376 matches
-
chema spre seară acasă M-ai dus printre crizanteme înflorite unde culorile se-ntreceau în nuanțe vrăjite și-n pădure toamnă-mpreun-am fost mai știi când veverițe-și căutau adăpost? Ai pătruns încet la mine-n suflet vrăjind cuvânt, gânduri și umblet, speranțe mi-ai dat și într-o seară ai plecat cu toate... pentru-a câta oară? Mi-ai răvășit gânduri și vise și le-ai amestecat cu frunzele ucise de sărutul brumei înșelător, uitând că sunt un simplu muritor... Ai
CU TINE TOAMNĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364579_a_365908]
-
Hristos, când vremea o va cere. Acestea sunt călătoriile porții celei strâmte și ale căii celei înguste, care au răsplătirea cea fericită: Împărăția cerurilor. Iar poarta care duce la pierzare este largă și calea desfătată (cf. Matei 7, 13). Și umbletele pe această cale sunt aici, în lumea aceasta, de bucurie făcătoare, dar dincolo, de mare scârbă. Aici ușoare, iar acolo grele și dureroase. Aici se arată ca niște lucruri de nimic, iar acolo ca niște fiare sălbatice, care mușcă pe
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
acolo ca niște fiare sălbatice, care mușcă pe cei ce le săvârșesc și nu se pocăiesc, după cuvântul Proorocului: "Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naște" (Psalmul 47, 6). Iar răutatea vieții acesteia, adică umbletele căii celeilalte, pe care și Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverșunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumești, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
îmi este tare dragă. Fă-o bine, că-i frumoasă Dar stă toată ziua-n casă. Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile toate și să-i deie auz și umblet soră-mi.Boabe mari de lacrimi îmi țâșneau pe sub gene și când atingeau pământul strigau ca o gură de clopot. Am luat-o la fugă și nu m-am oprit decât la intrarea în sat. Sofinca îmi ieșise înainte și
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
Acasa > Stihuri > Momente > AM CREZUT... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am crezut că pot închide În ungherele din suflet, Câmpul macilor în floare Și-ale Verii mele umblet... Am crezut că resemnarea, O să stea închisă-n ramă Și furtuna potolită, Ca soldatul strict în vamă... Am crezut că nada vremii N-o să muște iar din mine Și-n rutina unei zile, O să-mi fie totuși bine... Am crezut
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
mărturisirea micilor sau marilor sentimente. Credeți că-i puțin? Nu-i usor să-ți găsețti locul. Nici la propriu, nici la figurat. Pentru că nu vin acolo bucăți de carne. Anatomii. Vin suflete. "Un' te duci tu suflete?/ Pe drum fără umblete...." zicea ....cineva. Paranteza: mă pornii odată din Vama în Bulgaria. Pe jos. Marile calatorii se fac pe jos. Ajunsei la graniță. Trecui. Undeva, la câțiva metri, urma să intru pe tărâm bulgar. O porțiune de pământ,dintre vama lor și
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Și port pe aripi albe doruri ancestrale, Cu-amărăciune mă întâmpină scaieții Când mă opresc pe țărmul mângâierii Tale, Să-mi oblojești nevindecate răni din suflet Și să mă luminezi cu binecuvântare, Un sâmbure de-ncredere să-mi pui în umblet Și mir divin din sfintele-Ți mărgăritare. În zborul meu pe culmile răbdării sfinte Voi înșira mătănii în lumina lunii, La Tine voi veni, să-mi dăruiești, Părinte, Credință, să îngenunchez precum străbunii. În aripi să-mi strecori o pace
PESCĂRUŞ PE MAREA VIEŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363502_a_364831]
-
povețe răsucite Revelații nefurate, Din predicăciuni pocite Cumpătări ca de Socrate... Din înțelepciunea lumii Noi înțelepciuni și tâlcuri, De la embrionul mumii La întâiul supt din sfârcuri, De la primul plâns și urlet Până-n cel mai de pe urmă Când ne umblă fără umblet Falsa întristată turmă... De la prima sărutare Până-n cel din urmă suflu Când nici nu simțim că doare Ultimul sărut de cuplu... Nu am altă misiune Într-o lume trecătoare Decât din Cuvânt minune Să-ntrupez, din beznă soare... Referință Bibliografică
NU AM ALTĂ MISIUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363512_a_364841]
-
-n uitare... Și-ar trece ani de-a rândul Fără să fiu prezentă în Timpul meu...! Firește Aș trece peste toate minunile din Suflet Cătând prin false slove, să par o erudită Mi-aș rătăci Cărarea... Și m-ar opri din umblet Un vers fără esență. Iar Viața-mi - irosită. De-ar fi să scriu „bezele”, doar ca să fiu la modă, M-ar blestema Poeții și-aș chinui penelul, ... Citește mai mult De-ar fi să scriu în versuri...De-ar fi
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Un cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge-a mister prin crengi când ciutura-nflorită, adânc coboră-n suflet. Izvoru-i nesecat, cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de mine, mai aproape, în apele duioase povești încă nescrise. Sunt cântecele toate, de fulgi-petale, ninse, acolo între ape
UN CÂNTEC DE LUMINĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360847_a_362176]
-
în noi de Sus. Când sevele înverzesc tulpina Înviază-n suflete Iisus! Icoana , singură printre picturi O mână de Dumnezeu a desenat chip în suflet, Așa a pogorât Icoana preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
și-L port în suflet dar Cutreierându-mi Ființa și întreg pîmântul. Icoana , singură printre picturi O mână de Dumnezeu a desenat chip în suflet, Așa a pogorât Icoana preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama obosită-n sfințenia de umblet S-avem cui ne închina când ne macină vreo vină. Nepământeană Icoană de început al lumii, o mare de oameni, împărați -Culoare și Cuvântul, ea poartă mântuirea prin veșnicia humii, la care ne rugăm, cutreierând pământul! Icoană-carte cu adevăruri puse
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360851_a_362180]
-
Vrăjitoare... m-atrage în capcană, Simt cum mă îmbată, ca pe-o fetișcană. Privirea mea mirată pătrunde parcă-n Rai Văd flori catifelate și-aud cânt de nai. Duioasa melodie pătrunde-adânc în suflet. Doru-mi de plai natal, începe al său umblet. Cu adieri ușoare m-atinge-n vis, el, Vântul Lacrima usucă ce mi-o stârnise... Gândul. Zăresc pe-aleea mea cu mândri pomi de tei, Fetița de atunci, zburdând printre ei. Părul în codițe, strălucea la soare. L-această amintire... inima-mi
PE PAGINA-NCĂRCATĂ CU AMINTIRI IUBITE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364106_a_365435]
-
facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări Cam fost-au refuzate... Și-i leac, Năvalnicul, la răni Nu doar ce ard în suflet, Ci și beteșugitei cărni Oprind biet trup din umblet. Aduce spor, noroc și bani, Alungă ghinionul, Lungește viața peste ani Ca remful și tarhonul... Dar vă-ntrebați, cu Dochia Ce va fi fost să fie, Pe unde-și poartă rochia De nu o fi stafie? Gurile rele cică zic
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
nimeni. Asta o făcea însă când era departe de orice sat. Căci de cum nimerea în preajma caselor de oameni, inima i se chircea în piept, spinarea i se gârbovea, își trăgea traista de pe spate în față pe piept, își potrivea un umblet umil, părând hărțuit de oameni și de câini și îndrugându-și imediat tânguirile de sărăcie și foame, de necaz și umilință. Însă, numai gândul că ar putea ajunge ca unul dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
mereu în vară, să-mi îmbrac plaiul din țară. Chiar de voi muri cândva, se va naște-altcineva Ce-o să strige...cu-al meu glas, Ruga pe care-o las Scris‘ acum, cu dor în suflet și cu gândul plin de umblet: Fă Doamnea ca țara mea să scape de soarta grea! © D. Theiss Referință Bibliografică: De-aș fi... / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile
DE-AŞ FI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363090_a_364419]
-
semne pe masă că cerul ne-ajută! Aruncă prelatu-nspre obștea tăcută. Iar pata din vinul vărsat pe tăblie, Se-ntinde spre colțuri, a casă pustie! - Atât! Ia-ți părinte vânzarea de suflet, Mai bine te-nchină și roagă ca-n umblet, Solia trimisă în țara vecină, S-ajungă în pace și oastea să vină! Așa i-om sfârși pe dușmanii de-afară Și pleacă spre turnul de veghe de seară. Ajunge, -ngenunche, se roagă în noapte, Prin viscol spre ceruri trimite
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
soartă. Un vis tardiv s-a odihnit pe tâmple, În gândurile mele te strecori, Mă-ntreb: ce-ar mai putea să se întâmple, Cum ți-aș mai decora cerul în zori? Și cine diminețile să-mi umple Cu rătăciri din umblet de cicori?! ---------------------------------- Alexandra MIHALACHE 11 august 2014 Referință Bibliografică: Alexandra MIHALACHE - POEMELE VISULUI IMPLINIT / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1321, Anul IV, 13 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
peste cimitir ... doar o luminiță se mai zărește pe un mormânt îndepărtat și nedescifrate gânduri se ivesc ... Dar răstorn piatra de pe mormântul umbrit de jale și prăpăd, și vreau a-i da viața mea întreagă, cu-ntreg zborul meu de umblet și veștile fără noimă se vor readăpate ... Ridic cu răceală mâinile spre tine și - îți cer a te ridica din groapa aceea fără seamăn, fără noi, ... fără umbre; dar te întărăți și nu vrei a mă asculta ... scoală-te din
AMOR PE LEPĂDATE ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368665_a_369994]
-
Poezie > Afectiune > DE DINCOLO... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Topită-i viața pe sub ger în suflet, nisipul s-a uscat prin crengi de os, o talpă se încurcă încă-n umblet, săpând întoarceri pe sub lutul gros. Te prinde-n jurăminte blând o cruce, jelind pe soarta unui vechi castan, și doru-n tine parc-ar vrea s-arunce, ninsori de lemn ce-i cad pe chip de-un an. Tresar străine fire
DE DINCOLO... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363622_a_364951]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BRAILLE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Citește-mă cu degetele tale Doar pe amprente de petale În ochi e plasma unui alt poem Care nu-și crede umbletul boem Care așteaptă fila neîntoarsă Și praful de vocale monotonul Din somn să-l scoale rătăcit bastonul Mirare În cădere Călătoare Obârșia de sfere A lacrimilor înorată comă Împătimita perlă ca fantomă: Idilă transferată într-o farsă. Referință Bibliografică: Braille
BRAILLE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364724_a_366053]
-
aceea l-au și trecut la școală, pentru că veniseră la fabrică alții, mai studiați. Om bun tov director, așa-i spuneam, fiindcă și el ni se adresa la fel: Mă tovule, ia vino tu încoace!, de pildă. Din cauza platfusului avea umblet greu. Fuseserăm înghesuiți în niște bănci lungi, confecționate la repezeală din PAL melaminat, având marginile protejate cu fier cornier. De aceea ne cam deranjau la coate. Deși ni se spusese să avem grijă de ele, fiindcă erau bunuri al poporului
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului de la un timp te visez cu pletele-n vânt ca o știmă ce-ai îmbătat apele cu miresme de sălcii în floare, ai corpul liană bătută de vânt și sălbatecii ochi de cicoare, umbletul ți-e urmă de vis ce calcă pe perne de fluturi, când râzi și vorbești, doruri și vise tu scuturi, în fața ta înfloresc grădini de stele-luceferi, ești leagăn păgân de neîmblânzite păcate , pângărită de ochi nevăzuți și de vânturi spurcate
TU, FEMEIE, PENELOPĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349261_a_350590]
-
de a se pierde în petale, de a-și evapora albastrul în ochii Ioanei aplecați asupra penelului. Pictorița și-a ales rațional momentul, a cîntărit bine lumina care bate în tablourile legate cu șnur de mărțișor, a măsurat cu grijă umbletul nuanțelor. Rostul acesta artistic, chibzuit cu cea mai organică psihologie, face să pară că toate picturile au fost aduse acolo prin văzduh, liniștit și cuminte, ca primăvara pe muchia de colină, răsărind din inspirația renăscută a naturii însăși. Combinația reușită
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
aș lăsa să-ți soarbă Toată vraja inimii! Un cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge mister prin crengi când ciutura-nflorită coboar-adânc în suflet. Izvoru-i nesecat, cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de mine, mai aproape, în apele duioase, povești încă nescrise. Sunt cântecele toate, de fulgi-petale ninse, acolo între ape
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]