1,424 matches
-
viteză uluitoare, din nou, întreaga lor poveste, însă de astă dată de la sfârșit spre început. În stânga și în dreapta lui alți pețitori se chinuiau să urce. Dar piticul nu se uita la ei, nici în jos, ci doar cutreiera repede povestea, uluit chiar el de toate prin câte trecuseră. Iată din nou Dealul Răbdării și al Plictiselii, și-apoi pe cel al Rodului, și-al Dragostei, cu tot cu înnegurata Vale a Îndoielii, și Dealul Jocului, și-al Dorului, și-al insuportabilei Singurătăți..." (p.
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
una dintre măsuțele joase, pentru cafea, și pe care, după ce îl băuse, înțelesese cât era de epuizată. Picioarele i se umflaseră și curelele încălțărilor îi săpaseră dungi pe piele. "Ai s-ajungi o metisă", îi spusese Mehria, dar era prea uluită ca să îl creadă. Încăperea încinsă și parfumată îi dădea impresia că se odihnește pe o saltea cu ierburi de mare. Zgomotele intrau camuflate în aerul acela gălbui ca fildeșul, în care peștii multicolori, de faianță, suspendați din tavan, păreau că
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
lui 1964) lui G. Călinescu: "Ce să-ți mai spun despre mine? Ar trebui să fie Dostoievski pentru asemenea analize și nu sunt". în schimb, se bucura "clipă de clipă de a fi liber". Nu se mai sătura, "ca și uluit, privind cerul, copacii, iarba, tot ce se vede stând sau fremătând sub soare". "Citesc Evanghelia și cred că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
de vot "Sunteți de acord cu demiterea președintelui Traian Băsescu?" este de fapt ”Vrei sau nu execuția României?”. "Adversarul fals invocat de USL este Băsescu. Adversarul fals „a fost adus” la Referendum, adica la o execuție. E prea puțin, descoperă uluiți cei setoși de sânge nevinovat. Iresponsabili si orbiți, ca niște copii cărora li se dă o jucărie peste vârsta lor, USL-iștii nu văd că adversarul lor a devenit chiar România. Suspendată, uitată, lovită de bombe de presă, mâncată de
Andreea Paul: Băsescu, adversarul fals invocat de USL la referendum () [Corola-journal/Journalistic/43460_a_44785]
-
și Ars magna și filosofia ritmică, superumana Clarita, Clarita! "Acestea sunt teorii!" cum spune cu resemnare tatăl, don Epifanio. În sfârșit! Ce-i bate inima! Nu-l lasă să audă, nu-i lasă respirația, îl sufocă. Și Clarita, la fel, uluită, doritoare, așteaptă produsul solemnei liniști. Clarita... Clarita... fă-mi favoarea... citește asta. Și strecurându-i scrisoarea, intră la studiu. Să mergem, omule, îi zice cu sarcasm oare, Don Epifanio? Se pare că vii sufocat... nu trebuie să alergi, Apolo, nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cine-ai fost și cum mi-ai trădat regescul tată. REGINA: Dar fie-ți milă, a fost la mijloc doar dragostea! PRINȚUL: De-ar fi fost altceva, n-aș fi avut căderea să te răpun cum meriți. (Intră Prințesa, rămîne uluită de ceea ce vede.) PRINȚESA: Un măcel! PRINȚUL: Măcel? Se poate... iubirea pentru tine mă face să-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să mă poți trăda. PRINȚESA: Eu, prințe drag? PRINȚUL: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i drept, lătra la tine. Dar nu te-a mușcat niciodată. SONIA (a ascultat uluită aceste replici): Dar eu n-am știut că în familia noastră au fost atîția nebuni... BUNICA: Nici eu n-am știut înainte să mă mărit cu el. Dar am aflat imediat după aia. BUNICUL: Ce să ne facem griji? Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
serioasă? Eu cred că din contră! FANE: Sînt scriitor! (sărută revista) Dacă numele meu e scris aici, sînt scriitor. BUNICA: Lasă că am citit eu o dată un cuvînt pe o poartă. Și m-am dus repede acolo (mama o privește uluită). Dar era doar un depozit de lemne. GETA (Tatălui care sărută pasionat revista): Ce faci? Dacă are microbi pe ea? FANE: Ce microbi? ! GETA: Pe mine nu m-ai pupa așa. FANE: Fii serioasă. Pupatul nu-i igienic. Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și acolo, că sigur s-ar strînge vreo opt sute pe un loc. Și-ai intra numai prin concurs de împrejurări. BUNICA: Lasă, dragă, o să reușești tu undeva. Uite eu pot să zic că am două facultăți și... SONIA (o întrerupe uluită): Nu știam. Ce facultăți ai matale? BUNICA (mîndră de sine): Păi la psihologie pot să zic că am și doctoratul. Dacă nu mă pricep eu, nu se pricepe nimeni! Cel puțin la Ilie văd ca la radiografie ce-are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ilie văd ca la radiografie ce-are în cap. Oricînd mă fac ginecolog de suflete. Diploma-mi lipsește, că-n rest.... EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de promoție pe viață. Așa că nu contează diploma, fetițo, contează ce ai în minte. GETA: Și dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
văzut... (disprețuitoare) picturile dumnealui. BUNICUL (încet lui Fane): Spune drept. Te-a mușcat vreun model? FANE: Nu. Dar am citit că marele pictor Van Gogh și-a tăiat urechea. BUNICA: Minte. Eu n-am auzit de Van Gogu ăsta! EDUARD (uluit): Și cum? Dacă și-a tăiat-o Van Gogh, ți-ai tăiat-o și tu? BUNICA (bombăne ca pentru ea, cu ciudă): Să-și fi tăiat și el altceva...mai semnificativ. GETA (aude și îi spune Bunicii, cu reproș): Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sumbru: „Ia spune, ce vezi tu aici?“ Surprinzător, cei mai mulți chiar se uită, cu docilitate tâmpă. „Nimic“, îți răspunde. „Și asta nu te sperie?“ îi zic... Află că mai mereu funcționează. Cretinii abisali renunță și pleacă, umflându-și mușchii pentru galeria uluită de cât tupeu maxim am. — Nu vreau să mă îndrăgostesc de un escroc ca tine, mi-a șoptit, aprinzându-și o țigară din mers. Acasă la ea, ne-am luat din prag. Lent, mai întâi, expert... M-a împins, oprind
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu Shaganè, repe tându-i să-și scrie factura, ca s-o poată plăti flamanzii. — Ia-mă cu tine, i-a ieșit deodată repezit, prinzându-mă de mână. Ia-mă cu tine, nu mă lăsa în gaura asta. O priveam mut, uluit. — Eram sigură c-o să mă iei cu tine... Ia-mă. Ia-mă. Ce-aștepți? Mi-a prins și mâna cealaltă. — Te rog, a șoptit. Te implor. Felul cum am făcut noi dragoste ieri m-a răvășit. — Dar ai un copil
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și apasă butonul roșu. La fel ca în sala de baie, se deschise o ușă glisantă, lumina se aprinse și rămase uluit de ceea ce vedea. Întâi a crezut că visează. Se frecă la ochi, își ciupi obrajii, apoi încet-încet se potoli. Era ca și cum ar fi intrat în atelierul lui din București, de lângă Universitate. În stânga, era măsuța lui de lucru cu sculele răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ajungă la București, să-i spună Cameliei ce reușise să facă. Apoi mai primise o scrisoare de la Radu, fiul cel mic, care se întorsese de la Londra. Îl informă că pleacă la Constanța, să se înscrie la Institutul de marină. Rămăsese uluit de această hotărâre neașteptată, luată de unul singur, fără să întrebe pe nimeni. Dar, oare, băiatul ăsta este de capul lui? Nu mă întreabă? Trebuie să plec la București, să văd ce se întâmplă. Dimineață o căută pe Carmen prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
când munceam la munte, am avut impresia că școlarii mă privesc cam ciudat. Într-o zi, pe când duceam niște coșuri cu pământ pe umeri, au trecut câțiva dintre ei pe lângă mine și-au șoptit: — Crezi că e spioană? Am rămas uluită. Am întrebat-o pe fata de lângă mine, care căra și ea pământ, ce-au vrut să spună băieții. — Poate pentru că ai aer de străină, răspunse ea, serioasă. — Zău? Și tu crezi că sunt spioană? — Nu, răspunse ea, schițând un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
masca. Mamei nu-i place să pună nimic pe față, nici măcar ochelari sau prișnițe pe ochi când i se umflă pleoapele, darămite o mască. — Mamă, vrei să porți mască? am întrebat. — Da, am s-o port. Vorbea serios. Am rămas uluită. Aveam impresia că mama s-a hotărât să asculte și să creadă tot ce-i spunea Naoji. După micul dejun am înmuiat niște tifon în rivanol, așa cum ne spusese Naoji, l-am împăturit, l-am băgat în mască și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
că d-na Nicolai nu e aptă să îndeplinească funcția pentru care au susținut-o trompetele liberale Orban, Antonescu și Hașoti. În stilul propriu, oamenii în halate stacojii de la Curtea Constituțională au dat niște motivări ce te fac să ridici uluit privirile la cer. Ceea ce, ca simplu cetățean, n-are cum să nu te îngrijoreze. După această logică, orice instanță prevăzută cu atribuții de judecată poate motiva orice decizie, în funcție de presiunile care se fac asupra sa ori pornind de la interese de
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
un asemenea univers, cineva din afară este complet derutat, dacă nu șocat. Cum e posibilă ca formidabila coerență narativă să aibă la bază asemenea elemente? Totul seamănă cu aparenta harababură dintr-un atelier de electrotehnică în care intri și privești uluit cum specialistul, foarte sigur pe el, își introduce mâna, fără să privească, în cutiile cu mii de piulițe, șuruburi, condensatori, rezistențe și nimerește de fiecare dată exact piesa care îi e de trebuință. Cărțile care dezvăluie ceva din secretele șantierului
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
așa, în picioare ce crede domnul Gologan despre ju--dețul Prahova. Și despre capitala lui - Ploieștiul? Gologan, mirat, se gândi ce se gândi, după cât știa el,... benzina se face la Ploiești. Atât. - Atât?... făcu mareșalul, și începu să râdă. Gologan era uluit. încă mai ședea în picioare. - Domnule primar, v-ar plăcea să fiți în acest moment în județul Prahova? - întrebă, după ce încetă să râdă. ... Predealul - adică - să nu aparțină de județul Brașov, ca mai înainte, ci de județul Prahova?... Gologan își
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
mic, pe plajele Mangaliei. în 1947, - cât mai rămăsese în România, - deschisese o expoziție de pictură. O imagerie coloristică, plină de rigoare, ducându-te cu gândul la Paul Cezanne, inspiratorul... în iunie a.c., factorul poștal, un tânăr simpatic, îmi întinsese uluit o scrisoare voluminoasă... Era din Brazilia. Și dacă mai ești și fotbalist... Dar nu, era de la... Elefteriade. Colegul de clasă, pictor și arhitect renumit Trecuseră 56 de ani de la despărțire. Făcuserăm amândoi liceul la Brașov, la Dr. Ioan Meșota. Aflase
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
de scrisori cu Nicolaus Olahus. Aceasta este doar invenția regelui spaniol. Și din cauza asta, o cantitate enormă de documente au fost falsificate. Aceste falsificări corespund cu documentele din care reiese că Nicolaus Olahus a corespondat cu Erasmus." Ruxandra Cesereanu continuă, uluită ușor: "Ceea ce mi-ați spus acum sînt niște chestii dadaisto-suprarealiste. Întru totul." "Dacă prin realitate înțeleg faptul că acum stăm și bem cafea la cafeneaua Astoria din Budapesta, și eu tocmai dau un interviu, atunci, nu.", răspunde Esterhazy. "Atunci nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
de nou, de modern, de iuțeala formelor de comunicare de astăzi. Despre cultul pentru discreție și demnitate. Tinerețea spiritului său a fost fără bătrînețe. Nu exista să trec pe la radio și să nu bag un cap și pe la el. Eram uluită cum stăpînea tehnica computerului, a internetului. îl ascultam fascinată, minute și minute în șir, chiar dacă ignoranța mea mă ținea departe de aceste minuni. Mă lăsam furată de micul spectacol din fața ochilor mei. Vocea, vibrațiile corpului, forța cu care era investit
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
Grete Tartler Cine are curiozitatea să acceseze site-ul new-yorkez de hipnoterapie, http://www.hypnotherapyny.com/ va descoperi uluit fotografia poetei Carmen Firan, și dedesubt explicația: "Certified clinical hypnotherapist &counsellor. Member of the American Board of Hypnotherapy". Surpriza nu este totuși atât de mare pentru cei care știu că această scriitoare, absolventă a unei Facultăți de Matematică, stabilită din
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
doar ecouri întemnițate, întuneric ce n-are drept la lumină, sunete despre care nu doream să auzim. ne concentram pe durerea de-a fi unul, același, chiar dacă, era limpede, creșteam din două rădăcini separate. spontane ca noi, vorbele se întâlneau uluite, se mlădiau firesc, într-un dans doar al lor. există un întreg lapidarium cu vociferările noaste, poate că, sub mreaja vremii, zicerile, intacte, la fel aburesc, dar frigul din noi nu ne lasă să le-auzim. întrebări mă voi trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]