mâinile întinse în lături, palma spre cer Am ascultat țipetele de șacal al nopții Vara mă retrag la Bodrum, a suspinat tânăra turcoaică, descheindu-și cămașa de zale Acolo părinții mei au o fermă de guave, așa că Nu-mi vorbi mie de Halicarnas, le-am făcut pe toate Îngenuncheat în nisipul tăcerii, am șoptit suav în zare Perșii înmuiau orașul în sângele lui
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
lor, pentru că pe drum aveau să vadă ceva numai ăia trei din cabină, dar am mers. în cabină, lângă șofer, au stat Cancer, să traducă, și Manciuzdă, care știa drumul. Am făcut un ocol prin Babadag, să vadă și belgienii turcoaicele desculțe și în șalvari. Manciuzdă mârâia că el nu crede că-s turcoaice, că alea-s țigănci. Când ne-am dat jos în Babadag n-am văzut nimic. Ne-am învârtit oleacă, am așteptat, dar nu trecea nici una și, dacă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dar am mers. în cabină, lângă șofer, au stat Cancer, să traducă, și Manciuzdă, care știa drumul. Am făcut un ocol prin Babadag, să vadă și belgienii turcoaicele desculțe și în șalvari. Manciuzdă mârâia că el nu crede că-s turcoaice, că alea-s țigănci. Când ne-am dat jos în Babadag n-am văzut nimic. Ne-am învârtit oleacă, am așteptat, dar nu trecea nici una și, dacă am înțeles că nu-i nimeni, ne-am pornit spre Tulcea. La Tulcea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
În cântec mai era: "în Franța pe stradă se zice bonjur,/ La noi se traduce pupa-m-ai în... olari-olari-olari-o l" Cel mai mult îl mira pe Mircea strofa cu "Ștefan cel Mare în luptă la Soci/ A prins o turcoaică și-a tras-o de... olari-olari-olari-o!" Ștefan fusese un voievod foarte viteaz, doar că era mic de statură. Dumitru Almaș povestea în Stejarul din Borzești cum Ștefan, pe când era copil și-i ziceau Ștefăniță, se juca de-a moldovenii și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
copiii au fugit, dar cel legat de stejarul din Borzești a rămas. Pe el l-au ciuruit cu săgețile. Atunci și-a jurat Ștefăniță să scape țara de tătari. De-asta era atât de tâmpit cîntecul: de ce să prindă Ștefan turcoaica și s-o tragă de floci? Și ce căuta ea pe câmpul de luptă? Dar era și comic tocmai de asta, fiindcă era tâmpit. Jean spunea cele mai mari porcării, dar atât de vesel și mucalit, că râdeai și tu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel la care ea nu se așteptase și nu mai putea să tacă resemnată. Vrei o femeie? Întrebă Desdemona pe un ton neîncrezător. Ce fel de femeie? O turcoaică? Lefty nu răspunse. După ce izbucnise, Începuse din nou să-și pieptene părul. ― Poate că vrei o fată de harem. Așa-i? Crezi că eu nu știu de femeile alea dezlânate, de poutanes? Uite că știu. Nu-s chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poutanes? Uite că știu. Nu-s chiar așa de proastă. Vrei o grăsană care să dea din șunci În fața ta? Cu un diamant În buricul ăla gras? Vrei una din aia? Ascultă la mine! Știi de ce-și acoperă fețele turcoaicele alea? Crezi că e din cauza religiei? Da’ de unde! E pentru că altfel nimeni n-ar putea să se uite la ele! De-acum țipa de-a binelea: ― Rușine să-ți fie, Eleutherios! Ce-i cu tine? De ce nu-ți găsești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ras cu soția. Cu aceste cuvinte, puse jos peria de haine și Își luă haina. ― Să nu mă aștepți, spuse el și ieși din dormitor. ― Du-te! strigă Desdemona după el. Puțin Îmi pasă! Dar ține minte: când nevasta ta turcoaică o să-și dea jos masca, să nu dai fuga Înapoi În sat! Dar Lefty plecase. Sunetul pașilor lui se stinse. Desdemona simți cum otrava misterioasă Îi inundă din nou sângele. Dar nu băgă de seamă. ― Nu-mi place să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nevoie de el? I-ar fi fost mai ușor dacă nu se Întorcea niciodată. Dar Îi era datoare mamei ei și trebuia să aibă grijă ca el să nu ia vreo boală rușinoasă sau, mai rău, să fugă cu vreo turcoaică. Mătăniile continuau să cadă, una câte una, printre degetele Desdemonei. Dar ea deja nu-și mai număra necazurile. În schimb, mărgelele Îi invocau acum În minte imagini dintr-o revistă ascunsă În biroul vechi al tatălui ei. O mărgea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Începu să le dea sfaturi despre cum să se aranjeze, o ascultară. Desdemona Îi spuse lui Lucille să se spele mai des și Îi sugeră să-și dea cu oțet la subsuori, ca dezodorizant. O trimise pe Victoria la o turcoaică specializată În Îndepărtarea părului nedorit. În săptămâna care urmă, Desdemona le Învăță pe fete tot ce Învățase ea din singura revistă de modă pe care o văzuse vreodată, un catalog zdrențuit pe nume Lingerie Parisienne. Catalogul fusese al tatălui ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care-l Îngâna. După două săptămâni, Desdemona se duse Într-o după-amiază În vie și Îl Întrebă pe fratele ei: ― Ce faci aici? Cum de nu ești jos, În Bursa? Credeam că până acum ți-oi fi găsit vreo turcoaică drăguță cu care să te Însori. Sau toate au mustață, ca Victoria? ― E ciudat că spui asta, remarcă Lefty. N-ai observat? Vicky nu mai are mustață. Și știi ceva? Ridicându-se acum, zâmbi. Și Lucille a Început să miroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cutia aia. Pe bunicii mei curtea simulată Îi distra. Când Îi auzea cineva, Începeau conversații de prima sau a doua Întâlnire, născocindu-și trecutul. ― Și, Întreba Lefty, frați ai? ― Am avut un frate, răspundea Desdemona melancolic. A fugit cu o turcoaică. Tata l-a dezmoștenit. ― Câtă strictețe! După părerea mea, dragostea trece peste toate tabuurile. Tu ce crezi? Când erau singuri, Își spuneau: ― Cred că merge. Nu s-a prins nimeni. De câte ori o Întâlnea pe Desdemona pe punte, Lefty se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zile de evaziune plăcută - eu am citit-o într-o seară și apoi în toată ziua următoare -, Bastarda Istanbulului are toate ingredientele de marketing care să o facă dorită. Americanii se pricep la asta. Deci: este vorba despre o autoare turcoaică, tânără, recomandată de celălalt turc faimos în acest moment, Orhan Pamuk, o autoare care a scris această carte în engleză - este de câțiva ani profesoară la Universitatea din Arizona -, dar cunoscând foarte bine realitățile Istanbulului contemporan. Despre Elif Shafak se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
asta o explicație, cu cât geografia pe care o acoperă biografic un autor e mai cuprinzătoare, cu atât drumul spre un succes internațional e mai lin. Dar probabil nu e o regulă. Partea pitorească este tributară modelului Marquez Rețeta succesului turcoaicei Elif Shafak - pentru că totuși aș spune că e vorba de o rețetă - conține însă mai multe ingrediente. Exotismul oriental e bine asezonat cu o problematică gravă, de morală a istoriei. Rețetele de mâncare turcești și armenești, care abundă în roman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
sau costum de prinț, prințese, sau altceva ,în funcție de dorința fiecăruia. Se mai pun și costume grotești care provoacă spaima, frica ca pe vremea turcilor. De altfel, termenul de <lorfe> în germană, li se atribuia mascaților, costumele lor semănând cu ale turcoaicelor. Nunta- Cortegiul de nuntă este unul poetic: mirii, nașul, nașa, cumnatul , nuntașii etc.Ceremonia căsătoriei se realizează într-un loc special amenajat, de către preot. Simbolic se servește masa, se cinstesc, după care cel desemnat anunță darurile. Exprimate în cuvinte plastice
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
aș pune o întrebare. Pune-o, bre, - zise turcul - nu te teme, doar ți-am spus că nu-ți fac nimic, pe cinstea mea! Mă gândeam să vă-ntreb dacă toate cele șapte neveste pe care le-ați avut erau turcoaice - zise Metodiu - dar nu-mi dădeam seama în ce măsură nu merg prea departe cu nevrednica mea curiozitate. — Nu mergi! - răspunse turcul. întreabă-mă. — Toate cele șapte neveste pe care le-ați avut erau turcoaice? - întrebă Metodiu. — Nu erau - oftă turcul - trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neveste pe care le-ați avut erau turcoaice - zise Metodiu - dar nu-mi dădeam seama în ce măsură nu merg prea departe cu nevrednica mea curiozitate. — Nu mergi! - răspunse turcul. întreabă-mă. — Toate cele șapte neveste pe care le-ați avut erau turcoaice? - întrebă Metodiu. — Nu erau - oftă turcul - trebuie să recunosc că nu erau, deși datina străbună asta ne cere și uneori când le adunam seara pe toate să mai stăm de vorbă, mi se făcea nițel rușine văzând că bătătura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un sac de grâu, era să deșele bietu’ cal. Să bați până aici atâta drum pentru un sac de grâu! Da’ poți să spui cuiva lucrurile astea? Nu poți. — Și nevestele de unde vă erau de loc? - întrebă Metodiu. — Trei erau turcoaice, iar celelalte patru erau una din Herțegovina, alta grecoaică, una albaneză și alta poloneză, din Camenița. Când le-am redus la patru, am lăsat în casă două turcoaice, grecoaica și herțegovineza. Pe celelalte le-am trimis la Stambul, la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poți. — Și nevestele de unde vă erau de loc? - întrebă Metodiu. — Trei erau turcoaice, iar celelalte patru erau una din Herțegovina, alta grecoaică, una albaneză și alta poloneză, din Camenița. Când le-am redus la patru, am lăsat în casă două turcoaice, grecoaica și herțegovineza. Pe celelalte le-am trimis la Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alta grecoaică, una albaneză și alta poloneză, din Camenița. Când le-am redus la patru, am lăsat în casă două turcoaice, grecoaica și herțegovineza. Pe celelalte le-am trimis la Stambul, la Casa Veteranilor. — De ce tocmai pe ele? - întrebă Metodiu. — Turcoaica era deja prea bătrână, într-un fel o moștenisem de la tata, n-avea niciodată chef, era acră, făcea totul în silă, de parcă eram tata. Albaneza, deși foarte harnică și gospodină, era cam mică de statură și tușea mereu, era ofticoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj atât de urât fără nici un fel de rezerve, În gura mare și cu atâta iscusință: așa se făcea că, de câte ori Începea să Înjure, nu se mai oprea, de parcă ar fi vrut să recupereze pentru toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Înmuiase nici un pic În toți anii ăștia și Își păstra Încă asemănarea cu Ivan cel Groaznic. — Din momentul ăsta o să-mi acopăr capul, așa cum Îmi cere credința mea. Ce tâmpenie mai e și asta? s-a Încruntat bunica Gülsüm. Turcoaicele nu mai poartă văl de nouăzeci de ani. Și nici una din fetele mele n-o să trădeze drepturile pe care comandantul-șef Atatürk le-a acordat femeilor din țara asta. — Daa, femeilor li s-a dat drept de vot În 1934
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]