5,157 matches
-
renumitului tratament nu era o treabă chiar așa de limpede. Ca la Lourdes sau Fátima, și aici se exagerau reușitele; se trîmbițau și se expuneau cu toată pompa publicitară cazurile de longevitate remarcabilă, trecîndu-se însă sub tăcere, omițîndu-se sau făcîndu-se uitate cazurile cu care sanatoriul nu s-ar fi putut mîndri. În cazul meu personal, n-ar fi nici un motiv să vorbim de eșec, ba chiar dimpotrivă. Pînă în ziua de azi nu pot să mă plîng; anii trec și eu
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ani la amintita publicație. Acesta își nota în jurnal că emitenta este ,o femeie insistentă și cam egoistă, care merge direct, fără să cruțe omul". Vai de bărbatul care o va lua de soție" nota Kirileanu. Am evocat o carte uitată, care merită să fie redescoperită măcar la un secol de la apariția ei.
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
a repliat cu o rafinată modestie în spatele ființelor și lucrurilor, compunînd un soi de jurnal vag epicizat, de reportaj ușor fantast al mediului d-sale familiar, cel al Banatului care e o punte a noastră spre Europa Centrală. Nu trebuie uitată școala poeziei germane pe care a urmat-o, inclusiv în calitate de prolific traducător și glosator. Nu e de mirare așadar că, în momentul de entuziastă întîmpinare a poeziei șaizeciste, Petre Stoica, deși precursor al modernismului postbelic, a fost receptat într-un
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
vârstă destul de înaintată, care, se spune, și-a găsit liniștea și în viața de cuplu, care a reușit o trecere plină de succes a afacerii în mâinile urmașei de tot acest scandal? Cu puțină înțelepciune, poate c-ar fi făcut uitate împrejurările în care a devenit, peste noapte, stăpânul unui veritabil imperiu financiar. Sfătuit de cineva cu adevărat inteligent, Voiculescu s-ar fi dat demult de-o parte și ar fi profitat în liniște de ceea ce un sistem al ticăloșiei - la
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
de convergență și la găsirea unor soluții comune. Pentru asta se impune însă să reînvățăm arta dialogului. Ambianța civică a ultimilor ani, cu toate meandrele și tensiunile cunoscute, arată că normele schimbului firesc de idei au fost, în bună parte, uitate. Operăm prioritar cu mijloace vehemente, nu dăm atenția cuvenită persuasiunii. Instalați prea ferm în adevărul propriu, nu mai percepem argumentele celuilalt. Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători. Vocile noastre ar putea deveni mai credibile nu prin răceala cu
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Cornelia Maria Savu un vis (ospiciul) fereastra prin care privesc iese din pământ. tot ce este în afara ei se află și înăuntru. mă văd de aproape ca printr-un lornion întors - porii ușor iritați pe bărbie. pleoape îngreunate de uitatul într-un punct fix. buzele strânse pentru că am dinții urâți. în fotografii la mare preț prin întreg imperiul stau pe marginea unui fotoliu îmbrăcat în catifea dungată cu franjuri. degetele mi-au amorțit încleștate pe lesa câinelui mare alb cenușiu
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
cu elixirul slujirii la curțile cuvântului? Nu mi-e rușine să spun că sunt sclav cărând pietroaie la piramida nimănui, nu am roșit nicicând pentru asta. Pe mine însumi mă cojesc ca pe-un arbore, înălțat sub paloarea unor îngeri uitați, din Biserica Greacă-a Brăilei, în fumul unei tămâi arzânde, aprinsă de la sine, pe o piatră neprivită de nimeni Lumea veche-i precum lumina, fragedă, ținută-n viață de săteni: după ce-au plătit taxele istoriei la muzeul devenit familie
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
-mi spargă față? o sa cad? sau o să-ți spun bună cu gura plină de sânge? Ne-am întâlnit târziu și pește golul lăsat de atâtea absențe a început să-mi crească o crustă și lumea aceea cu seri mărunte tangouri uitate atingeri sfârșite în ... Atunci a spart un craniu în asfalt un craniu de copil vopsit în culorile apusului a pășit peste el și m-a sărutat. Nu simt niciun gust de sânge mi-a zis cu vorbele rujate că în
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
Liviu Georgescu si cum venea o știam, mă știam, ochii îi vedeam si sorii din ei, galbeni și verzi și ovali și pătrați și lapții luminii singuri și grei. Ea venea cu armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
unde vînează cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să-mi număr steagurile salvate mădularele rupte cioturile cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu curgă una în alta cele de sus cu cele de jos să nu se amestece încă și-n tăietură pe apă pe tristețe pe cositor chipul tatălui meu - dacă apare - să plutească neted măcar o
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
Claudiu Komartin „Îngrozește cu altceva inima mea" (Hölderlin) frumusețea e o avere distrugătoare de-a lungul țărmului când vinovăția se resoarbe în sânge iar zâmbetul adăpostește o boală de mult uitată un diagnostic răsunător cu timpul, și gunoaiele pot fi răscumpărate mamă cândva mă vei privi și vei înțelege ce am pierdut prin naștere cândva ne vom regăsi la picioarele gigantului neputincioși și fără scăpare mai fă un efort mână sălbăticită
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
Dumitru Velea XXIX. (piatra vie) (lui Mircea Ciobanu) 1. Cu lespedea în spate pentru unghiul zidirii; conturul umerilor scrie pe din lăuntrul pietrei - nimeni, dintre cei din spate, nu vede semnele afundate ale chipului meu; 2. astfel, cobor spre cuvântul uitat; cu cât mai mult sporește întunericul, cu mine se sapă literele de foc din care nici un semn nu se poate schimba, căci ele sunt definitivul și adevăratul meu nume! XXX. (ștearsa invocare) La capătul de ape corabia e o iluzie
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
un an se mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord Din Nord vin vânturi care
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Deportarea sașilor în URSS, în ianuarie 1945, urmează reprimirii cu ochi răi în propria comunitate, "acasă". Sașii cu spirit de corp ori turmă sunt prinși astfel între nazism și comunism, fără "credință în sensul suferinței și morții lor". Nu trebuie uitat, se mai specifică în discursul spectral al cărții, episodul germanilor transilvăneni uciși pe frontul de răsărit după alianța României cu URSS și trădarea Germaniei. Ne apropiem de partea memorialistică și inevitabil ficțională a cărții. Ali (Karl Wilhelm), fratele mamei autorului
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
dimineți risipite amurguri cu ascuțișuri îndreptate spre țărm timpul citește același confuz calendar ca pe o carte ivită din neguri gândind despre lucruri și fapte adică tot ce nu se poate gândi Paradigme Pe masa de scris pâlpâie pulberi din uitate înscrisuri aceeași substanță a regăsirii cu degete de sticlă atingi marginea calmă a unei seri de demult uiți te clatini de atât adevăr nerostit îți părăsești adăpostul cu încărunțitele speranțe construiești dealuri fosforescente talazuri luna verde acoperă cerul Goluri Celui
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
Caragiale constă în aglomerarea de fapte, acțiuni, întâmplări selectate astfel încât să edifice în mentalul lectorului o certitudine - delapidarea efectivă -, deviantă în raport cu adevărul ce se cere escamotat cu meșteșug. Autorul dezvoltă o minuțioasă strategie de a oculta și de a face uitată o secvență capitală a nuvelei, prima, foarte redusă ca volum în economia de ansamblu a textului și având rolul de simplă, suspect de nevinovată introducere într-o poveste ale cărei puncte de interes sunt plasate orbitor în cu totul alte
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
vedea mai bine sau spre a fi siguri că sînt bine auziți și înțeleși. Portretele sînt todeauna martori; asta li-e menirea. Martori care aprobă sau condamnă, dar care nu pot fi nicidecum ignorați. Nu întîmplător, în astăzi pe nedrept uitata scenă a portretelor din Hernani, don Ruy Gomez de Silva nu-și trădează oaspetele (chir dacă acesta-i e dușan de moarte), ca să nu-și atragă oprobriul strămoșilor de pe pereți. Don Ruy Gomez evocă faptele mărețe ale acestora (ei vorbesc
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
9 ani, clasa a IV-a, nota 7 la purtare), care își face de cap la școală. În spiritul valorilor tovărășești ale “depistării” reciproce, familia avortonilor socialismului se completează astfel cu micul delator al clasei, care încearcă să-și facă uitate chiulul și indisciplina turnînd colegi nevinovați “tovarășei învățătoare”: “Iar eu încerc s-o ajut, să-i spun care sînt adevărații vinovați, pentru că ei nu vor să recunoască singuri.” (p. 118) Obiceiul pîrîtului, încurajat de conducătorii și executanții învățămîntului comunist (inspectori
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
actualitatea, încât pot captiva dacă cititorul de azi le percepe cu umor, apropiindu-le tacit de realitățile trăite. Indiferent dacă umorul e în text sau în lentila cititorului, întoarcerea la antici e întotdeauna reconfortantă, din varii motive. Arta retoricii, laolaltă uitată azi de juriști, preoți și parlamentari, ar fi unul dintre ele. La greci, puterea retoricii se exercitase înainte ca Aristotel să fi scris cartea consacrată acestei arte, „la fel de frumoasă ca și poezia”. S-a conservat răsunătorul Elogiu al Elenei, o
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
de aceeași factură scrise ulterior, precum și un amplu interviu-profesiune de credință a criticului literar, acordat lui Ion Popescu-Brădiceni pentru revista „Columna”. După căderea regimului comunist, în literatură, la fel ca în politică, s-a manifestat tendința de a se face uitată, ca și cum nu ar fi existat, întreaga perioadă dintre 1947 și 1989. Scriitorii care au avut neșansa să moară înainte de căderea comunismului sînt astăzi aproape uitați (cine din zilele noastre se obosește să îi mai citeze pe, să zicem, Virgil Mazilescu
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
în literatură, la fel ca în politică, s-a manifestat tendința de a se face uitată, ca și cum nu ar fi existat, întreaga perioadă dintre 1947 și 1989. Scriitorii care au avut neșansa să moară înainte de căderea comunismului sînt astăzi aproape uitați (cine din zilele noastre se obosește să îi mai citeze pe, să zicem, Virgil Mazilescu sau Sorin Titel?; ceva mai bine stau Nichita Stănescu și Leonid Dimov, dar, dincolo de citarea numelui, nici operele lor nu cred că mai spun mare
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
chestiunile referitoare la stat, finanțe, relațiile internaționale și protocol, trecerea de la republică la monarhie presupunea o mie de detalii care ar fi putut scăpa atenției cetățenilor de rînd. Școlile din Paris au început să reînvie arte și maniere de mult uitate - Școlile pentru Plimbare (cu sau fără baston), Școlile pentru Plecăciuni, Reverențe și Sărutatul Mîinii, Școlile pentru Evantaie, Școlile pentru Insulte și Școlile pentru Onoare. Instructorii de scrimă s-au trezit cu clase supraaglomerate. Bătrînul general Victor Gonzel, autoritatea supremă în
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
din Botoșani) a împlinit la 13. 10 o jumătate de secol. Multe alte jumătăți îi dorim și noi poetului cu acest prilej! l În publicația ieșeană, dl Victor Durnea examinează retipărirea operei lui C. Fîntîneru, scriitor interbelic interesant și aproape uitat, în pofida unei concise ediții din colecția „Restituiri”, coordonată de regretatul M. Zaciu la Dacia din Cluj și a unei bogate ediții datorate dlui Aurel Sasu, în două părți, în 1999 și respectiv 2001. „Cele ce urmează, scrie dl Durnea, încearcă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13375_a_14700]
-
în vest, Gheorghe Crăciun un roman bine primit la Paris. Acolo unde Ilie Constantin este, de multă vreme, bine cunoscut. Mai sînt, dincolo de ocean, "americanii" Petru Popescu, Andrei Codrescu, Virgil Negoiță... La New York, piesele Savianei Stănescu trezesc interes... în Argentina - uitata, din păcate, la noi - Alina Diaconu are succes... C.M.: Ați fost invitat anul acesta în Spania. Știu că Joaquin Garrigos vă iubește literatura. Ați reușit să pătrundeți pe piața literară spaniolă? A.E.: O invitație venită din partea Comisiei europene pentru
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
comuniștilor la putere, au fost scoase din circulație, iar asupra lor s-a așezat o lespede de uitare. Majoritatea au fost republicate după mai bine de patruzeci de ani, în ultimul deceniu al secolului trecut, cînd numele autorilor deveniseră aproape uitate, iar interesul general pentru lectura cărților de ficțiune scăzuse dramatic. În aceste circumstanțe, apariția pe piață a unor romane cu titluri cvasi-siropoase precum Frunzele nu mai sunt aceleași sau Zilele nu se întorc niciodată, nu avea cum să stîrnească un
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]