179 matches
-
așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai noi sunt de acum o mie cinci sute de ani! Iar apoi - cetatea. Cu ziduri - turnuri și porți, cu străzi așternute cu dale albe de calcar, cu temple păgâne și bazilici
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
câine. În fiecare zi însoțește fratern oile la păscut. Și totuși, lupul ăsta nu și-a pierdut deloc trăsăturile native: tot mai provoacă teamă. Numai Aia se poate apropia de el să-l mângâie; celorlalți le arată colții cu o uitătură cruntă de fiară. După ce a adus oile în țarcul lor, poate să se depărteze și să se întoarcă în pădure - atunci când un semn al Aiei i-o îngăduie. În dimineața următoare însă, se arată în fața porții ca să-și ia din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă câinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament Îmbăloșați după o cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul. (Sau, folosind tautologic, după notele de drum de acum treizeci de ani ale Corei Irineu, glosarul dialectal, rar și fabulos, la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a lucrurilor, iar cuvântul limbii materne nu mai este etalonul lor unic. Dar bineînțeles că limba maternă rămâne pe mai departe nestrămutat ceea ce este pentru tine. În general te încrezi în etalonul ei chiar și atunci când el e relativizat de uitătura limbii ce s-a adăugat limbii materne. Căci știi că acest etalon instinctiv, fie el oricât de întâmplător, este lucrul cel mai sigur și mai necesar pe care îl posezi. și de care gura dispune gratis și fără să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în scris. În cărțile mele nu am scris până acum nici măcar o singură propoziție pe românește. Dar bineînțeles că româna se amestecă mereu în ceea ce scriu, fiindcă aprins rădăcini în privirea mea. Faptul că hazardurile unei limbi devin vizibile în uitătura altor limbi nu-i pricinuiește nici unei limbi materne vreun rău. Dimpotrivă, a-ți așeza graiul sub ochii altei limbi duce la o relație întru totul verificată, la o iubire destinsă. Nu mi-am iubit niciodată limba maternă pentru că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce ai mai spus, și preferabil cu exact aceleași cuvinte. Se mai cere să păstrezi aceeași distanță față de tine ca și față de anchetator - dar fără să-ți devii indiferent. Doar asta te ajută. N-ai altă șansă decât aceea ca uitătura magnetică să fie reciprocă. Nu ai totuși decât un singur creier. Dar câte jumătăți și sferturi de persoane diferite nu ajungi să devii la fiecare interogatoriu? și care dintre ele dispar, și care-ți rămân înfipte în creier când totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care era scris titlul, dar m-am oprit când am zărit vârful unui triunghi negru. Am dat toate celelalte pagini la o parte până mi-a fost revelată întreaga coală. Și atunci am fost confruntat cu Terby și teribila lui uitătură. Răsfoind aceste pagini l-am văzut pe Terby într-o sută de ipostaze dintr-o carte pe care o scrisesem acum treizeci de ani. Terby ieșind dintr-un sicriu. Terby făcând baie. Terby morfolind petala albă a unei flori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot ce este dat de la Dumnezeu este curat, tot ce părea curat, era curat: mărul dacă nu avea alte murdării pe coaja lui, era curat, ceaunul de mămăligă, toate vasele de bucătărie din lut clătite superficial erau curate etc.) de uitătură rea, de vrăji, de farmece etc. Dacă cineva, de regulă un copil, contracta o umflătură dureroasă de la o lovitură anterioară sau o erupție dintr-o funcționare internă defectuoasă, se zicea că are beșică și Botușanca îl descânta de bășică: „Beșică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe banca de la gropanul de apă și stai liniștit. Îi părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu și începuse să dondăne din cartea mare, legată în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
drăguțe. Te deranjează ce fac? Da. Atunci ieși afară. Ia o gură de aer, poate te calmezi. Bățoasă, îi întoarse spatele și continuă să scrie. Rosti sări în picioare, alergă pe bănci și ateriză lângă ea. O privi cu o uitătură dementă. Ce-ai spus? Luana se pierdu. Uitându-se în ochii lui, înțelese că situația îi scapă de sub control. Totuși răspunse: Ești nebun? Ce-i cu tine? Văzu ochii turbați înroșindu-se și mâinile lungi repezindu-se spre gâtul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rogi pentru mine. Văzându-i hotărârea ea spuse tăios: Merg cu tine. Se repezi spre cuier să-și ia haina. Ștefan îi prinse cu putere capul în mâini, își înfipse privirea neagră în adâncul ochilor ei și fata văzu că uitătura galeșă, de copil, dispăruse. Spuse doar: Nu-mi face asta! Ieși pe ușă, lăsând-o pradă celei mai cumplite disperări. De la balcon, îl văzu cum se alătură celorlalți, fără să se uite în urmă. Ea avu norocul ca bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
buni. Chiar și felul cum arată era respingător. Pielea feței, de o paloare cenușie, era numai cute. Țeasta craniului, despuiată de tonsură, era plină de pete maronii. Unghiile degetelor de la mâini erau negre și despicate precum ghearele unui bătrân șoricar. Uitătura îi era răutăcioasă, poate din pricina pleoapelor căzute, roșii și urduroase. Purtările nu îi erau mai prejos de înfățișare: îți stătea în cale sfidător, zornăinduși cheile ce-i atârnau la brâu, și-ți vorbea pe un ton arogant. Era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar ea mi-a simțit totuși îngrijorarea. O mână albă și fină, cu degetele frumos șlefuite și lungi, mi-a căutat mâinile ascunse în poală. Am privit-o, și pentru a nu știu câta oară, uluit de frumusețea ei, de uitătura ei limpede și curată, de buzele-i trandafirii lăsând să se-ntrevadă albeața dinților într-un dulce surâs, n-am putut să nu-i spun: - Gaila, tu faci mai mult decât un regat. Râsul ei mi-a topit mâhnirea inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se zăvorască într-un coridor subteran, acolo unde sălășluia vrăjitoarea cetății. Șobolanii pătrund în sala tronului, unde, într-o parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
treburi. Nu mai țin minte mare lucru. Lacrimile mi-au inundat ochii, inima mi-a astupat urechile cu bubuitul ei. Pe urmă, a fost povestea lui Gheorghe Dinică. Gellu Naum al lui a devenit și al meu. Vrăjitorul mut cu uitătura sfredelitoare. Filozoful. Deschizătorul de lumi. Era într-un început de martie, la Brașov. Ningea, si Gheorghe Dinică se strecura printre fulgi rostind pasaje întregi din Nepotul lui Rameau tradus de Gellu Naum, succesul lui, al lui David Esrig și Marin
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
fund, ce ține loc de fântână cu apă de băut pentru trecători, puț lângă care, dacă privește mai cu aspreală și cu interes mărit, vede o pată neagră, singura formă neacoperită de ninsoare, și, dacă își iuțește și mai mult uitătura, [...] descoperă, nu fără uimire, spatele și ceafa unui bărbat îmbrăcat în bundă și așezat la odihnă pe o buturugă. Nu-i poate vedea fața, dar simte că străinul îl așteaptă, acest simțământ îl străbate ca o fulgerare, făcându-l să
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
râd de tine!... Așa era. Câteodată, puteam fi luat un terorist! Nu exagera. Numai că eu nu mă vedeam, cum mă vedeau uneori alții. Că acest jandarm de opereta, nu neapărat din Carmen a lui Bizeț, - era de ajuns o uitătura profesionistă... Cu cele două cuvinte avute în minte, în capul meu zumzăind de idei, puteam trece, în acel Talgo - trenul de mare viteză, ca cel franțuzesc, - un nihilist, un terorist periculos... Numai să-mi fi văzut mie ochii încruntați, concentrați
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
adesea de precauția scriitorului însuși. Pentru a mă rezuma la un singur exemplu din nenumăratele reținute de Nicolae Mecu, într-un capitol din Cartea nunții, înșiși spectatorii unui meci de box își schimbă identitatea odată cu reeditarea: „«Mecanicii și șoferii» «cu uitături vulgare și bestiale» devin în ediția din 1965 «băieți de pră- vălie»; «buzele groase» «de lucrătoare» ale unei spectatoare de sex incert sunt acum «de vânzătoare»; alți lucrători primesc un statut social nou, de tejghetari, adică trec, ca și ceilalți
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
n-a apucat să vadă până la capăt. Cu timpul, fisura se transformă într-o crăpătură, căscându-se pe zi ce trece. Bajnorică, vai de steaua lui, făcuse niște fălci ca genunchii de capră și mai erau și bivolițele alea cu uitături de diavolițe vădane, întristate și lacome, bărbătoase și cu bărbile încleiate de bale și nămol, și tot într-o sâsâială neîndurătoare își legănau capetele romboidale pe sub ușa lui Bajnorică și pe la ferestre, iar de-acum nimic nu-i mai cădea
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
fi încăput alte idei, alte comentarii; se gîndea că un om cînd se uită la tine, discutînd împreună..., un om care te privește în acest timp, privirea lui depinde de întregul fetii sale a cărei expresie o întrezăresc, pe lîngă uitătura în sine, gura, felul gurii, nașul, cum ți-e nasul, bărbia și restul, ascunse din cine știe ce pricini. Curios, mania lui de psiholog întrecea însuși interesul său legat de o posibilă condamnare. * Felul cum stingea anchetatorul tigarea, turtind-o în scrumiera
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
ce nu a înțeles atunci. Fiindcă îi pasă. Îi privește pe cei din jur, care i-au populat copilăria întrun fel, cu aceeași inocență cu care îi vedem și noi. Desface un gest al Mamei, o vorbă a Bunicii, o uitătură a Bunicului pentru că simte că mai este, încă, ceva de înțeles. Că poți suferi, că poți să te înșeli. Că poți să ierți, așa cum numai victimele au putut să-și ierte călăii. Această perspectivă a dramatizării, această așezare pe care
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
zile, cît ar mai fi avut de stat acolo, pentru o sută cincizeci de șilingi. Mai apoi, cînd își putu permite răgazul să-și ia seama ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
două nopți, cînd au ținut-o ca și sechestrată în patul ăla, cît s-au perindat de cîteva ori pe la ea toți cei unsprezece kosovari, asistați desigur din întuneric de cele patru neveste, care peste zi ar fi mîncat-o cu uităturile alea înecate în dispreț, socotind-o desigur ceea ce se și simțea: o curvă ajunsă în ultimul hal de degradare. Ca proprietară a patului, devenise și proprietatea bărbaților ăia violenți și focoși, sub care trebuia să joace cum i se cînta
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
gingășii, Cum nu-s ale surorilor mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are optzeci de soții Și-o sută șase zeci de concubine. 10 Din ce în ce dibaci la uitături, Când îți contempli Foamea printre gene, Mă-ntreb ce vraci te-a învățat, curtene, Să-ți pui în ochi anume picături, Ce-ți dau vedere bună de o vreme Și agere de tot căutături, încât ai început să-mi cânți
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]