218 matches
-
și bătrâni! Toți... absolut toți îmbracă hainele speranței privind spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe! E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit ... Citește mai mult Focuri de artificii trase pe străzile orașelor, orchestre pe scenele centrale, dansatori în costume naționale tradiționale, luminile strălucitoare a căror raze descoperă principalele monumente din diversele capitale ale
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
și bătrâni! Toți... absolut toți îmbracă hainele speranței privind spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe!E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit ... XIV. ABORIGENII, de Paul Leibovici , publicat în Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016. Mai înainte de a fii scris despre continentul Australia, consider a fii de datoria mea să prezint pe
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
de viață... Pe fereastra de la drum palidă pătrunde luna... Dar deodată latră câinii, vântul nu mai bate-n ramuri... Pași ușori se-aud în tindă parcă nici n-ating pământul... Speriat tresare pruncul și privește pe fereastra Care dă spre ulicioară... „ Nu-i nimic...doar bate vântul...” Se întoarce de la ușă tot gândindu-se la toate, Se așază pe pătucul care stă lipit de sobă. Și privind la sărăcia care li-i de-o vreme frate, De minunea care-o vede
MINUNEA LUI MOȘ NICOLAE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372949_a_374278]
-
se mai formau cete de copii, care veneau în sens invers cum ar veni...pe contrasens...și la un moment dat ca și în trafic, te intersectai. Întâmplare a făcut ca noi să ne întâlnim cu un grup, pe o ulicioară foarte îngustă,care se ramifica dintr-o alta , unde nu era decât o singură casă. Și ne-am... amestecat . Ceilalți, mai mari, ai mei,s-au ,,ales"și au plecat mai departe, însa eu, ca să pun cum se spune, capac
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
Mă întorcea să o iau pe drum , ca omu, zicea el. Numai că eu,,,omu...nu prea pricepeam, și tare mă amăram. Așadar oricum aș fi dat-o tot la Streajă ( la răscruce) ajungeam, mă lăsam la stânga, apoi pe o ulicioară, tot la stânga și ajungeam la ai mei, nu înainte de a mă abate în poiană, la puțul mare cu roată pentru a privi în el. Și uite așa, cum ne cum, pe unde pe ne unde, ajungeam eu până venea timpul
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
ca muții, Își croiesc printre troiene Pârtii, necesare curții Pentru trebi cotidiene. Năvălesc spre cer fantasme, Imnuri din bucătărie, Și miroase pur, ca-n basme, A sfânt, a copilărie... După prânz, spre sat coboară Zarvă dinspre derdeluș, Țâncii fug pe ulicioară, Mame-i strigă de la uși; Fac pe dealuri gălăgie, De sperie curcile, Târlie după târlie Zboară ca nălucile; Unii fac moși de zăpadă, Cu ochi magici din tăciuni, Și stârnesc atâta sfadă, Parc-ar fi cete de huni... Spre seară
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
vecina noastră și verișoara mamei, îndeobște prăpăstioasă și mare meliță abia putu să îngâne două vorbe: „ Fă, șoală, dacă scăpăm acum mă întorc la Domnu, o să fiu o precistă bună de pus la rană, numai de vindecat pentru toți după ulicioară, ba și cu ceilalți, smerită și bunăcuvincioasă, cum zice părintele Spirică, când îmi spune să mai dau pe la duhovnic, că s-au „înmulțit păcatele, Mario, și nu cred c-o s-ajungi unde speri!”. Vin de la foc și lumea zice ca
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
Pitoresc > LA TARA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1910 din 24 martie 2016 Toate Articolele Autorului La țară Locuința mea de vară e la țară O casuță mică într-un vârf de deal, Undeva spre dreapta e o ulicioară Când înfloresc pomii, parcă-i un regal. Iarba e mai verde ,aerul mai tare Și privighetoarea cântă mai duios, De pe prispa casei când privesc în zare Răsăritul este parcă mai frumos. Frasinul bătrân umbrește ograda Din el ciripesc zeci de
LA TARA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373237_a_374566]
-
și bătrâni! Toți... absolut toți îmbracă hainele speranței privind spre Noul An cu încredere, veselie, speranțe! E noaptea cântărilor, a viselor, iubirilor, dragostelor! Întregul GLOB își îmbracă haina de sărbătoare. Tradițiile popoarelor reînviu prin case și pe cele mai îndepărtate ulicioare! Cântul și voia bună se revarsă într-un gâlgâit continuu!!! Companiile franceze -specializate în organizări de petreceri, a celor dornici să-și sărbătorească începutul de AN NOU, în mod original, pun la dispoziția populației - a celor dornici de petreceri, autobuze
ÎN PREAJMA ANULUI NOU 2017 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371739_a_373068]
-
de șoapte vii, mocnite. Frunzele foșnesc speriate spaime iluzorii, Toba tunetului bate zguduind toți norii. Somnoroși și zăpăciti se ciocnesc cu forță, Scuipă flăcări aiuriți...cerul arde-n torță. Și în ropote grăbite ploaia se coboară În grădinile trezite, până-n ulicioară. Dansul ei amețitor pământul frământă, Cântecul șuierător noaptea o descântă. Se oprește obosită după-atâta joc Și-apoi pleacă-nvăluită de aburi într-alt loc. Referință Bibliografică: PLOAIA / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1980, Anul VI, 02 iunie
PLOAIA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378803_a_380132]
-
casele goale, neterminate sau în construcție de pe întreg cuprinsul orașului și de prin împrejurimile locului unde se adună manifestanții, în general se vor verifica toate locurile ce dau de bănuit, instalându-se paza necesară. 15.Vor verifica toate străzile și ulicioarele de pe întreg cuprinsul orașului pentru depistarea manifestelor și inscripțiilor, intensificându-se această muncă în nopțile de la 30 Aprilie - 1 Mai a.c. 16.Se va intensifica controlul pazei la diferite instituții și întreprinderi, iar începând de la data de 30 Aprilie a.c.
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
te legeni... de Mihai Eminescu; Joc de toamnă de Elena Dragoș; Sfârșit de toamnă de Vasile Alecsandri. „Se-nșiră rândunele în zare și se duc... Furnica i foarte mândră de tot ce-a strâns în vară... Și n sat, pe ulicioară, lucind ca o beteală, Copiii zburdă veseli pe când se duc la școală.” (Elena Dragoș, Joc de toamnă) „Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele Părăsit-au a lor cuiburi și-au fugit de zile rele...” (Vasile Alecsandri, Sfârșit de toamnă) Iarna
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
printr-o mișcare ușoară și necuviincioasă, Înfățișarea vechiului zeu al grădinilor din sfânta Romă. Dar scamatoria lui frivolă stârnește mai mult râsete decât indignare. (M. Bahtin, 1974, p. 271) În continuare Goethe redă o scenă, care se petrece pe o ulicioară lăturalnică. Apare un grup de bărbați costumați; unii poartă straie țărănești, alții haine femeiești. Una dintre femei pare să aibă o sarcină Înaintată. Brusc, se iscă o gâlceavă Între bărbați. Ei scot cuțite (din teci de hârtie argintată). Femeile Încearcă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Reprezentația a luat sfârșit. După tot ce am spus până aici, tabloul măcelului și actul facerii nu necesită o explicație specială: Îmbinarea omorului cu nașterea este specifică concepției grotești a trupului și a vieții trupești. Această scenă, jucată pe o ulicioară din Roma, nu este altceva decât o mică dramă grotescă a trupului. (M. Bahtin, 1974, p. 272) Carnavalul se Încheie cu sărbătoarea focului: Este o grandioasă retragere cu torțe pe Corso și pe străzile alăturate. Fiecare participant la procesiune este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regenerării. ș...ț Combinarea expresiei „Sia ammazzato!” cu o intonație voioasă, cu un salut prietenesc și afectuos, cu un compliment ori un elogiu echivalează perfect cu combinarea Încăierării de moarte și a actului facerii, așa cum se petrece În scena de pe ulicioară, descrisă mai sus (M. Bahtin, 1974, p. 274). Spațiul carnavalului este populat de manifestări care contrazic, violent, limitele normelor uzuale: contestarea regulilor sociale privind obligațiile derivate din statutul de gen, ascendența rasială, poziția nobiliară sau vârstă se realizează prin forme
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
P. Bandrabur); Victor Hugo, Mizerabilii, I-V, București, 1954-1955 (în colaborare cu Lucia Demetrius), Marion Delorme, București, 1957; G. Boiko, Vom fi mineri, București, 1954, Surorile ștrengărițe, București, 1960; Anna Seghers, Nuntă la Haiti, București, 1955; Pavel Antokolski, Pe-o ulicioară dincolo de Arbat, București, 1956 (în colaborare cu Anton Antonescu); Racine, Teatru. Fedra, pref. Elena Vianu, București, 1959; S. I. Marșak, Despre un hipopotam. Cum să te porți. Poveste despre doi pisoi, București, 1960; Marțial, Epigrame, București, 1961; La Fontaine, Fabule
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
mai puternică și a mers mai departe. Și nu s-a oprit aici: Eva a dat cu sufletul ei zdrențuit de pereții ... X. NUCA DISCORDIEI, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015. La mijloc de ulicioară, Pe un ciot, în fapt de seară, (Serios sau într-o doară) Se certau un corb și-o cioară Că-n curtea lui Moș Ilie, Cel de lângă prăvălie, S-au vândut (nu-i jucărie) Două nuci la preț de-o
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Dară uite! Sus pe ram O nucuță. Tre' s-o am! Nu-i dau ciorii nici un gram. Și s-au bulucit de-ndată Către creanga-mpricinată, Dar surpriză epocală: Nuca lor era cam goală. Morala: Citește mai mult La mijloc de ulicioară,Pe un ciot, în fapt de seară,(Serios sau într-o doară) Se certau un corb și-o cioarăCă-n curtea lui Moș Ilie,Cel de lângă prăvălie, S-au vândut (nu-i jucărie) Două nuci la preț de-o mie
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
le azvârliseră pe jos, în cursul percheziției, m-am apropiat de fereastră, l-am revăzut pe camaradul lor cel ghinionist întins pe stradă și, în umbra tot mai cuprinzătoare a serii, cele două siluete furișe care, ivindu-se dintr-o ulicioară, s-au apropiat de cadavru, au pus mâna pe prada risipită în praf și s-au făcut nevăzute, în bezna de unde ieșiseră. Ai venit alături de mine și, zărind detaliul care-mi scăpase, ai șoptit zâmbind: „Privește, albumul nostru...“ Era un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la pământ... Erai pe undeva prin oraș. Îți ghiceam în mod dureros prezența, poate acolo, în partea bogată a orașului, cu mănunchiul turnurilor din sticlă dintre care două aveau acum vârfurile pline de fum, sau în partea de jos, pe ulicioarele de lângă canalul împotmolit în gunoaie. Ieșeam iarăși, mă năpusteam spre orice înghesuială care se forma în jurul câte unei persoane căreia îi erau ascultate ordinele sau îi era pregătită execuția. Într-o curte, ca și cum spațiul ei pătrat ar fi fost smuls
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pădurea, Bolți asupră-mi clătinând; Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi clătinând; Șuieram l-a ei chemare Ș-am ieșit în câmp râzând. Astăzi chiar de m-aș întoarce A-nțelege n-o mai pot... Unde ești, copilărie, Cu pădurea ta cu tot? {EminescuOpI 112} PE ACEEAȘI ULICIOARĂ... Pe aceeași ulicioară Bate luna în ferești, Numai tu de după gratii Vecinic nu te mai ivești! Și aceiași pomi în floare Crengi întind peste zaplaz, Numai zilele trecute Nu le fac să fie azi. Altul este al tău suflet, Alții ochii tăi acum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mod rău, cine Vrea din nou în socialism. * Ispita are glasul blând Și pofta viclenie, Iar omul slăbiciuni de rând Și multă lăcomie. 17 iunie 2004 Mâzgălesc cuvinte goale Să nu simt că timpul zboară - Idei-hârburi dând târcoale Slovei, false ulicioare. „Muritu-i-au colindătorii”. Își cată slava singurel Că nu s-au scris alte istorii Mai bune decât scris-a el. Dihomia roade mereu Mai mult decât oriunde; Al norocirii curcubeu De noi veșnic s-ascunde. * De când lumea, timpul toacă Printre dușmani
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe una dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod evident extenuați, dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trecerea lor. După ce de-a dreptul se făli astfel cu ele, simțind desigur și el povara privirilor, taică-meu se prefăcu a fi uitat ceva și se întoarse acasă pe același drum, în timp ce întunericul începea să ascundă nenumăratele primejdii de pe ulicioarele din Albaicin, unele noroioase și alunecoase în primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]