7,855 matches
-
orice considerente de natură extraliterară, Eminescu inventează în poezia română metafora. Revoluționează limbajul poetic, transfigurînd lumea altfel decît o făcuseră predecesorii. Regimul metaforic ia locul aceluia metonimic: limba se stratifică, devine adîncă și multiplă, conexiunile cele mai ciudate aruncă în uitare lanțul cu zale al tropilor clasici. Din descriptivă și mimetică, poezia română devine vizionară. Al doilea, Arghezi. El sparge toate tiparele (clasice, romantice, simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
înțelegem ce este viața. Romancierul Espmark începe să-și facă auzită vocea la sfârșitul anilor 1980. Acea "simplitate înșelătoare" despre care vorbea Espmark cînd își caracteriza opera nu se vede nicăieri mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de actualitate, de cele mai multe ori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de șapte romane constituie o panoramă a vieții sociale
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
înșelătoare" despre care vorbea Espmark cînd își caracteriza opera nu se vede nicăieri mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de actualitate, de cele mai multe ori prezentate în culori sumbre, acest ciclu de șapte romane constituie o panoramă a vieții sociale, culturale și politice a Suediei zilelor noastre. Prin amploarea sa, încercarea lui Espmark nu își găsește un echivalent
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
și din clasicii literaturii române), iar la nivelul construcției modelul principal pare a fi proza lui Thomas Mann. Chiar dacă nu se bucură întotdeauna de reputația pe care o merită, (faptul că trăiește în Israel ar putea fi o cauză a uitării sale atunci cînd se discută problematica romanului românesc actual) Virgil Duda este unul dintre prozatori români de primă mînă. Virgil Duda, Șase femei, Editura Albatros, București, 2002, 402 pag.
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
sa, fără vreo preocupare literară, a vrut pur și simplu să se elibereze, să depună o mărturie, să ne transmită mesajul fără să "povestească" în sens sartrian. Este vorba de condiția romanului, ireconciliabil, ca o comunicare, cu stringenta necesitate a uitării. Or, genul literar cel mai apropiat de acest proiect este romanul: "un roman, chiar prin natura sa, nu poate fi considerat ca atare decît în măsura în care conține un mesaj. Și eu am vrut să transmit un mesaj, altfel n-aș fi
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
timpul sau infinitul, dar și acest joc îi aparține acuma tot lui Borges, astfel încât voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viața mea nu este, așadar, decât o goană și, puțin câte puțin, pierd totul și totul trece în stăpânirea uitării sau a celuilalt. Nu știu care din noi așterne aceste rânduri." (Cartea de nisip, Editura Univers, 1983, traducere de Cristina Hăulică)
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
nu este (re)cunoscută la scara societății, iar numele lor au rămas într-un nemeritat plan secund. Spirit justițiar, Iordan Chimet realizează și trei superbe portrete recuperatoare, pentru uzul tinerei generații, ale unor oameni de cultură pe nedrept căzuți în uitare: Alice Voinescu, Ștefan I. Nenițescu și Monseniorul Vladimir Ghyka. Ieșirea din Labirint... este o carte despre curaj și obsecviozitate, despre luciditate și iluzia în utopie, despre modele și false modele în cultură. O carte obligatorie pentru însănătoșirea morală a culturii
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
deseori în prezent) a publicat pe vremuri un interviu (comandat de PCR, desigur) cu mama dlui Virgil Ierunca, pusă să-și acuze fiul aflat în Franța de tot felul de orori (între care și aceea de a o fi dat uitării!). Servind odinioară astfel de cauze murdare, directorul general al TNB nu poate să le servească acum pe cele curate. * Absolut sclipitoare, de idei și de imagini, articolele pe teme sportive ale dlui Traian Ungureanu. Orb ca Gazza din revista 22
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
roman? - Cunoașteți faimoasele versuri ale lui Victor Hugo, din Tristesse d’Olympio: «Nature au front serein, comme vous oubliez / Et comme vous brisez dans vos métamorphoses / Les fils mystérieux où nos cœurs sont liés.» Dacă natura reprezintă o forță a uitării, orașul - orice oraș - este, dimpotrivă, memorie cristalizată, pietrificată. Astfel, există o strânsă legătură între roman, al cărui material este, în general, trecutul, și orașul, care nu-i altceva decât trecut sedimentat, stratificat, suprapus. Acesta este un adevăr general. În cazul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
în învinși întru poezie și în învingători. Acest text care vă poartă astăzi semnătura, mâine îl voi primi, întocmai, de la altcineva: Tristețea nopților/ adormite-n amintirea zilelor/ sfârșite-n asfințit de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o monedă de schimb./ Dragostea ce naște/ tristețe, nostalgie, uitare, bucurie,/ speranță și-amăgire"... (Elena Grăjdeanu, Câmpina).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
de soare./ Nostalgia clipelor/ trăite în măsura sutelor de ani./ Uitarea pierdută/ printre vechi iluzii risipite/ de neuitarea timpului fugar./ Bucuria viselor/ înmugurind în împliniri./ Speranța altor vise viitoare./ Amăgirea ca o monedă de schimb./ Dragostea ce naște/ tristețe, nostalgie, uitare, bucurie,/ speranță și-amăgire"... (Elena Grăjdeanu, Câmpina).
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14238_a_15563]
-
consecutivă convertirii sale". Din această poziționare a poetului ca oglindă a ordinii universale, decurge o etică a umilinței și contemplației: "N-a încercat oare Claudel să înlocuiască maxima socratică «cunoaște-te pe tine însuți» prin «uită-te pe tine însuți»? Uitarea de sine e condiția dăruirii de sine. Cu cît e mai aproape de centru, cu atît poetul își este sieși mai indiferent, neputincios a se vedea pe sine, dar mai capabil de a revela ordinea universală". Pe calea unei asemenea interpretări
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
la care a participat în mod direct sau a fost martor etc). La fel ca la vinurile bune, valoarea jurnalelor crește o dată cu vechimea lor pentru că pe măsură ce participanții direcți la evenimente dispar, ele devin prețioase mărturii asupra unor epoci căzute în uitare. Scrierea unui jurnal îi permite autorului său să se autocunoască și să analizeze corectitudinea opțiunilor sale în momentele cruciale ale existenței. Din punctul de vedere al cititorului exterior, valoarea unui jurnal este dată de fidelitatea reconstituirii unui climat cultural, social
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
importanță. Nu numai eu sînt chemată să dispar în curînd, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care am iubit-o eu și alți nebuni de teapa mea. Dar o vom iubi în continuare, expunîndu-ne rîsetelor și apoi uitării, a căror victimă devine cu timpul ea însăși" (p. 243). Fugit irreparabile tempus! Chiar dacă perioada războiului și cea care i-a succedat în România sînt cunoscute ca epoci de maximă oroare, pentru autoarea octogenară de azi, care își trăiește depresiile
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
că lumina e mai hrănitoare, că clipa e mai stătătoare, că biografia e mai viitoare. Ca și majoritatea colegilor de generație, ați publicat și dv. o antologie. Ce înseamnă pentru dumneavoastră o antologie, ce înseamnă antologia dv. de poezie O uitare de texte (Ed. Axa, Botoșani, 1999)? De fapt, mi s-au publicat două antologii. Prima se numește Avantajele insomniei și a apărut într-un format liliput la Editura Helicon din Timișoara; în ea am selectat texte din volumele de până la
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul celei de-a doua, care preia sintagma dintr-un vers ( Am doar o uitare de texte" ) sugerează ce înseamnă pentru mine o antologie-două antologii. După O uitare de texte ați publicat o carte nouă, Tratat de oboseală (Ed. Clusium, 1999), care, dat fiind faptul că e o carte care se deosebește de cele de
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul celei de-a doua, care preia sintagma dintr-un vers ( Am doar o uitare de texte" ) sugerează ce înseamnă pentru mine o antologie-două antologii. După O uitare de texte ați publicat o carte nouă, Tratat de oboseală (Ed. Clusium, 1999), care, dat fiind faptul că e o carte care se deosebește de cele de până acum, poate însemna o nouă perioadă în creația dv. Lucrați la o
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
perioadă în creația dv. Lucrați la o altă carte? în ce direcție vă duce ea, fiindcă după Tratat de oboseală cititorii dv. sînt într-o anume încordare Așa, ca alint, precizez că Tratat de oboseală a apărut înaintea antologiei O uitare de texte, dovadă că aceasta din urmă cuprinde și o selecție din cel dintâi plus câteva inedite care ar putea anunța ceva despre următoarea mea carte. Consider Tratat-ul� drept cea mai bună carte a mea. Pe la lansări, mai în
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
obiecte kitsch, cu o emoție de arheolog. Numai pe ea o puteai auzi vorbind cu egală atenție despre ouăle de Paște încondeiate cu meșteșug și despre ouăle diferențiate cu ajutorul abțibildurilor consumismului. Pe Irina Nicolau n-o speriau rupturile și nici uitările sau abaterile de la tradiție. O înspăimîntau în schimb obtuzitatea și adevărul unic. I-am citit ultimele cărți nu numai cu plăcere, ci și cu regretul că nu aveau mari tiraje. Irina era unul dintre puținii noștri învățați care mă ajutau
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
care s-a pus la noi, cu multă acuitate, imediat după 1989, cînd unii intelectuali umaniști au intrat în politică. De la o vreme, prin începutul de profesionalizare a clasei politice, rolul intelectualului în organizațiile civice sau politice a fost dat uitării. Discuția merită să fie totuși reluată, fiind una aproape permanentă în istoria noastră, poate și pentru că perioadele de tranziție au abundat, iar rolul politic nemijlocit al scriitorilor și artiștilor mai ales în asemenea perioade a fost evident. În principiu, nimic
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
Cronicar Salata În trei numere consecutive din revista 22 (26, 27, 28), d-na Marta Petreu supune cartea dnei Lavastine Uitarea fascismului, la care ne-am mai referit, unuia dintre cele mai minuțioase și avizate examene critice. Am prevăzut acest lucru, atunci cînd am semnalat, în paginile de față, o notă din APOSTROF care enumera titlurile cărților și studiilor românești despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
tot de români, de la care au preluat-o străinii care s-au ocupat de noi și anume că dominanta ideologică în România interbelică n-a fost dată de fascismul intelectual. Să trecem! Mai multe lucruri juste remarcă dna Petreu în Uitarea fascismului. Cel mai important e acela că autoarea cărții n-a consultat în mod nemijlocit sursele, luînd de la alții, cu greșeli cu tot, informația. Sub raport științific, această metodă de a acorda credit surselor de a doua mînă este de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
Grav este cînd aceste aproximații conduc la veritabile scurtcircuite de idei și lui Eliade și Cioran li se pun în cîrcă "fapte" pe care nu le-au comis. În al treilea rînd, dna Petreu atrage atenția asupra unor pagini din Uitarea fascismului care trezesc suspiciunea plagiatului. Materialul second-hand o predispunea pe dna Lavastine la copierea, fie și parțială, și la combinarea unor pasaje din studii anterioare. Dna Petreu a descoperit astfel de preluări din cărțile d-sale. Dar cine a stat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
timpului nostru prin pana lui Ion Ghica, pare o comedie polifonic compusă, ca o cantată. În cazul de față, instrumentele diferite fiind cele ale scrisului, efectele ce decurg din ele își multiplică șansele de a nu fi date cu ușurință uitării. Exemplele abundă. E greu a alege unele, în defavoarea celorlalte. Totuși, mă opresc asupra a două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
lui Parmenide, ci o căutare a sensului originar al termenului grec aletheia, tradus îndeobște ca "adevăr", căruia Heidegger îi găsește vechiul înțeles de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut odată cu filosofia lui Platon, adevărul devenind corectitudine, tot astfel cum neadevărul, pseudos, își pierde sensul originar de ascundere sau acoperire, odată cu traducerea sa prin latinescul falsum. Convins că la Parmenide se regăsește, odată cu aletheia
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]