251 matches
-
și el la apofaticul nimic (p. 109). 410 Svetlana Paleologu Matta, Calicantus..., p. 71. 411 Ibidem, p. 94. 412 Ibidem, p. 96. 413 Caragiale abisal, Ed. Augusta, Timișoara, 2003 și Complexul Bacovia, Ed. Junimea, Iași, 2002. 414 Milan Kundera, Insuportabila ușurătate a ființei, Ed. Humanitas, Bucureștu, 2005, p. 5. 415 Ibidem, p. 6. 416 Nicolae Breban, Fr. Nietzsche. Maxime comentate, Ed. Fundației Culturale "Ideea europeană", București, 2004. 417 Milan Kundera, op. cit., p. 7. 418 Ibidem, p. 11. 419 Ibidem, p. 63
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
schițele lui Caragiale, Lența, după o nuvelă de Francisc Munteanu). I se datorează peste o sută de localizări (comedii, farse, vodeviluri, satire), cu precădere din dramaturgia franceză și, mai rar, din aceea germană, cele mai multe făcute în asociere cu Tudor Mușatescu. Ușurătatea unor scrieri preluate din repertoriul bulevardier parizian este compensată, într-o măsură, de simțul teatral - strâns legat de acela comercial - al adaptatorilor. Părăsind „matca originală” și introducând personaje din mediul autohton, ei căutau să aducă o „dezlegare nouă” ori chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
unui poet Nu știe că mobilele au putere asupra lui Că fiece nod al lemnului închide mai multe Glasuri de păsări decât inima toată a unei păduri... Că o atingere de mână calină Le redă marilor mobile negre și taciturne Ușurătatea unui arbore în lumină 1281. Lumea divină și cea pământească, realitate ce suportă suspendare doar în locul de taină, se supun aceluiași tip subconștient de activitate a creierului. Deductiv sau inductiv, raționamentul nu poate fi sigur când este folosit de către conștiența
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nici măcar un strop din probitatea și inocența lor. Până și hoții și delincvenții aveau o calitate minunată: nu erau niciodată vulgari. Parcă ar fi încălcat legile îndemnați de un fel de inspirație proprie; își acceptau destinul de tâlhari știind, cu ușurătate sau cu un vechi sentiment de vinovăție, că greșesc acționând împotriva unei societăți din care ei cunoșteau în mod direct doar ce e mai bun, cinstea taților și a mamelor; iar puterea, cu răul său, care le-ar fi justificat
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Binelui, "don Ernesto" cedează nesățioasei nevoi de a scrie, chiar dacă crede că "scrisul este un subterfugiu pentru neputincioși (...) Chiar în clipa asta, în Vietnam, sub focul bombelor de napalm, continuă să moară copii nevinovați: nu era oare o dovadă de ușurătate infama că în acest timp să scrii despre ființe dintr-un alt colț al lumii?"11 Șovăitor, timid, iată-l dezicându-se de propria-i promisiune: "Să scrii pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu și spune întreaga poveste. Abia în călă toriile lungi, din Marzahn până în Langvitz, mai ales dacă nu te pricepi să-ți scurtezi eficient traseul, ea ajunge să-ți vorbească, pe limba metafizicii, despre indecizia sfârșiturilor și, vorba ceea, despre „ușurătatea“ salvatoare a oricărei treceri. P.S. Pe lângă Bodemuseum, un vapor foarte galben era ancorat de un zid gros de piatră. Văzându l, nu am mai avut nevoie de nici o dovadă fizico teleologică sau de vreo prelegere despre splendoarea și bunătatea lumii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
bizantină, Omilii la Hexameron: "Nimeni, din pricina asta, să nu învinuiască pe Făcător că a adus pe pământ și animale veninoase, care ne vatămă viața și ne sunt dușmani! Atunci ar trebui să învinuim și pe pedagogul care pune ordine în ușurătatea tinereții, înțelepțind pe cel nestăpânit cu lovituri și bice"19. Dincolo de moda pedagogică a vremii, trebuie să reținem că animalul, chiar și cel vătămător, nu are o justificare în sine, ci e numai un pretext care îi prilejuiește omului confruntarea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cele bune se documenta îndelung, aduna exemple peste exemple, le confrunta, făcea sondaje. Avea îndoieli și după 60 de ani, cînd alții plesnesc de certitudini. Scrupulele sale contrastează izbitor, mai ales, cu reacțiile pripite de unora dintre pretinșii „reformatori”, cu ușurătatea lor de a lua ori de a anula anumite măsuri în învățămînt. Atît în teorie, cît și în practică, Profesorul era pentru moderație și simplitate. Nu făcea paradă de „știință”, motiv pentru unii din cei cu superstiția acesteia să creadă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
operei lui Damian Stănoiu 127, afară de Călinescu și Negoițescu 128, care se grăbea să afirme în prefața volumului din 1962 că monahismul ca proiect (și, implicit, la pachet cu el, religia creștină) este pus la punct de călugărul de la Căldărușani. Ușurătatea cu care criticul face afirmația măsoară numai graba de a satisface un anume cititor oficial. În fapt, tirul satiric, acolo unde avem accente de satiră (căci adesea critica e generoasă și bonomă), e orientat spre indivizi, cutume și gesturi care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
foarte interesant acest aspect de realism și spiritualitate, în concepția țăranului asupra vieții și a morții. Moartea, pentru acest om, este doar o strămutare în altă lume, omul părăsindu-și numai lutul pentru un alt trup, mult mai desăvârșit în ușurătatea și puritatea lui aeriană (Ibidem, p. 69). Lumea cealaltă este o lume concretă, o lume ce poate fi văzută și chiar pipăită, deși e pe alt tărâm, pe unde omul numai cu gândul poate ajunge (Ibidem, p. 69). În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
C. Mucenic pentru județul Câmpulung. ...” Când drepturile noastre se desființează și se calcă cu picioarele, când potlogăria legiferării se azvârle atât de furibundă și asupra vechilor așezăminte de școală din țara noastră, când, sus, se manipulează banul public cu atâta ușurătate, iar jos, lumea e lăsată pradă mizeriei, când se creează atâtea posturi de necesitate mai mult decât dubioase... iar nouă, învățătorilor ni se taie suma din leafă și suntem sugrumați de neplata cu lunile a acestei lefi minuscule... astăzi nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ziarist, așa cum menționează același Nicolae Iorga amintindu-și, în 1922, că la Drepturile omului se afla „în rândul întâi un ziarist de foarte mare talent care, lipsit de logica adeseori silită, de admirabila sofistică a lui Panu ca și de ușurătatea reprezintanților zilnici ai intereselor de partid, a știut totuși să-și croiască un drum propriu, fiind interesant în orice amintire și orice polemică a sa...“ După încheierea acestei prime serii a Drepturilor omului, redactorii ziarului, redeveniți șomeri, și-au căutat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Vernet, Xannt, București, 1987; Roman Ráz, Vânzătorul de umor, București, 1991; Milan Kundera, Ridicole iubiri, București, 1991, Gluma, București, 1992, Viața e în altă parte, București, 1995, Valsul de adio, București, 1996, Cartea râsului și a uitării, București, 1998, Insuportabila ușurătate a ființei, București, 1999, Nemurirea, București, 2002. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Prefață la Jaroslav Hasek, Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial, ed. 7, București, 1997; Dicț. scriit. rom., II, 459-461; Elisabeta Lăsconi, Jean Grosu, „Am tradus scriitori interziși în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287371_a_288700]
-
E înclinat spre confort și reverie, dar tânjește mereu să cutreiere prin ținuturi cu un soare blând și învăluitor. Dacă pare uneori infatuat și distant, mai ales în raport cu tânăra generație, față de cei apropiați se arată mereu afectuos, cu duioșii neașteptate. Ușurătatea celui pe care Eminescu l-a văzut „veșnic tânăr și ferice” e contrazisă de gesturile lucide, dezinteresate, care denotă o disponibilitate pentru angajament în slujba unei cauze înalte. Nici un curent, dintre cele care străbat epoca, nu și-l poate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de idei” (Gabriel Liiceanu). În loc să asiste calificat la complicațiile nașterii gândirii, noua eseistică filozofică te invită la impudica familiarizare cu fanteziile eschivei. Ființa este redusă la prezență, prezența la intuiție, intuiția la semnificație, semnificația la vizibilitate. De aici vine „insuportabila ușurătate a ființei” postmoderne. Atmosfera dezbaterilor literare nu depășește uneori profunzimea comentariilor din vestiarele sportivilor adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cel mare, cel viteaz” -, ci și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din nou, à rebours). Maeștri sau, poate, călăuze? Nu în perioada liceului, când omul nou se afla la datorie, iar viața tuturor era amenințată de anxietăți primare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și de melodrama națională sponsorizată de paharnicul Dan Spătaru, fericitul Ion Dolănescu și populara Maria Ciobanu. „Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din nou, à rebours). Maeștri sau, poate, călăuze? Nu în perioada liceului, când omul nou se afla la datorie, iar viața tuturor era amenințată de anxietăți primare. O școală de mântuială, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
profilul omului recent apare într-o urățenie fără rival. Formula fast-food a fost îngurgitată din mers; ne-am trezit apoi cu noua paradigmă erotică: de la romanticul love affair s-a trecut frenetic la cinicul program sex in the city2. Cultul ușurătății a înlocuit etica eroică - cea care, în primăvara anului 1990, îi mâna pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
utopice. Este suficientă urgența pragmatică a unei compasiuni față de întreaga făptură. Iar pentru aceasta, ne amintește povestea Micului Prinț, on a besoin des rites. Despre cele trecute și viitoare, tradiția ne dă dreptul să spunem, cu smerenie, însă lipsiți de ușurătate: „Nu știu”. Din fericire, viața în Biserica apostolică nu distribuie răspunsuri gata făcute pentru orice întrebare. Epistemologia sfinților beneficiază mereu de un corectiv apofatic, diferit de orice agnosticism. Vederea lor deschide o perspectivă infinit generoasă asupra creației, fiindcă pleacă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
că această nomenclatură poate fi prelungită la nesfârșit, pentru a ilustra argumentul nostru despre historia mirabilis. În loc de idei clare și distincte, modernii educați la școala istoriei au dobândit conștiința propriei ignoranțe și insuficiențe epistemice și morale. Știm astăzi cu câtă ușurătate am lansat în trecut judecăți istorice și etice despre cel necunoscut nouă. Adâncind cu onestitate cunoașterea unei lumi plurale și tot mai fărâmițate, istoricii ne-au eliberat de false certitudini ale metanarațiunilor metafizice, fără înrădăcinare în istorie. Nici unul dintre istoricii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
numit legiune și aflat în proximitatea rebeliunii. Violența repulsiei exprimă refuzul resemnării în fața morții, perceput ca ultim vrăjmaș al omului. Dezgustul încercat față de trecutul rătăcirii proprii e deja urma unei căutări. Dezamăgirile sunt nota de plată a celui care, cu ușurătate ori cu împotrivire (ca în nuvela „Nenorocirea” de Cehov), s-a lăsat totuși amăgit. Iadul este nemișcarea glaciară a simțirilor inimii care s-a adăpostit în limbajul contractual al indiferenței. Când iubirea dispare, răsar spontan discuțiile despre afaceri sau investiții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să mai relevăm. Ceea ce credem necesar să adăugim, este să atragem atenția asupra a două pericole la care poate fi expus cititorul occidental neprevenit, la primul contact cu gîndirea indiană: pericolul de a subevalua întreaga spiritualitate indiană, generalizînd cu oarecare ușurătate unele aspecte, fără îndoială, negative ale ei; pericolul contrar, de a se lăsa tîrît de entuziasmul pe care alte aspecte, iarăși fără îndoială, pozitive ale aceleiași spiritualități i-l poate provoca. În secolul trecut mai ales, cînd se socotea, la
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
à la Hitchcock, a imaginii cețoase: vă amintiți, poate, laitmotivul unei serii cinematografice de succes, Twin Peaks. Formula în sine trezește reflexul glosării scrierea pe apă, neputința captării sensului întreg. Ori, în preajma meditației fenomenologice, tristețea devenirii oarbe. Sau imponderabila, kunderiană, "ușurătate a ființei"..., "insuportabilă". Dar, vai! Envol filosofic, sub o umbrelă bufă: filmul desenează grațios în clișeele policier / thrillerelor de duzină. Ce sens capătă, ne întrebăm, efortul de a mai "spune" încă o dată, la fel, în tradiția bine întemeiată, de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și de alta mi-au pus palmele alternativ deasupra capului exercitând o mică presiune, apoi au început încet să se le ridice. Eu care participam efectiv la experiență, în acel moment am simțit o stare mai specială, de eliberare, de ușurătate. Apoi cei doi colegi mi-au pus fiecare un deget arătător sub brațe și au început să mă ridice. Eu mă aflam într-un fel de transă (semitransă), eram ridicat undeva la nivelul capului celor doi colegi, iar experiența reușise
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
purta cu sine pentru a-l înapoia creditorului. Prin riscanta stratagemă comisul nu urmărea, în fond, bietul de el, decât să obțină o amânare a scadenței, un răgaz pentru a putea face din alte părți rost de banii cheltuiți cu ușurătate, dar pe care ține, orice-ar fi, să-i restituie. Reușește până la urmă, după un șir de peripeții care imprimă narațiunii, în unele zone, o turnură polițistă. Cea mai interesantă parte din roman privește însă relatarea frământărilor escrocului de nevoie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]