229 matches
-
în primii ani de tratament [Cannata et al., 1986; Covic et al., 1996; Velasquez et al., 1997; Goldsmith et al., 1997]. Obiectivul greutății uscate este mai frecvent atins la pacienții cu DP, probabil datorită menținerii unei diureze reziduale mai abundente, ultrafiltrării mai lente sau epurării mai bune a unor factori umorali vasopresori [Mailloux et al., 1998; Bianchi et al., 2000]. Există opinia, destul de răspândită, că pacienții cu HTA rebelă, la care volemia nu poate fi controlată prin HD, pot beneficia de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
un control mai bun al TA în HD decât în DP [Velasquez et al., 1997, 1998]. Prevalența HTA la pacienții cu DP crește după câțiva ani de la inițierea acestei terapii, posibil din cauza pierderii funcției renale reziduale și a capacității de ultrafiltrare a peritoneului. Ca și în HD, în DP, tratamentul HTA se bazează, în primul rând, pe menținerea în limite normale a volumului extracelular, prin ultrafiltrare și restricția aportului de apă și sare, la care se adaugă, la nevoie, medicația antihipertensivă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
ani de la inițierea acestei terapii, posibil din cauza pierderii funcției renale reziduale și a capacității de ultrafiltrare a peritoneului. Ca și în HD, în DP, tratamentul HTA se bazează, în primul rând, pe menținerea în limite normale a volumului extracelular, prin ultrafiltrare și restricția aportului de apă și sare, la care se adaugă, la nevoie, medicația antihipertensivă. Toate clasele de agenți antihipertensivi, în afară de diuretice, pot fi eficace, adesea fiind necesare doze mari și asociații medicamentoase. Nu există dovezi care să susțină superioritatea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
amoniacală. Contraindicații: 1.Insuficiența hepatică; 2.Disfuncția renală; 3.Mioglobinuria. HEMODIALIZA Tehnică de epurare extrarenală a sângelui, care este pus În contact cu un lichid de dializă (dializat) prin intermediul unei membrane sintetice semipermeabile, cu ajutorul a două fenomene fizice, difuziunea și ultrafiltrarea. Necesită-rinichi artificial: • dializorul (constă din membrana semipermeabilă care delimitează un compartiment intern, În care circulă sângele, de un compartiment extern, În care circulă dializatul În direcție opusă) • generatorul de hemodializă-sistem de tratare al apei • acces vascular (fistulă arterio-venoasă cu debit
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
arterio-venoasă cu debit 300 ml/minut. Epurarea de face prin schimbul Între sânge și o baie de dializă creată și controlată de un generator. Ședința de hemodializă durează În medie 4 ore. Procesul de filtrare se face prin intermediul difuziunii și ultrafiltrării. Caracteristicile care condiționează eficiența hemodializei: 1. Masa moleculară a toxicului < 500. 2. Hidrosolubilitate. 3. Volum aparent de distribuție mic (< 1 l/kgc). 4. Legare redusă de albuminele plasmatice. 5. Distribuție monocompartimentală. 6. Clearance endogen scăzut (< 4 ml/min/kgc). Indicații
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
un dializor care conține o membrană semipermeabilă de mare capacitate. Fluidul plasmatic și solviții săi sunt aspirați prin această membrană printr-un proces de convecție (mișcarea de ansamblu a particulelor unui fluid, prin curenți creați artificial). Atinge rate Înalte de ultrafiltrare - până la 30-60 l/zi. Avantaje față de hemodializă: -un control mai bun al TA; -un risc mai mic de hiperlipidemie. Variante: Hemofiltrarea veno-venoasă continuă cu hemodializă.Hemofiltrarea veno-venoasă continuă cu hemodiafiltrare terapie hibridă ce combină clearence-ul convectiv al hemofiltrării cu clearence-ul
Compendiu de toxicologie practică pentru studenţi by LaurenȚiu Şorodoc, Cătălina Lionte, Ovidiu Petriş, Petru Scripcariu, Cristina Bologa, VictoriȚa Şorodoc, Gabriela Puha, Eugen Gazzi () [Corola-publishinghouse/Science/623_a_1269]
-
fie dirijarea unei cantități mai mari de sânge spre capilarele din jur. În modul acesta, anastomozele arteriovenoase contribuie, alături de sfincterul precapilar, la reglarea fluxului sanguin prin capilare. Grosimea peretelui capilar fiind de 0,3-0,8 µ, permite trecerea prin difuziune, ultrafiltrare și osmoză a tuturor substanțelor cu greutate moleculară mică din sânge în plasma interstițială. Ritmul de difuziune a apei este de aproximativ 40 ori mai mare decât acela al deplasării liniare a plasmei de-a lungul capilarului. Datorită acestui fapt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
arteriolare. II.5.7.2. Peptidele natriuretice Peptidele natriuretice pot influența funcția renală atât prin acțiuni la nivelul polului glomerular, cât și al celui tubular al nefronului. Efectele glomerulare se materializează prin creșterea filtrării glomerulare, atât prin creșterea coeficientului de ultrafiltrare la nivelul capilarelor glomerulare, cât și prin modificări adecvate ale rezistenței arteriolelor aferente și eferente. La nivelul polului tubular, ANF afectează transporturile transtubulare de apă și electroliți atât la nivel proximal, cât și în porțiunea medulară a canalului colector. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subarahnoidian prin aceste orificii a fost denumită „cornul abundenței”. FORMAREA LICHIDULUI CEREBRO-SPINAL Lichidul cerebro-spinal este produs în proporție de 60-70% de către plexurile coroide din ventriculii cerebrali. Elaborarea lichidului cefalorahidian are loc în două etape: trecerea fluidelor printr-un proces de ultrafiltrare a plasmei sanguine din capilarele coroidiene fenestrate și apoi pasajul transependimar prin transport activ la nivelul celulei ependimare coroidiene. Lichidul cefalo-rahidian are aceleași componente ca și plasma sanguină, dar concentrația acestora este diferită; mecanismul de elaborare al LCS-ului este
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
din capilarele coroidiene fenestrate și apoi pasajul transependimar prin transport activ la nivelul celulei ependimare coroidiene. Lichidul cefalo-rahidian are aceleași componente ca și plasma sanguină, dar concentrația acestora este diferită; mecanismul de elaborare al LCS-ului este o combinație de ultrafiltrare la nivelul endoteliului capilar coroidian și de transport selectiv la nivelul celulelor ependimare. Cele două etape și mecanismele prin care este elaborat lichidul cefalo-rahidian la nivelul plexurilor coroide-filtrarea urmată de transport activ celular ependimar - sunt aceleași prin care rezultă lichidul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
care sub acțiunea unei enzime de conversie (din endoteliul vaselor pulmonare) se transformă în angiotensina II (octapeptid puternic vasoconstrictor), rapid inactivată de angiotensinaze. Angiotensina II scade eliminarea urinară de apă și sodiu prin: efect direct asupra epiteliului tubilor uriniferi, scăderea ultrafiltrării glomerulare datorită vasoconstricției (reducerea presiunii efective de filtrare), creșterea reabsorbției (prin scăderea presiunii în vasele peritubulare), creșterea reabsorbției de sodiu prin intermediul aldosteronului. Angiotensina II este un puternic vasoconstrictor, cu acțiune directă asupra miocitelor netede vasculare și indirectă, prin stimularea eliberării
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
și formează ductele papilare, numite și canalele lui Bellini. Acestea transportă urina finală până la nivelul papilelor, situate în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25. Formarea urinii Urina se formează prin cumularea a trei procese fundamentale: ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția tubulară, secreția tubulară. 25.1. Filtrarea glomerulară Filtrarea glomerulară implică ultrafiltrarea plasmei. Termenul de ultrafiltrare reflectă faptul că membrana filtrantă este un filtru molecular extrem de fin, ce permite filtrarea apei și a moleculelor mici, dar reduce trecerea macromoleculelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
până la nivelul papilelor, situate în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25. Formarea urinii Urina se formează prin cumularea a trei procese fundamentale: ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția tubulară, secreția tubulară. 25.1. Filtrarea glomerulară Filtrarea glomerulară implică ultrafiltrarea plasmei. Termenul de ultrafiltrare reflectă faptul că membrana filtrantă este un filtru molecular extrem de fin, ce permite filtrarea apei și a moleculelor mici, dar reduce trecerea macromoleculelor. Membrana glomerulară este o barieră filtrantă cu trei componente: peretele endoteliului capilar, ale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25. Formarea urinii Urina se formează prin cumularea a trei procese fundamentale: ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția tubulară, secreția tubulară. 25.1. Filtrarea glomerulară Filtrarea glomerulară implică ultrafiltrarea plasmei. Termenul de ultrafiltrare reflectă faptul că membrana filtrantă este un filtru molecular extrem de fin, ce permite filtrarea apei și a moleculelor mici, dar reduce trecerea macromoleculelor. Membrana glomerulară este o barieră filtrantă cu trei componente: peretele endoteliului capilar, ale cărui fenestrații permit trecerea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
urină și se oprește filtrarea glomerulară datorită presiunii retrograde. Presiunea coloid-osmotică din capilar se opune filtrării. Reducerea concentrației proteinelor plasmatice scade presiunea coloidosmotică și crește filtrarea. Rata filtrării glomerulare (GFR) depinde de variațiile diverșilor termeni din ecuația anterioară. Coeficientul de Ultrafiltrare Glomerulară(CUG) depinde de conductivitatea hidraulică (permeabilitatea pentru fluide) și suprafața membranei filtrante. Raportul dintre GFR și fluxul plasmatic renal (RPF), numit și fracția de filtrare, este în mod normal de 0,16-0,20. Variațiile factorilor prezentați au efecte predictibile
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
adică 400 ml/zi. Această cantitate se numește pierdere obligatorie de apă. Nu numai apa trebuie recuperată din plasma filtrată. Există cantități importante de glucoză, aminoacizi, ioni care trebuiesc readuși în circulație, pentru a nu se dezechilibra homeostazia. Procesul de ultrafiltrare glomerulară are o selectivitate redusă, deoarece el reține doar elementele figurate și proteinele. Toate celelalte molecule dizolvate în plasmă trec liber în ultrafiltrat, în așa fel încât ultrafiltratul este izoosmotic cu plasma. Spre deosebire de ultrafiltrare, reabsorbția este un fenomen foarte selectiv
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
nu se dezechilibra homeostazia. Procesul de ultrafiltrare glomerulară are o selectivitate redusă, deoarece el reține doar elementele figurate și proteinele. Toate celelalte molecule dizolvate în plasmă trec liber în ultrafiltrat, în așa fel încât ultrafiltratul este izoosmotic cu plasma. Spre deosebire de ultrafiltrare, reabsorbția este un fenomen foarte selectiv, prin aceea că fiecare substanță este transportată printr-un mecanism propriu. Unele substanțe sunt reabsorbite, altele secretate, unele atât reabsorbite cât și secretate. 25.2.1. Reabsorbția în tubul contort proximal Tubul contort proximal
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
tipul de nefropatie, factorii metabolici și nutriționali. în condițiile în care pacienții și-au pierdut toți nefronii, pot beneficia de supleerea funcției renale prin dializă sau transplant renal. 1.1. Funcțiile rinichiului Principalele funcții ale rinichiului sunt: funcția excretorie: prin ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbție și secreție tubulară se asigură eliminarea substanțelor azotate și a altor constituenți (toxine sau droguri). Ultrafiltratul glomerular nu conține în mod normal proteine; funcția de reglare a compoziției, a volumului fluidelor corpului și a echilibrului acido-bazic; funcția endocrină
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
presiunea eficace de filtrare (mmHg): 10 mmHg; PCG = presiunea hidrostatică în capilarele glomerulare: 60 mmHg; POCG = presiunea oncotică a proteinelor în capilarele glomerulare: 30 mmHg; PCB = presiunea hidrostatică în capsula Bowman: 20 mmHg. Trebuie luat în calcul și coeficientul de ultrafiltrare (Kf). Acesta ține cont de permeabilitatea peretelui capilar și suprafața de filtrare: Filtrarea glomerulară = PF x Kf Mecanismele de autoreglare asigură constanța debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare pentru un interval larg de presiuni arteriale sistolice sistemice (80-200 mmHg
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
180 l de ultrafiltrat glomerular (120 ml/min). în reglarea debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare intervin: - contractilitatea mezangiului, care este declanșată prin stimularea receptorilor de către agenți vasoactivi. Aceasta duce la variații ale suprafeței de filtrare, diminuând coeficientul de ultrafiltrare; - angiotensina II, cu un rol important, prezența sa ubicuitară sistemică sau locală exprimându-se prin acțiunea sa la nivelul numeroșilor receptori vasculari, tubulari și chiar interstițiali. Circulația renală este bine reprezentată: 25 % din debitul cardiac trece în fiecare minut prin
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Edemul pulmonar acut (EPA) reprezintă o complicație severă, îndeosebi în condiții de oligoanurie și lipsă de răspuns la tratamentul diuretic. Cauza EPA este reprezentată întotdeauna de hiperhidratare, cordul putând fi indemn. Tratamentul EPA este cel clasic, la care se adaugă ultrafiltrarea (îndepărtarea excesului de lichide) prin hemodializă de urgență: - oxigenoterapie cu debit crescut, administrat pe mască; - diuretice de ansă (furosemid) administrat în doze mari, obligatorii în caz de insuficiență renală severă: 240-500 mg i.v (12-25 de fiole!) în 30-60 de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
permeabilitate înaltă, iar substituția lichidiană se face din pungi conținând soluții electrolitice cu concentrații fiziologice. în cazul hemodializei, excesul de lichid trece din spațiul intravascular în baia de dializă prin aplicarea unei presiuni cu ajutorul aparatului de dializă, procesul fiind numit ultrafiltrare. în paralel, datorită gradientelor chimice, produșii de retenție azotată și unii electroliți trec, prin difuzie, din spațiul intravascular în lichidul de dializă. în hemofiltrare, apa și substanțele solvite trec prin membrana semipermeabilă printr-un process de convecție, ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un gradient de presiune transmembranară, cu presiuni mai mici în compartimentul dializatului (gradientul de presiune este realizat de către aparatul de hemodializă). Procesul prin care excesul de apă și sare trece din compartimentul intravascular în lichidul de dializă poartă denumirea de ultrafiltrare. Principiile hemodializei sunt redate schematic în Figura 2. Prin aceste procese se produce epurarea organismului de toxinele acumulate și reechilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică. Hemodializa trebuie instituită la un pacient cu BCR stadiul 5 după o atentă urmărire de către nefrolog - preferabil
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dependent de dimensiunile pacientului); pentru o dializă eficientă, Kt/V trebuie să fie ≥1,4 Complicațiile acute ale hemodializei sunt reprezentate de: hipotensiunea intradialitică - favorizată de: estimarea greșită a greutății uscate (vezi mai jos); neuropatia vegetativă autonomă; o rată de ultrafiltrare mare (îndepărtarea unei cantități mari de apă din spațiul intravascular per unitate de timp); centralizarea circulației (de exemplu vasodilatație splanhnică datorită unei mese abundente intradialitice); aparate de dializă primitive, cu rată de ultrafiltrare inconstantă; utilizarea ca bază tampon în lichidul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
jos); neuropatia vegetativă autonomă; o rată de ultrafiltrare mare (îndepărtarea unei cantități mari de apă din spațiul intravascular per unitate de timp); centralizarea circulației (de exemplu vasodilatație splanhnică datorită unei mese abundente intradialitice); aparate de dializă primitive, cu rată de ultrafiltrare inconstantă; utilizarea ca bază tampon în lichidul de dializă a acetatului în locul bicarbonatului; embolia gazoasă - este o complicație extrem de rară, dar potențial fatală, fiind determinată de greșeli flagrante de tehnică cefaleea, intoleranța digestivă - sunt posibile în special la pacienți cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]