276 matches
-
-o Hugo. E bună de ceva? Laura a ridicat din umeri. —E prea devreme ca să mă pronunț. Dar măcar mai am pe cineva cu care să vorbesc: asistentele de-acolo. Crede-mă. Am nevoie de asta. Am ajuns să mă tutuiesc cu casierele de la supermarket și mă bucur când primesc telefoane oficiale de la firmele de televiziune prin cablu. Laura și-a șters nasul cu un șervețel de hârtie și i-a zâmbit lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
N-ai fotocaina, n-ai toată mișcarea; câmpul vizual e incomplet. Așa apar accidentele de mașină.“ „Vorbind de-accidente...“, am prins momentul. „Ce s-a-ntâmplat la Covasna, în 1972?“ „Chiar nu știi? Sper că-mi dai voie să te tutuiesc,“, a insistat inginerul, „acum aproape ne cunoaștem.“ „Evident.“, l-am încurajat, fără să mă deranjeze adverbul. Ultimul lucru pe care vroiam să-l fac era să-l contrariez. „M-aș bucura să aud povestea. Să am măcar două «monede» de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
treaba lui.“ „Știm cine, bineînțeles.“, am încercat să parez, conștient că greșisem. Nu mergea. Gafa scăpase pe fir și săpa distanțe din ce în ce mai mari între noi. „Apropo, când ați pus ultima oară mâna pe un calculator, domnule Robe?“ Nu mă mai tutuia. Situația devenea îngrijorătoare. „La propriu.“ Am stat și m-am gândit. În camera hotelului, Mihnea mă amețise cu poveștile lui cu algoritmi și grafice de predictibilitate. Dar nu eram sigur că mă lăsase să mă apropii. Oricum, mă certasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spumegat scriitorul, dintr-odată agitat. În câteva secunde, îi pierise tot entuziasmul. Tremura cu tot cu scaun. „Dați-mi drumul!“ „Nu înainte de-a ne spune cum se termină.“, l-am mințit. „Kaputt! Și tu, și Mihnea!“ De nervi, începuse să ne tutuiască. L-am lăsat în pace, deși merita să-l pocnim. „Degeaba l-ați eliminat pe Lupu. Ștergerea nu mai poate fi oprită! Dați-mi drumul!“, a încercat scriitorul să se mai calmeze. Nu reușea. Închieturile îi tremurau în continuare, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și sigla firmei tale. Sunt opinii potrivit cărora ar trebui să scrii doar prenumele. Nu prea sunt de acord: gândește-te că ai un director mai în vârstă și există posibilitatea ca un client sau un partener oarecare să-l tutuiască, lucru care nu o să-i convină. Păstrează forma unei cărți de vizită sau a suportului în care o să-l introduci, fă-l vizibil și clar și oferă doar informația real necesară. DIPLOMELE Fie că vorbim de un act oficial ce
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
luat teancul de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de ziare și le răsfoiește curioasă, precipitată. Căutați ceva anume? întreabă Iulian Barbu, oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprindu-se dincolo de masă, în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu, mulțumesc. Ai spus "mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în fața ei. Vorbeai de niște asasinate... murmură femeia, aranjînd ziarele, să le pună la loc. Și de cînd, mă rog, sînt tutuit? Eu tutuiesc pe toată lumea îi aruncă femeia o privire scurtă, ironică. Iar eu voi tutui pe aceea care tutuiește pe toată lumea precizează actorul. Ești de acord? Înainte de-a se așeza, Iulian Barbu ia teancul de ziare și i-l întinde: Nu scrie nicăieri de nici un asasinat, poftim, citește-le. Nu, mulțumesc. Ai spus "mulțumesc"? Mă simt măgulit. Tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blana asta albă! Vulpe polară. Ehe! Prin cîte geruri o fi trecut!... Femeia tace, strîngînd din buze, să-și mascheze nodurile din gît. Spuneți-mi, vă rog, insistă după un timp actorul a, scuzați!, am uitat că noi doi ne tutuim; spune-mi, te rog, nu-i așa că ieri ai plecat de la birou direct la autogară? Mirați, ochii femeii se întorc spre vecin. Actorul plusează: La destinație, trebuia să fii așteptată; se aranjase totul telefonic; treaba secretarei sau grija soțului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce m-ați oprit să termin filozofia? — Pentru că am socotit că nu erai îndeajuns de dotat, răspunse John Robert, privindu-și din nou ceasul. Vous pensiez trop pour votre intelligence, c’est tout. — Dumnezeule mare, nu puteți nici măcar să mă tutuiți după atâția ani? Ne spuneați: „încercați întotdeauna să faceți ceea ce e prea greu pentru voi!“. Vă aduceți aminte? Și tocmai asta m-ați împiedicat să fac. Oricum, eu am fost un laș. Dar poate că acum, dacă m-ați ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În drumul lui. Emma surâse, căci nu știa dacă vorbeau În glumă sau utilizau un cod secret, pentru a ascunde semnificații mai profunde. N-ar trebui să mă răsfeți, Îi spuse, altfel mă obișnuiesc. Nu-și dădu seama că Îl tutuise. — Să rămâi fără femeie În casă e Într-adevăr o problemă, se alătură imediat discuției mama Guendalinei, tolănindu-se pe o sofa care o cuprinse, scârțâind. Și eu mă aflu În aceeași situație, e Îngrozitor. — Dar cum se poate asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
emoție: „Am impresia că vă cunosc de undeva! Mi te adresaseși politicos, la persoana a doua plural, dar eu, uimită, ca de-o străfulgerare, deschizând arcul vorbirii, abia putui murmura: Și eu! Te-am mai văzut undeva...Nu știu. Te tutuiam ca pe o veche cunoștință. În secunda următoare mi-ai prins palma mâinii drepte, mi-ai strâns-o într-o căldură pe care am simțit-o a mea. Ai adăugat: - De mii de ani! Am mai schimbat câteva vorbe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
miopiei șefilor săi, de care nu se plângea ca să nu le ajungă la urechi; vorbea însă acasă de faptul că deși ocupa un post „ în aparență modest”, era - datorită capacității sale de excepție - consultat mereu de șefii săi care-l tutuiau, mulțumindu-i. Tocmai acestei comportări a superiorilor, care recunoșteau în el un „colaborator prețios”, doamna Neculce nu observa „nedreptatea” rostită rar de către soț, dacă se ține seama, gândea, și de faptul că cei doi din conducerea fabricii erau titrați, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
adevărata lui viată? gândi. Ce se întâmplă în substanța ființei lui? Nu se poate să trăiască numai printre legi și dosare. „Cine ești cu adevărat?” îl întrebă, dar el rămase mut. „Ești tânăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, îi spun eu. O să rămână uluit, iritat, el care e atât de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea întinse mâinile - culcată cum era - chemându-l să se aplece să-l sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe lumea asta ar mai fi pe undeva vreo dreptate. DOAMNA KOVACIC: Las-o-n ale ei pe bătrâna zgripțuroaică, să-și vadă singură de mântuire acolo jos, la ea. Cu una ca ea nu te poți pune, că se tutuie foarte personal cu cei mai înalți politicieni din toată țara. Berghoferii de la unu mi-au comunicat odată în șoaptă, că ei au auzit cum Grollfeueroaia a zis la telefon: "Servus, tu, prim-ministrule, bătrân escroc, cum o mai duci în particular
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
politețe" când se pune problema caracterizării lui dumneavoastră. Această apelare este inexactă dacă prin ea se înțelege ideea de "deferență". De fapt, dumneavoastră reprezintă forma non marcată a opoziției, folosită în mod normal de subiecții vorbitori: se spune "să ne tutuim", și nu "să ne vorbim cu dumneavoastră". Principiul care ghidează alegerea între tu și dumneavoastră este afirmația unei apartenențe sau a unei non-apartenențe la aceeași sferă de reciprocitate. Există oameni pe care îi tutuim în anumite circumstanțe (când aparțin aceleași
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
subiecții vorbitori: se spune "să ne tutuim", și nu "să ne vorbim cu dumneavoastră". Principiul care ghidează alegerea între tu și dumneavoastră este afirmația unei apartenențe sau a unei non-apartenențe la aceeași sferă de reciprocitate. Există oameni pe care îi tutuim în anumite circumstanțe (când aparțin aceleași sfere ca și locutorul) și cu care vorbim cu dumneavoastră în alte circumstanțe (în lipsa unei sfere comune). Astfel, departe de a fi o formă mai redusă de politețe, tu poate fi chiar forma cerută
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
comune). Astfel, departe de a fi o formă mai redusă de politețe, tu poate fi chiar forma cerută, având în vedere că putem vorbi cu dumneavoastră și pentru a marca excluderea, distanțarea, și nu respectul. A hotărî dacă trebuie să tutuim o anumită persoană sau să-i vorbim cu dumneavoastră nu înseamnă doar să respectăm un cod prestabilit; această decizie poate fi și o manieră de a impune un anumit cadru pentru dialogul cu celălalt. Cadrul poate fi acceptat sau refuzat
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
va fi interpretat ca o formă de agresivitate. Va fi realizat fie printr-o respingere explicită ("Nu am păscut gâștele împreună"), fie impunându-i primului locutor un cadru de schimb conversațional diferit (vorbindu-i cu dumneavoastră, de exemplu, celui care tutuiește), astfel încât să înțeleagă că îi este refuzată intruziunea. Un exemplu elocvent este scena din Amfitryon de Molière în care sclavul Sosie își întâlnește dublura identică în persoana zeului Mercur care i-a luat înfățișarea. Mercur reușește să impună o ierarhie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Amfitryon de Molière în care sclavul Sosie își întâlnește dublura identică în persoana zeului Mercur care i-a luat înfățișarea. Mercur reușește să impună o ierarhie netă între ei doar prin simpla siguranță de sine. Astfel, îl interpelează pe Sosie tutuindu-l ("Ce soartă ai, răspunde?"66), în timp ce acesta din urmă, subjugat, îi răspunde vorbindu-i cu dumneavoastră (" Chiar dacă nimeni nu-i aici să [vă] spună/ Ce grele palme dăruiți!"67). Făcând acest lucru, Mercur îi impune lui Sosie cadrul convenției
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în timp ce acesta din urmă, subjugat, îi răspunde vorbindu-i cu dumneavoastră (" Chiar dacă nimeni nu-i aici să [vă] spună/ Ce grele palme dăruiți!"67). Făcând acest lucru, Mercur îi impune lui Sosie cadrul convenției teatrale clasice, în virtutea căreia stăpânii își tutuiesc valeții și confidenții și cer să li se vorbească cu dumneavoastră. Existența convențiilor proprii prezintă o mare importanță pentru un anumit gen literar. Întrebuințarea lui tu și a lui dumneavoastră în textele literare diferă de întrebuințarea din limba comună. Cel
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
îl lasă să înțeleagă astfel că s-a schimbat cadrul relațiilor lor, că de la disimularea și respectul conveniențelor a trecut acum la violența supremă. Ea iese atât din cadrul normelor morale, cât și de limbaj: acel Bajazet pe care ea îl tutuiește acum este cel căruia îi impune alegerea între a asista la asasinarea ființei iubite sau la propria asasinare. La sfârșitul scenei, trecerea la o nouă etapă este din nou marcată de un joc construit pe schimbarea lui tu cu dumneavoastră
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ci enunțuri. În schimb, cel, care reia un substantiv, poartă marca genului acestui antecedent. 1. 3 În textul din Labiche, există o confruntare între vorbirea aristocrată (în care soții își vorbesc cu "dumneavoastră") și vorbirea burgheză (în care soții se tutuiesc). Baroana încearcă să impună un cadru aristocratic conversației, dându-i astfel de înțeles soțului său că refuză să evoce trecutul soților Potard. Soțul, în schimb, încearcă să impună adresarea cu tu când amintește de originea lor burgheză. În această discuție
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
-o mă voi gândi la acest bal. Conversație dezlânată, destul de gălăgioasă, fără a fi aprinsă. În fond, toți sunt prea ocupați să se examineze reciproc pentru ca să-și mai poată vorbi. Arhiducesa Maria-Christina, pe care cele două gazde ale mele o tutuiesc, încearcă să lege cu mine o conversație trecând prin el, care ne separă și ne unește totodată, și ea se apleacă pentru a mă vedea. Ochii ei strălucesc. Are o față mică, destul de comună în ce privește armonia trăsăturilor, dar foarte prietenoasă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]