162 matches
-
furnizorul a patru mari magazine din Londra și se vând foarte bine! A apărut în reviste și tot tacâmul. Ceea ce nu e deloc de mirare, pentru că ramele ei sunt atât de cool. Ultimele pe care le‑a lansat sunt de tweed grena și sunt livrate în cutiile alea gri strălucitoare și superbe, împachetate în foiță de hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plin de lucruri fabuloase, cum ar fi niște rasteluri de sârmă cromată și niște suporturi pentru pahare din sticlă gravată. Mă strecor pe lângă un raft cu agende de piele mov pal și îmi ridic ochii - uite‑le! Trei rame din tweed purpuriu, făcute de Suze! Încă mă emoționează, de fiecare dată când le văd. O, Doamne! Simt un fior de încântare. zăresc o clientă - cu o ramă în mână. Are o ramă în mână! Ca să fiu sinceră, n‑am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Becky! face el, holbându‑se la mine de parcă aș fi comoara pierdută a lui Tutankamon. O, Doamne, e la fel de slăbănog și de ciudat ca întotdeauna, cu un pulover tricotat de mână, de un verde dubios, îndesat sub o vestă de tweed și un ceas uriaș cu lanț, care i se bălăngăne din buzunarul vestei. Îmi pare rău s‑o spun, dar ar cam fi cazul ca al cincisprezecelea cel mai bogat om al Marii Britanii, sau ce‑o fi, să fie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru și o deschide pe fiecare, dezvăluind câte o ramă din tweed grena. Deschid gura să zic ceva, dar nu reușesc să articulez nici un cuvânt. — Bex... câte din astea ai? zice Suze într‑un final, cu glasul aproape strangulat. — Îhm... nu prea multe, zic, simțind cum mi se înfierbântă obrajii. Doar... câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din nou spre mine. — Ziceai că..., am Început eu. Și dacă am cumpăra două? Știți, ca să avem o pereche, adăugă bărbatul, pentru cazul În care Fliss n-ar fi priceput ce voia să spună. Omul purta o haină veche de tweed și avea o bărbie foarte mică. — Adică..., am avea vreo reducere? Fliss scutură din cap. — Nu la două. La trei, poate. Cei doi ținură un mic sfat și apoi am făcut o ofertă de a lua două valize de mărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
verde pal, dar pereții erau Într-atât de Încărcați cu picturi În ulei, că nu mi-aș fi pariat banii pe asta. Ușa apartamentului Îmi fusese deschisă de un omuleț În pantaloni de catifea reiată, vestă muștar și haină de tweed. Peste vestă Îi atârna lanțul unui ceas de buzunar. Papionul și ochii mici și strălucitori, ca de animal sălbatic, ai omulețului Îmi aminteau de personajele din Alice În Țara Minunilor. Numele lui Duggie Sutton Îmi suna oarecum cunoscut atunci când mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
etajul al treilea, iar lift nu exista. Oamenii ăștia nu duceau lipsă de exercițiu fizic. Odată intrată În birou, tenta de corectitudine politică a firmei a părut și mai evidentă. În timp ce mă așezam, cam pe jumătate, pe canapeaua sărăcăcioasă de tweed de la recepție, pe dinainte Îmi treceau zorite chipuri de mai toate soiurile pe care le-ar putea etala mândra națiune britanică, majoritatea fiind Îmbrăcați peste ținuta În care fac paradă intelectualii radicali de operetă, despre care, cu cât spunem mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și ea. Mi-am Îndreptat privirile spre Duggie, care stătea dedesubtul instalației, cu capul dat ușor pe spate, aparent Îmbrăcat În aceleași haine pe care le avusese și la petrecere, inclusiv lanțul ceasului de buzunar atârnând peste vestă. Haina de tweed și pantalonii de catifea reiată păreau o ținută confortabilă. Fără Îndoială că Felice ar fi descris asta drept stilul clasic al gentlemanului englez. Nu cred că el o asculta prea atent, lăsându-mi impresia că acesta era comportamentul lor obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care era...era un geniu. Cam la o jumătate de oră îl strigă nevastă-sa: găsise și ea toaleta. Se descocoță: nu mai avea nici un farmec. Se pupară și-și mârâiră câteva dulcegării. Ea intră. Repede: cravata bordo, sacoul de tweed și pantalonii bufanți. Când fu gata, trase dulăul din cușcă și țâșni pe scări în jos. Chilot se repezi spre parc, dar mâna lui oțelită îi reteză bucuria. O apucară atunci spre facultate. Avea în program un curs despre balcanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiar că venise din Banat și taică-meu, să fie aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rochiile lui Ju erau frumoase și miroseau bine. Purta modele foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume ușoare, fine, de tweed, peste bluze viu colorate, cu eșarfe elegante, chiar mai mătăsoase decât cravatele lui Greg. Rochiile de vară erau confecționate din acel poliester ușor ca fulgul, cum ar fi bumbacul înălțat la ceruri. Tom își trecu degetele peste câteva dintre rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pleca la Ennistone, unde nu avea nici un motiv special de a se găsi și unde se arăta extrem de rar, pentru a nu încălca regulile stabilite de John Robert. Venise la Băi, în căutarea lui Ruby. Diane purta un pardesiu de tweed albastru închis, pe care-l cumpărase de ocazie. N-ar fi trebuit să-l cumpere. Avea ea ceva bani puși deoparte, dar absența prelungită a lui George îi reducea banii de cheltuială. „Așa nu se mai poate!“ își repeta întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fii ca mine. — Nu-i vorba de așa ceva, o asigură Pearl. Eu nu sunt... Nu reuși să găsească cuvântul. — Cine-i fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
explice lui John Robert, să intervină în favoarea mea. De ce nu m-oi fi gândit mai devreme la soluția asta?“. Era seară, dar încă nu se întunecase complet. Tom alese unul dintre pardesiele lui Greg și una dintre pălăriile lui de tweed și se strecură afară din casă. La casa lui Eastcote, din Crescent 34, părea să se întâmple ceva. Toate luminle erau aprinse și ușa deschisă. O mașină fusese parcată în fața casei. „Drace, are musafiri, își spuse Tom. Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a admira din nou eleganța sufrageriei, ce bine stau aici tablourile astea În stilul din Cuzco, formidabil. Se simți Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint, se sprijini În palme pentru a simți răcoarea frumoasei zile de toamnă și răcoarea nu era propriu-zis frig, nici frigul nu era umezeală, fiindcă aici Începeau manșetele lui de mătase și ceva mai Încolo Celso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
excentric pe cît e automobilul. De ce nu faci o fotografie cu toate vehiculele astea demențiale adunate În curte? Haide. „Ce arătare“, Își spuse Julius, văzîndu-l pe Al Capone pitic și Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu-l ca un toreador care mulțumește publicului și arătîndu-și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mă plictisesc. Pe tine te plictisesc? — N-am văzut nici unul. — De ce? Mi-e teamă că or să-mi placă. — Mie îmi plac, zise Sludden. Extrag o reală plăcere imaginîndu-mi-i pe actori în izmene din lînă și jupoane groase din tweed. — Și mie îmi plac, spuse Nan. în afară de scenele cele mai bune. Nu mă pot abține să nu-mi închid ochii atunci, nu-i așa că sînt prostuță? — Pe mine mă dezamăgesc, zise Frankie. Tot sper să văd vreo perversiune care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chiuvete. — De ce nu-mi spui că sînt frumoasă? — Cînd o fac, îți bați joc de mine. Da, dar mă simt stingheră cînd n-o faci. — Bine. Ești frumoasă. Se șterse și începu să se îmbrace într-un costum gri din tweed și-și trase un pulover. Ea își legă atentă părul cu o panglică galbenă, părînd tristă și gînditoare. El o sărută și-i zise: Nu mai sta posomorîtă! Tu ești lumina și eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fermitate. — Aveți un fiu? — Nu încă. Sala canonicilor se umpluse de grupuri care discutau, și Ritchie-Smollet se plimba de la unul la altul, strîngînd semnături într-un registru. Erau și mulți tineri în haine viu colorate, bătrîni excentrici în costume de tweed și un amestec confuz de lume care nu era nici de-o parte, nici de alta. Lanark își zise hotărît că, dacă aceasta era noua conducere a Unthank-ului, pe el nu-l impresiona. Aveau gesturi patetice și vehemente sau apatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se retrase în toaletă, se ușură într-o oală de noapte din plastic instalată în vasul de WC și trăi sentimentul confortabil că altcineva o va goli. Deasupra chiuvetei blocate era o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și auzi strigătul satisfăcător „Lordul Provost Lanark al Unthankului Mare“, și dădu mîna cu un ins cu obrajii scofîlciți, care îi spuse: — Trevor Weems din Provan. Mă bucur că ați venit. O femeie impozantă într-o rochie de seară din tweed albastru dădu mîna cu el și-l întrebă: — Ați avut o călătorie plăcută? Lanark se holbă la el și zise: — Catalizatorul. — Spune-i lady Monboddo, zise Ozenfant care stătea lîngă ea. Dădu mîna vioi cu Lanark. Timpul schimbă toate etichetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o ignorau toți ceilalți. Zona transportului greu. Întră în parcare și găsi cu ușurință un loc. Nu ieși imediat din mașină, ci rămase să asculte finalul episodului: Jenny izbucnind în plâns de dorul unei schimbări. Ieși, își aranjă sacoul - un tweed contemporan, cum îi plăcea să-l numească -, aruncă o privire admirativă Jaguarului său de colecție, impecabil lustruit, și se îndreptă spre recepție. Bună ziua încă o dată, domnule, spuse gardianul în clipa în care intră în clădirea Ascentis. Nu prea vă putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
făcea decât să reflecte o lipsă de principii teologice și geometrice; ba chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de carne ce se înciețeau pe sub tweed și flanelă, spărgându-se la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că mie mi-e bine? N-ar trebui s-alerg așa la vârsta mea. Mi-e teamă că inima are importanță la orice vârstă. — N-ai nimic la inimă. — Voi avea, dacă nu vrei să mergi mai încet. Pantalonii de tweed fâlfâiau pe fundul uriaș al lui Ignatius, în timp ce se rostogolea înainte. Mai ai coarda mea de lăută? Doamna Reilly îl trase, făcându-l să cotească spre Bourbon Street ca apoi să se îndrepte spre Cartierul Francez. — Băiete, de ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]