181 matches
-
de către cei răi, în întunericul umed al temniței, pe care n-a mai părăsito niciodată. Dușmanii neamului s-au repezit asupra lui ca niște fiare la pradă. O întreagă clasă de conducători și-a aruncat la coș morala convențională a umanitarismului, predicat în vânt. în omul pământului și al reînvierii noastre ca neam au identificat primejdia și trădarea, iar din distrugerea lui și a lumii pe care a creat-o el, au făcut program de guvernare și țintă a vieții lor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Acest lucru se făcea astfel cunoscut lumii închisorilor prin Hanu, personalitate de mare prestigiu, , iar pastorul Wurmbrand care trebuia să fie eliberat, în urma unor intervenții din America unde ajungând trebuia să facă publică neexecutarea lui Nuti pentru a se demonstra umanitarismul regimului. Efectul acestei știri în închisori trebuia să producă timorarea tuturor că, „reeducarea” poate reîncepe, căci dacă Nuti e în viață, s ar fi putut ca toată garnitura de torționari să fie în viață și să stea, cu arma la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care, în „amarnica sărăcie culturală”, va face o „operă creatoare”, „ridicând în zarea inteligențelor idealul frumuseții pure și aruncând în suflete germenul rodnic al bunătății și al cugetării umane”. Ca orientare ideologică, revista e de stânga, cu o nuanță de umanitarism și socialism temperat, dar înscriindu-se prin articolele și literatura publicată în sfera presei dominate de social și idealuri democratice. La rubricile permanente - „Viața intelectuală”, „Reviste românești”, „Reviste străine”, „Teatru”, „Bibliografie” - scriu Gala Galaction, Aron Cotruș, N.D. Cocea, Victor Eftimiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
fariseismul Legii, dar fiindcă o cunoaște. S-a remarcat că dreptul umanitar era partea cea mai vie a dreptului internațional. Este, de fapt, cea mai mediatizabilă. Limitat conceptual, dar bogat emoțional, deoarece este bazat pe imagini de circulație mondială. Campionii umanitarismului nu sînt din întîmplare vedete ale micului ecran și viceversa. Administrarea lui certum este constitutivă lui certum, și în videosferă, o certitudine invizibilă, insensibilă, doar inteligibilă, nu mai e o certitudine. Rezultă de aici o modificare a spațiului public prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
una dintre coordonatele gândirii lui Heliade - acest „jidov rătăcitor al spiritualității române” -, al cărui tip de personalitate e definit astfel: „Cu structura lui sufletească, Heliade, pelerin al ideii de mai bine, nu-și putea manevra veleitățile sale revoluționare decât între umanitarismul biblic și pacifismul fourierist. În felul acesta, poezia lui socială, care cuprindea prea mult cer și prea mult viitor, era ursită să nu fie niciodată ceea ce ar fi trebuit să fie poezia socială: o poezie a prezentului și a pământului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
semnificativ în promovarea ideilor politice feministexe "„feminist". Social-democratul C.V. Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V." ține în 29 martie 1898, în Aula Universității ieșene, o conferință despre emancipareaxe "„emancipare" femeii. „Secolul acesta este, cel puțin așa aud zicându-se, secolul celui mai înaintat umanitarism. Umanitarism se cheamă când un sex sugrumă pe celălalt, când noi, cei tari, printr-un neiertat abuz de puterexe "„putere", ne-am făcut stăpânii celor mai slabi?” (Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V.", 1898, în Mihăilescu, 2002, p. 123) El apără, alături de alți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în promovarea ideilor politice feministexe "„feminist". Social-democratul C.V. Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V." ține în 29 martie 1898, în Aula Universității ieșene, o conferință despre emancipareaxe "„emancipare" femeii. „Secolul acesta este, cel puțin așa aud zicându-se, secolul celui mai înaintat umanitarism. Umanitarism se cheamă când un sex sugrumă pe celălalt, când noi, cei tari, printr-un neiertat abuz de puterexe "„putere", ne-am făcut stăpânii celor mai slabi?” (Ficșinescuxe "„Ficșinescu,C.V.", 1898, în Mihăilescu, 2002, p. 123) El apără, alături de alți social-democrați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
pacea Europei întregi. Principiile care sunt la baza politicii comuniste-integrale din Rusia sovietică au adus poporul la sapă de lemn, la ruină și de aceea a început exodul populației spre țările mărginașe și în care încă mai strălucesc: civilizația și umanitarismul „burghez”. În Basarabia s-au adunat toți acei scăpați, ca prin minune de gloanțele grănicerilor bolșevici. Dar, ce durere! Au pornit de-acasă câte patru sau cinci și n-au ajuns la noi decât doi sau unul. Cu toții am sărit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
Geneva, pentru așezarea lumii pe temeliile păcii și ale ordinei, sperăm că intervenția noastră, va fi găsită dreaptă și se vor căuta soluții urgente pentru a se curma cu o clipă mai devreme jalea de la Nistru. Facem acest apel în numele umanitarismului universal. Smeritul Gurie Dr. Elena Alistar Romanescu Mitropolitul Basarabiei preș. Grupării femeilor române Henrieta V. Gavrilescu Florica Nitză Doctor în Drept. Avocată preș. Crucei Roșii Iulia Siminel Natalia Dicescu Preș. Soc. Ortodoxe preș. Consiliul Național Rozina Bușilă Eleonora Halipa Preș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
se gândește cu groază la războiul care îi va omorî copiii și soțul, dar războiul poate fi necesar atunci când de la răsărit și azi, din nenorocire și de la apus, vin unii peste noi ca să ne învețe în țara noastră democrație și umanitarism. Pentru ca să avem pace trebuie să fim înarmați nu numai cu arme, ci și cu suflet. Aci e rolul femeii. Ea trebuie să insufle în sufletul soților și al copiilor dragostea de patrie. Femeia română trebuie să contribuie la instaurarea spiritului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
atmosfera culturală a orașului argeșean. În secțiunea literară sunt incluse versuri din volumele Nu mi-am plecat genunchii de Elena Farago și Poeme cu îngeri de V. Voiculescu. Interesante sunt articolele Mijloace noi de cultură și progres, Câteva considerații asupra umanitarismului. Haos și tradiționalism îndărătnic în literatură, Aspecte din poezia română modernă, semnate de M. Nanu. Aici, N. D. Ghimpa evocă figura criticului Ion Trivale, iar M. Nanu recenzează volumul Evoluția poeziei lirice de E. Lovinescu și traduce poezii de Sully
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286529_a_287858]
-
rigiditate ideologică. Declarându-se adept al darwinismului și al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor subiecte numeroase articole, unele organizate în cicluri. Aceeași perseverență în numele umanitarismului o pune în răspândirea unor teorii sociale antiburgheze. Două lucrări, din Engels (Originea familiei, a proprietății private și a statului) și din Marx (Manifestul Partidului Comunist), pe care le traduce, sunt un fel de corolar al acestei orientări doctrinare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
păcatul originar al iubirii cu prețul unui destin al urii, dat urmașilor Cain și Abel (Plânsul lui Adam). Parafraza biblică liberă devine prilejul de a imprima un accent mai intens laudei aduse dragostei omenești, asociindu-i acordurile patetice ale suferinței. Umanitarismul sentimental al autorului își proiectează elanul în figura unui Christ simbolic (Iisus), nu Dumnezeu abstract, sustras durerii, ci om, înfrățit cu umiliții și nedreptățiții lumii. Solidaritatea de esență creștină cu cei revoltați capătă expresie directă în ciclul de sonete Zile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
cel puțin de la Tocqueville și Nietzsche încoace, se pune problema de a ști dacă este adevărat că democrațiile contribuie la amplificarea sau, dimpotrivă, la reducerea importanței lui. Ce tip de ostilități refulate favorizează capitalismul de consum? Dincolo de refrenele minunate ale umanitarismului și ale carității de masă, trebuie oare să dăm dreptate celor care aud tunetele urii și ale invidiei tuturor contra tuturor? Deochiultc " Deochiul" Oricât de mult ne-am întoarce în istoria societății omenești, ne dăm seama că otrava invidiei era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de la apariția lor pe pământ și până astăzi, și nu s-au schimbat numai formele exterioare ale vieții lor, ci și fondul lor sufletesc”, adăugând că „trebuie să ne ferim, nu numai de un pacifism primejdios, ci și de un umanitarism prefăcut. Să nu ne încredem în narcoticele morale, menite să abată atenția naivilor de la groaznicele realități ce se pregătesc.” Despre această omenire „asaltată de atâtea griji și de atâtea temeri”, același autor scria: „Nimic nu caracterizează, poate, mai bine vremurile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dar promițtoare de satisfacții superioare. Autorul atrage atenția asupra a dou categorii de conflict: unul între o realitate psihologic și o valoare moral, ciocnirea clasic între pasiune și datorie și altul între dou valori morale, ca, de pild, patriotismul și umanitarismul ori iubirea și dreptatea etc. Ralea explic faptul c omul se afl sub stpânirea sau mai exact sub presiunea unor influențe ale realitții pe care le numește puteri și care aparțin mai multor sfere, ceea ce determin clasificarea lor în diferite
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
El proclamă necesitatea libertății de creație și a individualismului de artă în alt articol. „Artă pentru artă "criticul se declară adversarul artei cu tendință nu admite nici patriotismul" care se face simțit în multe opere, din opoca de la 1850 nici umanitarismul sub forma „socialistă" nici „Naționalismul” provocat de semănătoriști. După Ovid Densusianu „arta nu are rolul să se facă armă de campanie, să apere anumite cauze, anumite idei" ea, nu trebuie utilizata nici pentru pledoarie, nici pentru rechizitorii fiind sortită să
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
multe armonii: atât o teză specială, isvorâtă din întâlnirea între cultura din răsăritul sau sudul Europei și cultura din apusul sau nordul Europei, cât și un acord între experiență și rațiune, și între credință și știință, și între naționalism și umanitarism" (Marin Ștefănescu, Filosofia românească, Institutul grafic "Răsăritul", București, 1922, p. 39). 420 Vezi Nicolae Cartojan, Cărțile populare în literatura română, Editura Casei Școalelor, București, 1929; Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, Editura Saeculum I.O., București, 1995. 421 Gheorghe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de la C.l. și a. este evident în acest articol, în care scrierile lui Panait Istrati („valoarea literară a lui Panait Istrati fiind certificată de Romain Rolland”, recunoaște autorul articolului, catalogându-l totuși pe scriitorul francez drept „acest Georges Ohnet al umanitarismului”) sunt ironic taxate ca implicit vulgare. Tehnica este aceea a citatului manipulat, idiosincrazia autorului (și respectiv a revistei, câtă vreme articolul face deschiderea, pe prima pagină, a numărului și a seriei) față de scrierile „umanitariste”, „proletare”, dând seamă în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
vervă, ardoare. Spre deosebire de Alecsandri, a disprețuit curentul popular și a găsit inspirație în filosofie, erudiție și pesimism. Ne duce cu gândul deopotrivă la Vigny, Leconte de Lisle și Baudelaire. Cele două influențe opuse ale lui Alecsandri și Eminescu naționalismul și umanitarismul, tradiția și teoria, trecutul și viitorul, religia strămoșilor și filosofia nouă, despotismul și socialismul, optimismul și pesimismul, patria și lumea, Orientul și Occidentul -, aceste tendințe departajează și astăzi poezia românească, care nu a urmat alte curente decât acestea. Ea este
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o ambianță culturală în care ecourile sensibilității simboliste erau încă puternice. După 1920, pictura lui Tonitza își pierde treptat tăișul protestatar, descoperind în schimb fastul, prospețimea, rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
cărora țese prețioase considerațiuni demne de un mai înalt pretext. E o latură particulară a demersului său, o "slăbiciune", poate, din punctul de vedere al instanței critice, însă totodată un factor de arondare a personalității clădite pe generozitate transfiguratoare, pe umanitarismul creștin care a calificat-o la cotele unei superioare identificări. Aidoma marilor fantaști, N. Steinhardt dăruiește cu magnanimitate, în stînga și în dreapta, diamante: "Filosofia solomonică - ori să-i zicem lirica mult curgătoare? - a lui Horia Bădescu poate fi conspectată - nu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
despotism bovaric, o înclinație bonapartistă, pe dos, introdusă în republica literelor, o nevoie de a șoca cititorul. Că sadismul descrierilor sale macabre, "afectarea cinică" a relatărilor, însoțită de "penibile dulcegării și sentimentalisme" ar proba un dezechilibru, defulat în scris. E umanitarismul împins până la utopic, tipic epocii. "Aiurea!" ar face azi Malaparte, dacă ar fi rămas lucid... În ciuda atâtor scăderi, avem de a face cu un scriitor de anvergură ce și-a lăsat pe obrazul veacului iscălitura energică. Dar ce interesant, la
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
lege comunitară în apărarea proscrișilor nu se dovedi suficient de puternică pentru a stopa tăvălugul urii italienilor față de români și a da o undă de speranță celor brusc dezeuropenizați. Totuși, Uniunea Europeană, prin eminențele sale cenușii, sesiză adevărata față a problemei: umanitarismul și deschiderea ei riscau să intre în colaps dacă asemenea acte care contraveneau încurajatoarelor și oarecum utopicelor ei legi continuau să prolifereze. Dacă întâmplări precum cea de la Roma, cu români sau alți expați, aveau să se repete, o ură imensă
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
un mare grup de scriitori la deschiderea teatrului românesc din Odessa, cum singură ține să menționeze. Fără îndoială că era o democrată, o antifascistă, "fără să știe atunci că antifascismul nu duce sau nu ducea neapărat spre comunism". Condusă de umanitarismul tatălui său, dacă nu din patriotism, în timpul războiului, a lucrat ca infirmieră la spitalul de răniți, instalat în fostul ei liceu, Școala Centrală. Faptul că îi îngrijea pe acei nefericiți, trecând uneori prin momente dramatice, i se va reproșa mai
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]