280 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului un copil, după ulucă, casă-i face la o nucă. suflă vântul, bate ploaia, i-o fi frig, că vorba aia, a căzut din rămurică și-acum zace zgribulită. din vreascuri îi face-ndat o căsuță cu cerdac la acoperiș, bălaie, fiindcă are-un clop
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
pișicher a ajuns cu fruntea-n cer. pe o bancă, cu o furcă, stă azi lelea Mariucă toarce fir de amintiri cu lumina în priviri. nucul, pus vezi pe hârjoană îî aruncă nuci, în poală. Referință Bibliografică: un copil, după ulucă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN COPIL, DUPĂ ULUCĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355758_a_357087]
-
o plită încinsă, pusese un cazan cu apă, necesară nașterii. Acolo, bucătăreasa Viorica pregătea bucatele pentru masa boierilor. Făcuse o supă de găluști și o friptură de pa-săre cu garnitură de fasole frecată. În același timp, la poarta înaltă din uluci de stejar, a tras sania doctorului Stavarache, al cărui cal sur, scotea aburi pe nări. Boierul 19 Macedonski văzând atelajul l-a chemat pe grăjdarul Ilie. Acesta a venit în pas alergător, protejându-și fața cu mâinile de viscolul înțepător
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
spre gropița sa. - Of! Doamne! Au intrat doar trei! Și așa jocau copii până când Alexandru era chemat la masă. - Alex! Alex! Vino la masă! În trapeză! - Te strigă coana mare, Zoe! l-a atenționat Marin. Alexandru s-a dus lângă uluca gardului unde ascunsese sandalele, s-a încălțat și cât ai clipi a alergat spre ogradă. „Uf! nu mă lasă desculț...ˮ , și-a zis în gând băiețelul. - Vin, mamaie! Vin! Alergând spre conac, gândea: „Ce bine de prietenii mei! Sunt
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
ploioasă ca vai de mama ei, tată-său, Gheorghe nu se mai sculă din trențele pe care durmea într-un pat făcut din patru pari înfipți în pământ, lângă peretele de la răsărit al cămăruței, pe care bătuseră în cuie câteva uluci și pârmaci. Așa s-a trezit Nicolae, taică- său până mai ieri îl alinta ‘’Colaie’’, singur cuc. Pe maică-sa nu și-o amintea decât foarte puțin. Mai mult ca pe o icoană. O femeie frumoasă, cu părul lung si
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
împărătesc Și noapte cu luceferii strigoi. Nu vămuiesc tratate și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3
VÂNTULE ! de ION PENA în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369557_a_370886]
-
adevărat și lipsa lui o resimțea zilnic ca pe o durere. Nopțile când nu putea adormi și gândurile negre o cuprindeau, se refugia mental în brațele sale, unde își găsea salvarea și așa o prindeau zorile, iar cântatul cocoșului pe ulucile gardului dinspre grădina de zarzavat îi amintea că trebuie să părăsească căldura patului, pregătindu-se de serviciu. Abia aștepta telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
împărătesc Și noapte cu luceferii strigoi. Nu vămuiesc tratate și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Stindarde cu argint împărătescși noapte cu luceferii strigoi.Nu vămuiesc tratate și comori -Istoria-i bolnavă de eres.Tu să-mi aduci din soare și din noriHambare de cuvinte cu’nțeles.Te-oi pune autor, deopotrivă,Cu mine pe coperte, pe uluci,Dar, iată, ți-este glezna colestivăși aripa copaie de năluci.O! vântule, cu palma către cerZadarnică e plasa ce ridicAi ostenit bătrâne cavalerși eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
împărătesc Și noapte cu luceferii strigoi. Nu vămuiesc tratate și comori - Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
cocoșilor ? FIRICĂ: Mutulică? COANA MARE: Sictir pezevenghi bătrân, sictir! Da' zi mai repede să nu mă înfurii. FIRICĂ: Își lega de cu seară degetul mic de la picior cu o ață... COANA MARE: De borangic. FIRICĂ: Pe care o scotea pe sub uluci. Eu doar trăgeam de ață atâtica bre, nu mai mult și săream gardul una-două că eram chipeș și bine legat. COANA MARE: Erai pe dracu' să te ia! Într-o noapte ai tras prea tare de ață... FIRICĂ: Iuu, ce
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
uitați de ani, îi asmut acum pe câini să mi-i latre pe cârlani. Stau cu mâna stor la ochi, stau și se tot minunează să le fie de deochi și să-și țină firea treaza. Vreo trei babe, prin uluci, ce-au uitat pâinea să-și coaca, se închină, tot fac cruci și se-adună pentru claca. Doi băieți și două fețe, ce de-abia s-au șters la nas n-au nici haine, n-au nici ghete, iar acum
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
poposind pe crengi, dar și țopăind prin iarbă, Pasărea Colibri, Pasărea Cardinal pictată în roșu - simbolul statului Carolina de Nord -, alte păsări colorate în albastru și galben, fluturi de toate culorile, câte o broască țestoasă rătăcită își găsește loc printre ulucile gardului, veverițele escaladează copacii în căutarea hranei, câte o căprioară sau cerb se culcușește în spatele curții, seara broscuțele din copaci își încep concertul, alteori licuricii străbat spațiul grădinii... Este frumos, pentru cine are timp să privească și să se bucure
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
calul se lăsa purtat de ham, numai de prezența porcilor nu puteam profita. Nu făceau decât să guițe toată ziua după mâncare. Cu ce puteau să bucure un copil?! Gardurile între vecini erau făcute din plasă de sârmă sau din uluci. Mă strecuram cu ușurință sau la cei din fața casei sau la cei din spatele ei, fără să mă vadă mamaie și cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute sau să mă strige, de cele mai multe ori supărată și îngrijorată. Casele
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
avea timp să stea lângă mine și să-mi povestească unul dintre basmele ei așa de frumoase, pe care în mod sigur și le amintea de când era copil. Adesea mă așezam sub corcodușul de lângă gardul de la drum și priveam printre uluci la copiii care se jucau pe drum, nestingheriți decât de o căruță, care trecând, lăsa în urma ei un praf greu de respirat. Din când în când, mamaie mă striga, să se asigure de prezența mea, după care, liniștită, își vedea
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
După ce m-am plimbat prin curte plictisită, m-am apropiat încet de gardul vecinilor din spatele casei. Mamaia nu vorbea cu ei; găinile lor intrau la ea cu ușurință din cauza găurilor din gard, pe care aceștia refuzau să le repare. Printre ulucile gardului îl cunoscusem pe nepotul lor, Nicu. El era mai mare decât mine cu aproape zece ani. Îmi luasem obiceiul să privesc pe furiș la ei în curte. În dimineața aceea, Nicu m-a văzut el primul și m-a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
Doamne, să mai facă Din cuvântul frânt cuvântul Ce ni-i drag din piatră seacă, Ce ni-l bate-n clopot vântul, Ce-l dezlăcrimăm să treacă ? Cine, oare, să mai ducă Și să lepede când duce Fără case și ulucă Satele, și fără cruce, Când de lacrimi se usucă? Cine, frate, soră, cine, Mamă, tată, fii și fiice Ne mai ține și vă ține Să nu facem cum se zice: Toți la rău, să fie bine! Cine crede că-ndura
VOI, POEŢI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357225_a_358554]
-
coloanei triumfale ridicată de împăratul Traian, în cinstea victoriei asupra Daciei, după războaiele din 105-106 d H, si anume: într-unul din registre este reprezentată o casă situată pe un deal; casă înconjurată de un gard din care lipseau câteva uluci, căzute la pământ. Casă era locuită, lucru sugerat de gospodării prezenți în curte ce-și spală butoaiele, scena absolut actuala ce se poate vedea oricând din fugă trenului ce merge pe ocale ferată în zona subcarpatica ori din mersul mașinii
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători. La sfârșit, adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă. După aceea, tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și nu să băltească. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri era Denia Mare, iar
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
DE COCOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dor de cocor În toamna asta îmi este dor de cocor. În toamna asta îmi e de ducă, iar s-ar peste ulucă. În toamna asta învăț să iubesc, păsările mă-npețesc. În toamna asta îmi iau amantă din Lamantă În toamna asta am să zbor pe un nor. În toamna asta urc pe creste și-asta este o poveste... Al.Florin ȚENE Referință
DOR DE COCOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358878_a_360207]
-
beliți- gură căscată, ca proasta ! N-auzi că te strigă fata aia să mănânci ? Lisăndrița se scula de pe buza șanțului, lua bastonul lui Dorescu-buf în mână, dibuia gardul cu palmele, că nu mai vedea bine și-o lua tiptil pe lângă ulucă spre casă. Păstra bastonul ca pe un lucru sfânt, rămăsese de la bărbatul ei care murise în primul război și acum la bătrânețe se sprijinea pe el. Leu-Paraleu,după ce se depărta, întindea o pușcă imaginară, gărăia de câteva ori, gaa-gaa-gaa, aluzie
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
Tuturor le iese-n cale Stea ce magii-o văd când vin. Ce cântări și ce ecouri! Se-ntâlnesc pământ și nouri! Toți așteaptă mici cadouri, Cu colinde-n noapte vin. Un covrig, un măr, o nucă, Rezemată de-o ulucă, Pregătește să le-aducă Mama, cântec de alin. Amiroase-a cozonac, Copilașii toți lî plac, Stau cuminți acum și tac Palmele căuș își țin. Ei așteaptă să le cadă Vreo steluță dintr-o zadă Sau sclipirea ei s-o vadă
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei goane a dorului s-a desprins semeț în azurul cântării. Înspre tărâmul celălalt,/ E loc închis cu gard înalt;/ dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci.../ Părea tot locul țintirim,/ Păzit cu zbor de Heruvim,/ Cu cruci de piatră, albe, mari,/ Cu cruci de brad și de stejar./ Și cruci de-argint și de oțel,/ Cerneau lumină peste el,/ Iar cruci de
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
necuprins,/ ca scânteia,/ ca rugăciunea ce alongă, din inimi tot Răul/ și până noaptea târziu am așteptat,/ am așteptat năuci/ să vină cât mai repede călăul/ cimitirelor fără cruci,/ să plângă-n cântare de cetini Rarăul/ și mamele noastre printre uluci.(Iisus în celula morții). Ion Golea provenea din buchetul de țărani înmiresmați de pe Târnava Mică. A crescut cu dragoste și cu credință, strălucind în toate. Chemarea de sus la ales pentru rostuirile dreptății Neamului. S-a dăruit cu toată ființa
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
poartă, doar ne pupap din când în când cu ochii ficși spre poartă să nu ne prindă cineva. Îți mai aduci aminte, într-o seară m-ai pus să sar un gard dintr-o hârtie creponată și așa se unduia uluca aceea blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele, gropițele
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]