134 matches
-
fiica doctorului, face ca Imaginarium-ul să renască, mai ales că la aceasta se adaugă noul pariu al lui Mr. Nick, pariu care revendică chiar sufletul Valentinei. În interiorul Imaginarium-ului măștile cad pentru a fi înlocuite de altele, măști ale ambiției, ale turpitudinii, ale voluptății, ale splendorii, ale angoasei sau ale împlinirii dorinței de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Una dintre respectabilele doamne intrate pe poarta deschisă de mintea doctorului-magician se trezește în fața unei alegeri dificile, în fața imortalității întruchipată de cinematograf
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
de procedee și principii componistice. Un dezmăț care, administrat în doze mari, are efectul unei otrăvi, dar care livrată homeopatic se poate comporta aidoma unui vaccin capabil să amelioreze starea noastră de imponderabilitate, întreținută de continua schimbare de paradigmă, de turpitudinea forțelor centrifuge, cauzatoare de vertijuri și dezechilibre insurmontabile. însuflețiți, fără a fi exaltați, echilibrați, fără a fi inflexibili, muzicienii din "Game" au sărbătorit în acest început de martie zece ani de existență. Concret, am asistat la un festival și la
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
acceptă răspunderea pentru acțiunile lui și își duce povara consecințelor lor...”. Doamne ferește, nu facem așa ceva! Noi am uitat, mai toți, cum am trăit. Câtă umilință am îndurat fără să crâcnim sau, și mai rău, fără s-o simțim. În câte turpitudini nu ne-am lăsat antrenați, unii dintre noi. (T.S. Eliot: „...rușinea / Pricinilor târziu revelate și conștiința / Lucrurilor rău făcute...”). N-am fost, măcar, destul de cinici, n-am spus să-mi fie mie bine și puțin îmi pasă! Am vrut și
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3422_a_4747]
-
cunoscut ingerințele, în diverse grade, ale partidului unic, atotstăpînitor), fie, în sfîrșit, a-i reduce nefastele semnificații, a o spală așa cum "se spală" banii murdări. Dar avem a face cu o lume întreagă de abuzuri și compromisuri, de anomalii, de turpitudini, de fenomene grotești, a cărei explorare nu se află abia decît la început. Cu un continent năpădit de o luxurianta floră toxică, bîntuit de monștri. E imperios necesar a-l cunoaște cît mai bine, fără excesive amînări, a-i înregistra
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
pălesc în fața pragmatismului care a devenit cuvîntul de ordine al societății contemporane. Trăim într-o lume care nu (mai) dă doi bani pe valorile morale și care este oricînd dispusă să parieze pe "realismul" unui fost, uns cu toate alifiile turpitudinii și ale cinismului, în detrimentul idealismului păgubos al vreunui caracter fără pată. Eroii trebuie să stea la pușcărie sau în cărțile de istorie, nu în viața publică. Și totuși... ... În anul 1997, grație extraordinarului Vladimir Tismăneanu, am avut șansa să petrec
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
Așadar, după alierea cu PSD și îmbrățișarea intimă cu PC Voiculescu, PNL se încurscrește cu PNG Becali. Minunat. O să apară pe FB câteva sute de comentarii indignate, despre Brătienii care "se răsucesc în mormânt" și vom merge mai departe. În turpitudine, prostie groasă, amoralism cinic - adică pe teritoriul "pragmatismului" cu o singură deviză: ciolanul uber alles :) vă spun, ciulamaua asta râncedă va provoca toxiinfecții epidemice. Politica nu mai poate fi reinventată decât de la zero...", scrie democrat-liberalul pe Facebook. Europarlamentarul Gigi Becali
Baconschi, despre o fuziune PNL-PNG: O ciulama râncedă () [Corola-journal/Journalistic/41861_a_43186]
-
decretează amnistia generală/ dar primăvara e întotdeauna o ocazie/ cînd pomii de pe marile bulevarde se spoiesc cu var pe trunchi și cu sînge pe ramuri" (ibidem). Nu lipsește nici conotația propriu-zis politică a statuii care funcționează ca un liant al turpitudinilor epocale împinse pînă la crimă: ,în bezna eclipsei statuia care vomită negociază cu teroriștii/ după un timp îi transformă în tot atîția ostateci/ apoi îi convinge ca pe niște prieteni/ s-o pornească împreună pe ocean/ și să fondeze o
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
care-și mai amintesc de Proba de microfon (1980) sau Glissando (1985) sau Iacob (1988) ale regizorului Mircea Daneliuc ar avea senzația că se află puși în fața unui cu totul alt regizor vizionînd Legiunea străină. Filmul încearcă să depășească în turpitudine și ultimele bălării eroi-comice nicolaesciene făcînd o concurență neloială unor filme precum Garcea și oltenii sau A doua cădere a Constantinopolului în amestec zburdalnic cu gagurile celor de la grupul Vouă, diferența fiind mai ales una de grai, graiul moldovenesc împănînd
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanțelor kitsch. Dimpotrivă. Tușele sunt adeseori crude, dar în esență firești, avantajând tocmai omenescul (care nu exclude, bineînțeles, nici turpitudinile maladiei). Eminescu al Florinei Ilis nu seamănă deloc cu statuia diafană, sculptată în fum de tămâie, a celuilalt Eminescu, cel mitizat. (Apropo de mitul acesta, o secvență transcrie fictiv și caricatural ședința de redacție în care, la „Dilema”, s-a
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
să fie! Mai grav e că, pe teritoriul României, foștii ocupați de către occidentali au fost ocupați de foștii ocupați de către asiatici! Nimic mai deprimant decât deprinderea, după unirea din 1918, de către clasa intelectuală și politica provenită din Ardeal a șmecheriilor, turpitudinilor, netrebniciilor în care excelau sudicii școliți la Fanar. Pe cale de consecință, populația s-a contaminat de bolile "luminătorilor neamului", si astfel, din victorie în victorie, am ajuns aici, la poalele N.A.T.O.-ului ! Elementul civic joacă, dimpotrivă, mai ales în
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
între paginile volumelor sale, pentru cititorul occidental și nu numai, un defulatoriu. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving în epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage individul din indiferența față de spațiul public, numai ticăloșia criminală mai scoate din amorțeală (vezi 11 septembrie 2001). Michel Houellebecq reușește în romanul lui nu inventarea unui nou limbaj literar și nici giumbușlucuri stilistice cuceritoare, ci prevestirea atacului terorist
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
demult o anume tandrețe sumbră, o duioșie prefăcută, în contul unui ideal uman abstract. Ceva ca apucăturile unor domnișoare de pension citind numai aventuri nobile și curate din nemuritoarea Bibliotecă roz, cititoare speriate și fidele ale unei existențe în care turpitudinile, mizeriile, nerușinările materiei în plină evoluție nu erau vrednice de arătat tineretului studios precum și oamenilor de treabă. Din contră, cu ajutorul cenzurii, am fi cunoscut doar partea în care materia ar fi avut doar calități decente, în ciuda dialecticii ei infernale". Așadar
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
lui Judt devenea guvernatorul Băncii Angliei, despre faptul că „am ajuns să considerăm din nou șomajul o stare rușinoasă, asemenea unui defect de caracter” și despre cum „experți bine plătiți se grăbesc să le dea «veteranilor ajutoarelor sociale» lecții despre turpitudinea morală a dependenței economice, indecența beneficiilor publice și virtuțile trufiei.” După cîteva povestiri despre descoperirea Americii anilor ‘70 urmează poate cel mai bun fragment al cărții, care tratează identitatea cosmopolită, de frontieră, tot mai amenințată azi de așa-zise dezbateri
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
bastion al luptei împotriva vulgarității (și nu un focar al ei), un model de comportament civilizat (și nu un ecou al dezmățului din barurile aflate, nu întâmplător, în zona actualei televiziuni publice), un spațiu al sobrietății (și nu unul al turpitudinii). Televiziunea publică ar trebui să fie o entitate fără așa-zise vedete, dar mustind de profesioniști. Și pentru că veni vorba de profesioniști: am urmărit, pentru prima oară în viață, deși aflu că a ajuns la a douăzecea ediție, „Gala profesioniștilor
Scursura catodică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6256_a_7581]
-
Coman, soțul Lolitei, el însuși un vizitator statornic al acestor așezăminte; comerțul cu fotografii pornografice e pandantul subteran al lozincilor oficiale; umanitatea ce populează paginile cărții ascunde, la rândul ei, sub masca onorabilității, maladii morale dintre cele mai grave: lașitatea, turpitudinea, abjecția, anomaliile sexuale (cu accent deosebit pe pedofilie), instinctul crimei. De aceste diformități sufletești nu sunt scutiți nici măcar copiii; fetițele se prostituează de la vârstele cele mai fragede, angelicul Tihomir, băiețașul Lolitei, încearcă, mai mult sau mai puțin intenționat, să-l
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
simțămînt dominant. O "scîrbă morală" generată inițial de mediul totalitar în raport cu care programarea belepocii bănățene nu avea decît rolul unui cochet subterfugiu și amplificată după decembrie '89 de degringolada unei societăți care nu și-a găsit drumul visat, macerată de turpitudinile îngemănate ale politicianismului și afacerismului. În aciditatea unei atari reacții găsim un alt vector al creației în cauză. Ceea ce, în circumstanțele cenzurii, nu putea trece de o "melancolie politică", devine acum dezgust atroce, vehemență a refuzului fățiș. Contemplativul, visătorul bard
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
dacă nu chiar de probitate. Și chiar atunci când curajul politic al unui artist este real, la ce bun să te opui dictaturii, dacă te pliezi în schimb ideilor și exigențelor mulțimii, dacă abdici în fața cerințelor pieței? Cu ce rimează denunțarea turpitudinilor unui regim, dacă în locul lor accepți ticăloșiile altuia, dacă respingi realismul socialist pentru a aplauda realismul consumerist? Fără a desconsidera curajul politic (primul său Concert pentru flaut, ca și opera lui intitulată Praznicul calicilor, i-au adus ceva neplăceri), tata
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
mulțumit cu condiția de privilegiat, cu viața de huzur pe care o ducea, străin de autointerogațiile morale. Nu mai puțin, înțelegînd a folosi două cerneluri precum celebrul Procopius din Cezareea, a dat în vileag, după ceasul al doisprezecelea, nevrednicia, impostura, turpitudinea unei cîrmuiri alături de care s-a situat din interes material. Calificarea sa de prozator, cu observația ageră și verbul alert și caustic, dau acestei mărturii secunde un preț în sine. Ea nu-l absolvă de păcate pe autorul său (pentru
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
care-l vor stigmatiza, prin vocea colectivului de oameni ai muncii, pentru activitatea dăunătoare statului sovietic, pentru ideile confuze, pentru parazitism, pentru faptul de a-l fi contrazis pe Marx așa cum sună rechizitoriul formulat de mutre stâlcite de imbecilitate și turpitudine. Însă dincolo de acest episod, acest tablou are ceva viu și delicat, iubirile și fetele se schimbă, iar camera trece în revistă chipurile amintirii. Se discută aprins despre literatură în termeni adesea paradoxali, Tolstoi, Gogol, Dostoievski sunt trași pe linie moartă
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
stârpiturile, plebea intelectuală și morală". Iar dacă e să ne referim la corupția politicianistă, prezentă cu asupra de măsură și la acest început de mileniu, nu putem recurge la considerațiile eminesciene, înlocuind doar numele unor lideri și păstrînd neschimbat peisajul turpitudinii partizane? "D. Brătianu a avut nevoie de nulități cari să se poarte după comandă. (...) Americani desăvîrșiți, oameni trecuți prin ciur și prin sită, personalități imposibile în orice partid, care pierduseră orice speranță și orice credință, se grupară în jurul stindardului roșu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
care mă despart fără să ezit. E drept că semnatarii Apelului declară că democrația nu permite "condamnarea prin justiție a opiniilor, oricît ar fi ele de nocive societății" (citez, sper, exact, din scrisoarea d-lui Blaga), dar, solicitînd "reacții la turpitudinile semnalate mai sus" (adică poeziile cu pricina), ei se pomenesc că reacțiile vin, nu numai de la Președinție ori de la Parlament, ci și de la poliție. N-am idee de ce au răspuns departamentele de resort ale celor două înalte instituții, fiindcă nu
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
stins, își pot lua adio de la el. Ironic până la mitocănie, adresându-se jignitor cu „nanny” femeii care se ocupă de menajul lui, noul Sherlock Holmes se simte în largul lui ca personaj de gag, într-o scenă de o picanta turpitudine, lăsat gol pușcă, legat de pat de către Irene Adler, isi potrivește o pernă între picioare pentru a diminua șocul asupra cameristei însoțind imaginea cu iz sado-maso dintr-un comic softcore de o glumă nereușită. Cei care nu cunosc originalul, vor
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
canadianului David Cronenberg, de nenumărate ori prezent în competiție iar acum cincisprezece ani președinte al Juriului se scaldă, în clișee, printre care și acela de a evoca personaje cu identitate reală, nu se poate să rămâi indiferent în fața revărsării de turpitudine, ipocrizie, de disponibilitate a răului, fără nicio tresărire. Copii care la 13 ani sunt vedete cinice cu mofturi și reguli nemiloase, maturi care transmit moștenirea incestului, gelozii criminale și câte și mai câte nu puteau să nu-l ațâțe pe
Cannes 2014: Debarcarea vedetelor cu tancul by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62216_a_63541]
-
inima noastră sau ficatul nostru/ vor suferi. //nimic nu mai e cum a fost.” (nimic) Întrucâtva, sordidul este câmpul de observație predilect al lui Jurebie. În acest sens, el face parte din familia poeților Acosmei și Ciupureanu, minus o anumită turpitudine maniacală, concrescentă a personajelor poeziei celor doi. Ceea ce vede Jurebie chiar și atunci când scrie poeme de amor este o constelație a nefericirii, ca tot atâtea țigări aprinse în noaptea singurătății personale, miriade de suflete incendiate de la un foc departe de
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
O mostră edificatoare a unui asemenea demers în răspăr îl reprezintă eseul, botezat după o sugestie caragialescă, Domina bona. Întîlnim aici o tentativă de reabilitare a lui Cațavencu, deci a unui personaj ce pare o întruchipare nemîntuită a demagogiei, semidoctismului, turpitudinii, provocator chiar prin acest cumul de defecte pentru inteligența transfiguratoare a Divinului. Jonglînd cu contrariile cu o uluitoare virtuozitate, acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de neverosimil și idealizare la limită, acrobatică, vedem
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]