34,237 matches
-
sa. Un cântec a trezit amintirea iubirii din copilărie a soției pentru un băiat care a murit din cauza ei. Această iubire nemărturisită trezește în soț bănuieli profunde: că acea iubire a fost mereu în gândul și inima soției, că mortul, umbra lui a stat mereu între ei doi. Că rolul său de soț a fost mereu penibil atât timp cât pasiunea trăia așa de puternic în soția sa și că prin pasiunea ei nestinsă soția a fost trasă în zona umbrelor, acolo unde
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
că mortul, umbra lui a stat mereu între ei doi. Că rolul său de soț a fost mereu penibil atât timp cât pasiunea trăia așa de puternic în soția sa și că prin pasiunea ei nestinsă soția a fost trasă în zona umbrelor, acolo unde se trăiește intens, spre deosebire de locul în care focul nu se aprinsese niciodată. Când primăvara nu vine decât îngrozitor de greu, poezia umple spațiul, poezia spațiului; teme unice pentru modernitate, poezia fiind expresia unui limbaj deviat de la normele semantice-gramaticale ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
privindu-mă îndelung. El se uita furios la mine, surprins de vederea mea. Patul nostru se găsea lângă cămăruța lor în care ei încercau zadarnic să învie tinerețea. Zgomotele din camera îndrăgostiților jignesc adânc pe cei care se află în umbra bătrâneții, sexualitatea devenind pentru ei un perpetuu subiect plin de repetate umilințe. Chiar și în cazuri excepționale, nimeni nu poate să închidă ochii peste un corp de femeie devenit ca o pungă dezumflată și nici să-și astupe nările de
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
devine secundară. Scriind, vreau mereu să mă țin în dialog cu cineva, cu contemporanii mei, poate, în așa fel încât individualitatea mea și a lor să compună acea entitate stranie de viață trăită, ceva memorabil, fără timp, peste care trec umbrele misterioase ale zilelor. Și această dorință e gratuită, nelegându-mă niciodată de ea, visând să fac la fel cum fac arborii care-și aruncă flori, fructe și frunze la rădăcină, când anotimpul frigului se apropie cu alte legi. Vis tulburător
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
a spune cuiva Cât de preaplină de fericire Acea grădină a raiului era. Revenind la cartea Marinei Tarkovskaia, din paginile ei, ca și din bogatul "fotoletopiseț" adăugat în final, chemate de dincolo de apa oglinzii, prind viață și se perindă, ca umbre ale trecutului, o puzderie de personaje fascinante: Dubasovii, Pșeslavskii, Vișniakovii - ascendenții materni; generațiile de militari polonezi ai neamului Tarkovski - ascendenții paterni; Aleksandr Karlovici Tarkovski, bunicul dinspre tată, narodnovoleț 2, întemnițat în închisorile țariste de unde, avântat, îi scrie o scrisoare lui
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
scrisorile ei dezvăluie un talent literar ieșit din comun. Talentul ei a fost acela de a trăi. însăși viața ei constituie o operă de artă."3 Scrierea unei cărți despre cei foarte apropiați și iubiți, mutați mai toți în lumea umbrelor, nu a fost un lucru ușor. Când am scris despre soarta rudelor apropiate, - mărturisește autoarea într-un interviu 4 - am avut sentimentul că le retrăiesc viețile, că gândesc, trăiesc și sufăr împreună cu ei. Am început astfel să-i înțeleg. A
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce părea definitiv
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
gestul d-sale. Atît și nimic mai mult. Ceea ce scrie acum d-sa, în replică la replică, este de necitat. Dl Popescu are lașitatea de a se ascunde în spatele unei trivialități care caută să jignească. N-are nici un argument, nici o umbră de idee. Ne împroașcă, pe mine și pe colegii mei, cu vorbe. Și ce vorbe! Articolul e delirant, o morișcă de încriminări, ofense și injurii. În ce mă privește, recunosc că el pune capăt unei iluzii și anume aceea că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
bîntuită umerii care pier/ Într-o frunză" (Parfumul de melise șvariantăț). Lumea lirică e doldora de reflexe somatice, de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi" (Poem vechi șvariantăț). Spre deosebire de individul mistic, al cărui spirit se leapădă cu oroare de carne, poetul nostru își înalță carnea la rangul spiritului. De ce n-aș
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
limitei, a muchiei subțiri pe care a ales să se afle permanent. Nici avangardist, dar nici postmodern, ci realizînd mereu o sinteză și producînd o tensiune care-l singularizează. O altă imagine obsedantă e aceea a nucului, a amarului, a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă în titlu ciudata imagine a nucii verzi (Cântec de nucă verde). Tulburător e un fragment cu aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi citit în
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Ah, sărac sunt, puțină mi-a fost partea,/ averi n-am strâns, nepriceput și fără prevedere -/ n-am strâns decât bucurii întoarse din drum,/ neștiute miresme amare/ ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
ca florile stranii, nevăzute ale nucului.// Sărac sunt, ca arborele din pădure -/ doar umbră dau și veștede frunze/ și-un braț de lemne albe, uscate...// Dar ia acest lemn, e drept și trainic,/ și fă catarg corăbiei tale viteze./ Ia umbra mea, întinsă, sub lună,/ și fă-ți pânze și flamuri...". Firește că e ușor să găsim filiații, dar tocmai în această disponibilitate se află poate imposibilitatea de a-l corela cu adevărat pe Geo Dumitrescu cu alte voci poetice. Citit
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
Horia și-a transpus pe plan artistic experiența vieții, în aceste proze scurte, o dovedesc amănuntele care nu au mai cunoscut convenția transfigurărilor estetice, mai ales în Recviem în trei pentru un oraș dispărut și Cronica unui turn și a umbrei. Altfel, timpul acțiunii rămîne nedefinit, plutire între vis și imaginație, iar cînd este vorba de realitate, ea apare văzută din multiple unghiuri. Este o realitate sub efectul spaimelor și al speranței. Poate cea mai teribilă spaimă este suspiciunea, neîncrederea, dacă
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
ne surprinde, prin urmare, ciuda protocronistului pentru că, în 1981, Eugen Jebeleanu s-a văzut "decorat cu toată pompa de Nicolae Ceaușescu". Oare M. Ungheanu n-a ilustrat cu osîrdie orientarea aceluiași Nicolae Ceaușescu și nu-i aduce, în actualitate, servicii umbrei sale? Un pic de gelozie este explicabilă! Așadar, Mihai Ungheanu întrupează într-o formă apropiată de desăvîrșire tranziția național-comunismului de la obiectivul de clasă spre cel etnic. În comunism el nu vede altceva decît o tentativă de aservire națională: "E aici
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
spațiul din jur și reserve progresive la ambient - Constantin Abăluță construiește edificii a căror geometrie visătoare amintește farmecul straniu al orașelor dispărute; geometrie mentală, bineînțeles, ca aceea a labirinturilor, ca textura melancolică a pînzei de păianjen și caligrafia spectrală a umbrelor: "Mai trăiesc o zi și încă una/ îmi pică umbra pereților pe mîini/ eternitatea oaselor dureros mă încearcă/ prietenii din copilărie s-au volatilizat/ cei cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
construiește edificii a căror geometrie visătoare amintește farmecul straniu al orașelor dispărute; geometrie mentală, bineînțeles, ca aceea a labirinturilor, ca textura melancolică a pînzei de păianjen și caligrafia spectrală a umbrelor: "Mai trăiesc o zi și încă una/ îmi pică umbra pereților pe mîini/ eternitatea oaselor dureros mă încearcă/ prietenii din copilărie s-au volatilizat/ cei cu care stăteam pe terasă la o bere/ între tăceri particulare desprinse cum cometele/ dintr-un timp care nu mai există." S-ar putea emite
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
land, în care granițele dintre subiect și obiectul privit se estompează treptat, se întunecă și dispar: "Mă aflu aici fără nici un motiv/ cum e totul în viață/ privesc doi-trei copaci ce-s aplecați/ așa cum eu sunt distrat/ și-mi trimit umbra pe alte străzi/ prin uruitul tramvaielor silențioase." În relația aceasta melancolică, întreținută de aparența spectrală a obiectelor, subiectul este și el supus unui proces de choseificare. În cursul deambulărilor sale somnambulice, străbătut de fluxul hipnotic al lucrurilor, poetul pare el
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
choseificare. În cursul deambulărilor sale somnambulice, străbătut de fluxul hipnotic al lucrurilor, poetul pare el însuși un obiect: "Tăria de a nu face nimic/ de a sta pur și simplu într-o odaie/ așteptînd soarele ca să-ți împarți cu el umbra umană/ așteptînd primul ciocănit în ușă/ ca să-ți răsfiri respirația precum o cascadă (...)" În ansamblu, acest nou volum al lui Constantin Abăluță continuă mai vechile teme și obsesii ale poetului, preocupat și de astă dată să exploreze și să cartografieze
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
imaginile cele mai vechi: un suflet ieșind pe limbă, curat, mântuit doar pentru că mortului i s-au spălat dinții. Moartea e și "propria ușă", care " atârnă în balamalele unei locuințe din vecini/ prin deșertul cu mumii din Peru/ și fără umbră/ ca o sită ce adună totul/ risipindu-se." Sunt metafore și imagini aproape inanalizabile și nedecodabile, greu de adus aproape de un grad zero al comunicării. Valeriu Mircea Popa Camera de Subsol sau Răscumpărarea Ed. Vinea, 2001
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
dărăpănată etc. Femeile răpite sînt demonizate și violențele se multiplică: "jos, pe pămînt, hoarda s-a împlinit cu studentele din stație, cu simpatizantele prinse spontan în mișcarea ei de tăvălug. Falanga nu iartă nimic, sparge vitrine, geamuri de mașini, smulge umbrele de pe terasele părăsite în grabă de clienți, le transformă în arme. Teribile. împrăștiate între Școala de Război și Monumentul Artileriștilor, pe tot bulevardul, femeile urlă și izbesc cu bîtele bărbații care li se împotrivesc, îi vînează și îi extermină". Nici
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
la Malaga (1904-1991), discipolă a lui Ortega y Gasset, prima femeie deținătoare a premiului Cervantes, se numesc Filosofie și poezie (1939), Omul și Divinul (1955), Visul creator (1965), iar antologia postumă publicată în 1993 poartă frumosul și misteriosul titlu Rațiunea umbrei. Confesiunea - chiar și după masivele și celebrele scrieri ale lui J.J. Rousseau - a părut multă vreme mai degrabă infinitivul lung de la "a se confesa", nu i se întăriseră oasele, dacă putem spune așa, într-un substantiv-noțiune și încă într-unul
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
într-o revistă de istorie a religiilor, poate atrage atenția asupra unor aspecte mai generale, dar nu mai puțin importante, ce țin de metoda de analiză a lui Andrei Oișteanu, aspecte care, fără a fi ignorate, au trecut totuși în umbra subiectului legat de mereu actuala problemă a antisemitismului. Marius Lazurca se opește în Du "docteur du justice" à Tertullien, cel de-al patrulea studiu din Archaeus, continuarea celui din numărul trecut, asupra raporturilor dintre iudeo-creștini, esenieni și montanism, urmărind elemente
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
s-a aranjat. Nu se mai auzise ca cineva să treacă la ortodoxi, ca să scape cu viață, pentru ortodox viață fiind peste tot, berechet. Și pleacă Gligorie la Veneția, unde stă șapte ani. Se întoarce, incognito, la Țarigrad, stând în umbră și trăgând sforile, cu istețimea lui muntenească. Boierii săi, crezându-l pierdut, vin la Țarigrad să caute un domn nou. Între timp, Gligorie intrase pe sub pielea Vizirului. "Alegeți-vă un domnu dintre voi... și veniți mâine dimineață să vi-l
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
atitudine și tremurătoare circumstanțe atenuante îl interesează pe un cineast care cultivă tăietura fermă, cum e Costa-Gavras, ci adevărul crud, esența problemei: aceea că, privitor la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă în care umbra zvasticii a acoperit umbra crucii... Este și ideea grafică a afișului de scandal, semnat de Oliviero Toscani (judecat prin tribunale și absolvit): o cruce roșie, devenită "suport" pentru zvastică... Un diagnostic foarte exact al "cazului", la care aș subscrie cu
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]