560 matches
-
Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o aveau în raza lor vizuală când intră pe aleea unei case mari de pe Nyerere Drive. Trecură cu mașina încetișor prin fața casei și o văzură din mers cum coboară din mașină și cum se îndreaptă cu pași mari spre veranda umbroasă. Apoi grădina luxuriantă, atât de stufoasă în comparație cu arbuștii de papaia din fața măcelăriei, le obstrucționă privirea. Asta, însă, le fu îndeajuns. Dădură colțul și parcară sub un palisandru de la marginea drumului. Și acum ce facem? se interesă unchiul. Așteptăm aici până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mi-e tot mai limpede că n-am să mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să ajung în zona umbroasă a peșterii...” Tu ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din clasa-ntâi pune mâna pe cretă și trage pe perete, în spatele blocului, pe șleau. Și tu vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă pot extrage prea repede din cameră. - De asta ce zici? „Mângâiam în neștire foile și-mi imaginam cum mi-aș trece mâinile peste coapsele ei, căutând să ajung în zona umbroasă a peșterii...” Tu ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din clasa-ntâi pune mâna pe cretă și trage pe perete, în spatele blocului, pe șleau. Și tu vii cu metafore, cu declarații lăcrimoase, chestii de secolul al XVIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căuta asemănări? Bună parte din noapte comparase vechile fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tinerii au timp pentru amoruri prostești. Eu nu! Eu am lucruri mai importante de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine luminat și curat, amenajat pe o latură a unei case străjuind albia râului. Un perete fu sese
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vînt" e o lume care trăiește în și din poze (" Cînd am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decît o poză. EA traversînd miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mîna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze") pe care naratorul și personajul le animă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei. La apelul soneriei deschise ușa mama Fanei. La început o privi surprinsă, pe urmă, recunoscând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar fi, Dumnezeule, rosti într-un târziu, abia mișcând buzele. Când am fost acolo la ea am avut impresia că totul nu-i decât o poză. EA traversând miriștea cu pălăria albă pe cap, pe urmă EA în bucătăria largă, umbroasă, plină de coșuri de fructe ornate ca pentru expoziție, EA, cu mâna abandonată pe masa lungă, ca pentru douăzeci de oameni, EA așezată pe bancheta ovală îmbrăcată în pluș. Poze, poze, poze. Ridică brațele în sus, cu degetele depărtate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stai lângă mine, spune el când ne întorceam, la coadă la bilete, nu trebuie să stai și tu, și eu realizez că asta am gândit cu o secundă mai devreme, de ce naiba nu am plecat, urc și caut un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e foarte greu să mai gândesc, sunt epuizată, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunt invizibilă, am început să mă plimb pe ulițele satului. Cât pe-aci să mă ciocnesc cu Nică, cel care mergea cu mâncare la lingurarii din Valea-Seacă. Lam urmărit. Mergând în pas voios, Nică ajunse la un tei bătrân și umbros. Apoi, numai ce-l văd că se urcă în tei, bagă mâna printre ramurile noduroase ale copacului și scoate de acolo o biată pupăză. Băiatul nostru însă nu mai văzuse niciodată o astfel de pasăre, așa că se sperie de creasta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui își împrăștie razele peste cetina umbroasă. O lume întreagă cu munți înalți și ape răcoroase care curg prin văi adânci te înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care te vei vedea așa cum ești. De când acest pământ are un chip și un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
făptură a lui, schimbată, crepusculară, o alură tristă și întunecată ca o umbră. Fiind mereu acoperit de cărți, dosare, notițe, scrisori, nu s-a oglindit niciodată în cristalul biroului până acum. Nu și-a surprins această latură a lui ascunsă, umbroasă, spectrală. Nu a mai avut timp de la o vreme pentru sufletul lui. Când era mic și uita de el în fața oglinzii, simțea că nu era din lumea aceasta sau că există numai el și cu celălalt el, de-o seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dreasă cu lapte acru, înghițea oul fără să-l mestece, brânză râncedă, mămăliga încălzită sub pernă, făcea cruce. Celălalt castron rămânea neatins. "Dumnezeii mă-ti, muiere, îmi otrăvești inima! Mă omori cu zile! Mă bagi în mormânt! Munte, munte brad umbros/mai aplecă-ți vârfu-n jos/să mă urc în vârful tău, să mă uit în satul meu..." Tata adormea fredonând a dor. Singurătatea de bețiv argumenta rătăcirea, singurătatea trecea cu vederea decorul cracilor desfăcuți. Doctore, sunt depășite toate experimentele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui Jean Calvin. Locuiam În partea de jos, cea veche, șvăbească a satului, cu case mari, lipite cu fațadele de trotuar. Prietenului Tibi Fromercz părinții sau bunicii Îi vopsiseră casa În albastru. Dar nu orice fel de albastru, ci unul umbros, greoi, te strivea cînd te uitai Într-acolo. Îmi plăceau mai mult casele românilor, din partea de sus a satului, În Cerhat, toate albe, iar unele Încinse cu un brîu de un albastru atît de deschis, că, dacă n-ai fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile. Era un canal de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce-i, tati? De ce ești atât de misterios? ― Nu-i nici un mister, Despi. Nu voiam să mai dăm ochii cu un nechemat și am plecat mai repede. Am vrut să nu te las noaptea singură. ― Chiar veneam singură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
slovă diferită, voi vă înțelegeți totuși ca frații și cu binecuvântarea mea... și trebuie să învățați unii de la alții de toate cele ca să vă ușurați și să vă înfrumusețați viața voastră pământeană. Că eu v-am dat izvoare limpezi, codri umbroși, pajiști însorite, livezi înflorite, câmpuri mănoase, fete și neveste frumoase, feciori și bărbați mândri și neînfricați pentru a vă bucura cu toții de viață și de frumusețile ei aici, în prea frumoasa și vesela Grădină. Iar cine va încălca vrerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
autorului nostru, ci o parte (neautentificată, dar îndelung povestită și mitizată) a unei istorii nu mai puțin macabre. O istorie ,plină de nerozi, scelerați și cretini", cu ramificații în Portugalia și Castilia, și mișunând de uzurpatori, iscoade, trădători. Alături de spaniolii ,umbroși și prefăcuți", lusitanii au contribuția lor în viesparul de uneltiri și răzbunări. Fiecare tabără își cunoaște adversarii; nu și oamenii fideli, care în orice moment pot trece de partea dușmanilor. Politica, fie ea și ,înaltă", are ceva îngrozitor de scârbos, o
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
aproape de floare, al doilea sună mai aspru. Chiar și în aceeași limbă, nu degeaba apelăm în traducere la un cuvânt sau altul. Iar eu îmi notam repede: cu ce seamănă sonoritatea cuvântului căpșun? Cu un foșnet prin frunze, cu ceva umbros, ferit de soare, un capișon al savorii...? Roberto Sanesi, italian ca un indian cu părul alb, celebritate sfioasă (mă tot minunam cât de ciudate sunt fizionomiile poeților, cum se schimbă când își citesc propriile poezii: unii devin sfioși, alții plini
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
27 martie 1992, vineri). Urmele Marianei Șora nu păstrează decât în mică măsură cotidianul, evită Ťpomelnicul momentelorť. Ele scriu Ťvoluptatea melancolică a unei imobilități în plină conștiință a inexorabilei treceri, ca în lungile după-amieze de vară la București, privind frunzișul umbros din fața geamului din hol și întinderea aurită de peste acoperișuri, până-n depărtare...ť (20 April 1992, Ostersonntag). Sunt pagini apropiate de poezie, care prind, vrăjesc - trepidare pe loc a aripii de albină.
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
II) substitut al unui sistem de învățământ anchilozat și rupt de prezent; (III) agent al culturalizării nediscriminate social; (IV) promotor al comuniunii intelectuale." Dar, dincolo de aspectul "solar" al cafenelei, urmărit și regăsit mereu în literatură, Sorin Tomuța analizează și partea umbroasă a fenomenului, manifestată prin concentrarea în acest mediu a estetismului asocial cultivat de mișcarea Jung-Wien, apatia socială a artiștilor săi, preocuparea lor excesivă de "tematica psihologică". Concluzia sub acest aspect e generalizatoare și gravă, dar veridică: "Imaginea Vienei unitare și
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
proporţie suficientă la deschiderea ochiurilor se extrag exemplarele mature de fag, lăsându- se în picioare cât mai multe exemplare de molid şi brad, pentru a contribui în actul viitoarei însămânţări. Regenerarea arboretelor în făgete Făgetele formează obişnuit arborete dese şi umbroase, cu mare rezistenţă la acţiunea periculoasă a vântului şi care nu se pot regenera decât sub masiv. La analiza procesului de exploatare/regenerare trebuie ţinut cont că periodicitatea fructificaţiei este cuprinsă între 4-6 ani, iar diseminarea seminţelor se face cu dificultate
GHID din 28 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260479]