396 matches
-
lei/buc., liniare - 0,19 lei/buc., creioane cerate (8 culori - 0,5 lei/set, 16 culori - 1,1 lei/set, 24 culori - 1,6 lei/set), plastilină - 0,55-2,1 lei, cărți de joc - 0,45-1,65 lei/pachet, umerașe - 3,6 lei/set, port CD - 2,5-3,5 lei/buc. ș.a. ( C. B.) „Poiana“ l De zece ani prima În toamna lui 1995, „Kraft Foods România“ a lansat „Poiana“, o marcă de ciocolată cunoscută de 98% dintre români și
Agenda2005-43-05-comer servicii () [Corola-journal/Journalistic/284318_a_285647]
-
în: Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului aerul crud tomnatic dospește-n călimări și ne aruncă iar la semafor unde așteptăm câteva ore poate câțiva ani dând vamă umbrelelor uscați pleșuvi îngropați în hainele din dulap umerașe și molii un bec amețit pâlpâind în camera albă și wolframii noștri paraleli Referință Bibliografică: in un altra vita / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel
IN UN ALTRA VITA de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382603_a_383932]
-
de mărfurile mai greu vandabile. Era în vervă și jovial. Ajuns acasă, după inspectarea magazinelor, a început să se pregătească pentru ceremonia de după amiază prilejuită de cununia Lui Mihai cu Mihaela. Crina călcase hainele și le puse bine rânduite pe umerașe în dresingul de sub scară. Fiecare costum avea cămașa și cravata bine aleasa, asortate în funcție de culori și nuanțe. Iubita lui s-a dovedit a fi un bun critic de modă în care el prinsese o mare încredere. -Iubitule, am sosit-Crina rumenă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
se pregătea de ziua cea mare, deși numai era la prima tinerețe, aștepta cu emoție momentul în care ofițerul stării civile îi va declara soț și soție. Pentru acest eveniment Mihaela îi lăsase toate hainele pregătite și frumos rânduite pe umerașe în cuierul pom. Viitoarea lui soție preferase să doarmă acasă la ea pentru ultima oară. După eveniment se va muta definitiv în casa lui primitoare. Bărbatul a privit ceasul mare din perete, o achiziție care îl costase ceva bani la
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
se pregătea de ziua cea mare, deși numai era la prima tinerețe, aștepta cu emoție momentul în care ofițerul stării civile îi va declara soț și soție. Pentru acest eveniment Mihaela îi lăsase toate hainele pregătite și frumos rânduite pe umerașe în cuierul pom. Viitoarea lui soție preferase să doarmă acasă la ea pentru ultima oară. După eveniment se va muta definitiv în casa lui primitoare. Bărbatul a privit ceasul mare din perete, o achiziție care îl costase ceva bani la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
se pregătea de ziua cea mare, deși numai era la prima tinerețe, aștepta cu emoție momentul în care ofițerul stării civile îi va declara soț și soție. Pentru acest eveniment Mihaela îi lăsase toate hainele pregătite și frumos rânduite pe umerașe în cuierul pom. Viitoarea lui soție preferase să doarmă acasă la ea pentru ultima oară. După eveniment se va muta definitiv în casa lui primitoare.Bărbatul a privit ceasul mare din perete, o achiziție care îl costase ceva bani la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
semne și am îndepărtat-o. El nu părea împiedicat de lipsa mea de răspuns. —Ești nouă aici? a întrebat. Părea în jur de treizeci de ani, înalt și mai degrabă slab. Hainele îi picau pe statura osoasă ca pe un umeraș; jeanși negri decolorați, o cămașă roz pal și un sacou albastru vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îndeajuns de înaltă încât să-i apreciez cum se cuvine cerceii sau ceva de genul ăsta. Am fugit cât am putut de repede. M-a măsurat din priviri. Nu m-a impresionat. Nu-mi plac fetele care arată ca niște umerașe. Dar cum îți plac atunci fetele? —Brunete și superbe, cu forme, a spus fără să stea pe gânduri. Poți să-mi spui că sunt de modă veche. M-am surprins zâmbind. S-a lăsat o tăcere încărcată cu tensiune electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întoarse acasă ceva mai târziu ca de obicei, cumpărase bilete la Operă. Era o surpriză pentru Severino, care iubea opera și auzise că Suedia avea cântăreți faimoși. Ușa de la apartament era larg deschisă, în micul vestibul nu mai exista nici un umeraș. În sufragerie, nici o masă, nici un scaun, nici un raft cu cărți. Nimic, chiar și paturile dispăruseră. Casa era goală, ca și cum Feifel se mutase din apartament și fantoma lui revenise acasă. Era exact așa cum Severino însuși îi povestise - cum hoții vin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
provincie, camere cu chirie colcăind de ploșnițe. Îmi amintesc, dacă am dreptul să-mi amintesc, tulburarea cînd, pentru prima oară, ne vom amesteca lucrurile de-a valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth-Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului-simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acest efect. E un ten curat, iar părul ei blond e tot curat și mătăsos, pe când tu ai de obicei niște lațe unsuroase care atârnă pe ceva ce cu greu s‑ar putea numi umeri, mai degrabă schelet descărnat. Sau umeraș îmbrăcat. Dar care tot are ceva frumos. E exact ce‑i trebuie unui bărbat sportiv care‑și descoperă totodată și calitățile spirituale. Nu vrei să‑nveți și tu să joci tenis? Cred că ai simțuri destul de bune, ca să‑ți dezvolți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑a dus imediat pentru că loviturile tatălui erau mai dureroase decât dalele reci de piatră de sub genunchii juliți. Pe lângă frigul cumplit, iarna la ora șase dimineața, mai era și mâna domnului părinte care lovea, dar măcar nu folosea instrumente precum umerașele sau cârjele, plici, încă o palmă fiindcă a încurcat textul latinesc și pe deasupra a dat și unul sau mai multe răspunsuri obraznice, când nimeni nu l‑a întrebat nimic, ci i s‑a dat un ordin. Veșmintele albe cu garnitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar în pod e mare larmă curătenie-i de toamnă șoricei sunt la tot pasul cu mătura și fărașul. altii rânduiesc pe loc nuci, grăunțe , lemn de foc , strâng de toate de tot felul pentru când o veni gerul. așează pe umerașe din lână-albă paltonașe papucei și ciorăpei căciulițe, botoșei. toți muncesc , nu-i loc de stat mâncare și-au adunat du-te vino e pe scară unii spală, alții cară. la apus e totul lună chiar de-o trece vremea bună
POEM DE TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360788_a_362117]
-
menajeră. - Eram supărată pe el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu mai avea poftă, mai ales că era singur în ditamai vila. - Poate ai și tu dreptate. Dar măcar să-i
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
o recunoaște chiar nici lutul. Pe creanga bătrânului de nuc mai cântă -n toamnă un guguștuc. Confesiunea unei măști Se scoală orașul cu pleoapele lipite de nesomnul lampadarelor sparte. Își face un duș cu albastrul cerului, Îmbracă șalopeta pusă pe umerașul antenelor de pe blocurile înșirate ca la carte. Coboară în stradă În vârful picioarelor grăbindu-se la lucru Vecinii să nu-l vadă. Apucă de coadă vântul agățat de colțul unui nor și mătură străzile toate. Apoi ia de un capăt
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
trage clenciul iuteși las-afară toamnasă plângă peste sat.... XV. VĂRATECA DORINȚA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 603 din 25 august 2012. Nu mă privi febril cu-așa mirare. E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar? Am pus pe umeraș tot timpul care L-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran. Șuvița alb-am strâns într-o mânușa Și-am dat cu cheia, ascunzând fugar În șifonier toți anii, după ușa Trei riduri le-am ascuns într-un fular. Și mă gătesc
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
toată vara Dezlănțuită-n viața că un dor Ce se-ntețește când se-arată seară Și umblă trubadur pe sub pridvor. Citește mai mult Nu mă privi febril cu-așa mirare.E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar?Am pus pe umeraș tot timpul careL-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran.Șuviță alb-am strâns într-o mănușăși-am dat cu cheia, ascunzând fugarîn șifonier toți anii, după ușăTrei riduri le-am ascuns într-un fular.Și mă gătesc frugal în păr c-o
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
menajeră. - Eram supărată pe el că a lăsat atâta dezordine în cele câteva zile cât am lipsit. - Mamă, venea și el obosit de la spital, după gardă sau operații dificile. Crezi că-i mai ardea lui să-și așeze pantalonii pe umeraș sau halatul în cuier? Dorea să scape de ele cât mai repede și să se culce. Poate nici să mănânce nu mai avea poftă, mai ales că era singur în ditamai vila. - Poate ai și tu dreptate. Dar măcar să-i
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VĂRATECĂ DORINȚĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului Nu mă privi febril cu-așa mirare. E vară! Deci m-am dezbrăcat. Bizar? Am pus pe umeraș tot timpul care L-am dat tribut clepsidrei-vechi tiran. Șuviță alb-am strâns într-o mănușă Și-am dat cu cheia, ascunzând fugar În șifonier toți anii, după ușă Trei riduri le-am ascuns într-un fular. Și mă gătesc
VĂRATECĂ DORINŢĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365691_a_367020]
-
s-a transformat acea parte a orașului, în care am locuit și eu, cu ceva ani în urmă. La 90% dintre blocuri, la parter, e aprozar sau second hand sau cabinet medical. Oribilă imaginea cu hainele acelea vechi, expuse pe umerașe, ca într-un oraș-bazar...pentru săraci...cu afișe de 2 metri cu 10%, 50% reducere....sau Orice produs, 2 lei, azi! La aprozarele cu mărfuri expuse și stradal, nu am găsit prea multe produse autohtone...la unele chiar deloc. Stai
E TIMP ... PENTRU TOATE! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351324_a_352653]
-
Hei, ce îmbraci în seara asta? l-a strigat Anca privindu-l cu milă cum își târăște picioarele. - Nu știu... Adică, am să iau costumul acela gri-petrol și o cravată oarecare. - Îți aleg eu. Odihnește-te! Costumul atârna elegant pe umeraș. Alături, o cămașă albă călcată impecabil și o cravată asortată. Lângă ușă, pe șanuri, o pereche de pantofi negri, proaspăt lustruiți, i-au atras atenția când se deplasa la baie. Sub șuvoiul de apă ce se risipea pe umerii săi
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Iubita, tu ești nebună rău, fată! Nici nu cred că vei avea timp să le îmbraci pe toate, a exclamat Gabi privind surprinsă și cu o ușoară undă de invidie zestrea pe care Anca i-a înfățișat-o atârnată în umerașe pe toate mobilele din sufragerie. - Măi, cum să-ți spun, am luat câte un rând pentru fiecare moment: stare civilă, biserică, restaurant. Nu-mi place să fiu peste tot îmbrăcată la fel. Tu ce zici? a întrebat-o Anca în timp ce
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
dragi o făcea să plângă și să-i fie deja dor. Era o camera recent adăugată, pe colț, cu pereții reci, din care unul dădea spre nord. Nela și mama o ajutară să-și pună lucrurile în dulap, Hainele pe umerașe iar în partea de jos pe un raft, caietele și cărțile ce urma să le primescă de la școală. Văzând-o speriată și cu lacrimile gata să-i curgă din ochii mari, albaștri, Nela merse să-i arate toate acareturile, grădina
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
de singură! Când mama și Nela plecară, Măriuca intră în camera rece, cu paturi metalice reci , ca la spital, unde totul îi era străin. Ieși în hol și-și făcu de lucru în dulap, rearanjând uniforma și „fâșul” bleumarin pe umerașe. Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]
-
Între timp curtea se umpluse de fete, cele din clasele mari se strigau, se îmbrățișau, stângându-se in grupuri vesele. La dulapul de alături o altă „boboacă” năltuță, cu un nas mare dar cu ochi expresivi se chinuia să improvizeze niște umerașe din bețe legate cu sfoară la mijloc. -Uite, vrei un umeraș, îți dau eu, i se adresă Măriuca, mai mult așa ca să aibă și ea cu cine să vorbească. -Cum te cheamă? o întrebă ea. Elena dar mi se spune
LEANA de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368940_a_370269]