131 matches
-
acestei mici scrieri (ea nu depășește 15 pagini), cu speranța că arta ar putea totuși câștiga ceva de pe urma întîlnirii ei cu filozofia, așa cum filozofia, în câteva din marile ei momente, a câștigat forță, splendoare, ba chiar și un plus de umilitate de pe urma întîlnirii cu arta și cu meditația asupra operei de artă. Dar ne vom opri asupra acestei mici scrieri nu în întregul ei, ci atrași de o singură problemă: opera de artă plastică și limita. Conferința lui Heidegger a contat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Orice destin stă sub ne-însoțire și ignoranță. Istoria este singurătatea indivizilor și a popoarelor care se îndreaptă, fără să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin. CUPRINS CUVÎNT ÎNAINTE DESPRE LIBERTATEA GRAVITAȚIONALĂ Libertatea gravitațională Fondul intim-străin Umilitatea, orgoliul și umilința ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRĂIN DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) Frica și libertatea Nehotărârea și absența de destin Despre destin. secvența "de depășit-de atins" Maladiile de destin. Lenea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l obliga pe celălalt să fie atent. Iar a-l face atent înseamnă a-l determina să judece propria-ți cauză, alta decât a lui, una de natură spirituală. A trezi atenția pentru problema ta printr-un prealabil act de umilitate, de pliere pe l'autre, constituie esența maieuticii kierkegaardiene (de precedență socratică), esența duplicității, a măștii, a dialecticii, a înșelătoriei deliberate puse în slujba adevărului (""să vorbim estetic"; înșelătoria constă în a vorbi astfel, tocmai pentru a putea ajunge la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care izbucneau de sub zâmbete poleite, cu lungi execuții pregătite din umbră - toată adunătura aceea de profesioniști ai răului, uniți prin legătura inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de a opta între onesta umilitate care-i șade bine neșcolirii și împroșcarea a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să circumscriu această expectorație azvârlită, prin jocul urii și al întîmplării, pe obrazul oricărei fapte care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să aibă un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat. Traducerea, când e umilitate asumată, patetică intrare în tăcere prin supunerea la cuvântul altuia, seamănă cu muncile eroilor la grajduri de regi. " Se spun atâtea nerozii pe seama mândriei - iar creștinismul ne-a făcut să o resimțim chiar ca pe un păcat. De fapt: cine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
după standarde. ► Cercetările tematice insistă pe schimbarea rolurilor celor implicați, dar și calitățile educatorului se cer a deveni obiective explicite ale formării și dezvoltării sale profesionale (Tollefson și Osborn, 2008, pp. 14-28) și a completa profilul său de competență: confidență, umilitate, compasiune, sprijin, facilitare, autoritate stimulativă, angajare practică, grijă pentru condițiile mediului pedagogic nou, menținere a climatului constructivist, echilibrare și diferențiere a sarcinilor, formulare continuă de reflecții, flexibilitate în adaptarea metodologică, organizare a comunicării variate, sprijinire a înțelegerii și rezolvării problemelor
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
și mă ia, / Soarele s-o înălța, / vine moartea și mă ia!" (Bucuroasa moarte). Credinciosul V. Voiculescu e ortodoxul în absolut; Arghezi, psalmistul, se sfâșie între adorație și îndoială; Cezar Ivănescu (în al său Rosarium) se autoculpabilizează: dă semne de umilitate, de pietate și pocăință, vizează lepădarea de sine, dar se simte împresurat de demoni; chinuit, așteaptă grația divină, tinde spre puritate și redempțiune, crede în mizericordie și în apostolul Pavel, însă conștiința izbăvirii întârzie. Accente înălțătoare sunt dedicate Mariei-Fecioara. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modern spontan, în poetul Baaad-ului se topesc iluminări și enigme, accente de superbie și pâlpâiri de asceză, enstaza și ekstaza. Niciodată stări neutre, plate! Poezie de circularități, spectacol de lumini și umbre, de tipic și atipic; lui De profundis și umilităților li se suprapun înălțări subite cu suport metafizic în așteptare. Moartea, cuvânt-temă, o fixațiune, nu exclude angelismul, nici "levitația" în lumină vie; în pofida refrenelor tragice, nici o notă macabră! Scepticismul lui Cezar Ivănescu subțiindu-se, sfârșește într-un cânt despovărător. O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
impenitent imprimă propriului portret tușe apăsate, programate pe grandilocvență și meditație. O dată cu momentul 1971, al unor remarcabile Poeme, antinomiile capătă o fundamentare ideatică; teribilismele, exaltările, umorile schimbătoare, reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o dată la nu știu câți ani, de fiecare dată în fugă, pe fugă eu, el în alergare. De fiecare dată îl întâlnesc din nou. Natura ființei lui e sărbătorească, prezența lui translucidă. Văd într-o clipă mândria gândului care se naște și umilitatea față de propriul gând, văd elanul sanguin al gândului rostit și suspendarea interogativă care-l menține într-o irezolvare frenetică. În prezența acestui om, deîndată devii apt de propria ta prezență, adică de experiența propriilor tale contradicții, te recapeți în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tulburare, corespunzînd fazei acute a negării și a respingerii. Închis oricărui înțeles mîntuitor, orbul este expresia dramatică a stării elementare, animalice, a vieții, pe care un sens de dincolo o guvernează și o modelează. De altfel, acestei supuneri treptate în umilitatea condiției îi datorează personajul întredeschiderea căii spre dincolo. Etapa revoltei este o primă "orbire" în sens hermeneutic, Zahei fiind incapabil de a înțelege, intui sau presimți și cel mai mic sens soteriologic în încercarea ce pare a-i fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
arhaică în locul său. În lumina acestei ipoteze a creștinului fanatic ce-l elimină pe masonul deranjant și enigmaticele cuvinte de la început primesc o semnificație rațională. "Injuriile" pe care Montresor le-a suportat au reprezentat jigniri personale, integrabile vechii învățături de umilitate a "întoarcerii obrazului". "Insulta" a fost totuși ceva mai mult, a avut un caracter transpersonal, a trecut dincolo de făptura individuală a naratorului. Cînd spune insultă, Montresor definește blasfemia. Viața lui Fortunado ca atare constituie o balsfemie la adresa Dumnezeului creștin, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe care Georges Seurat îl va include mai târziu ca mise en abîme într-una din picturile sale induce mai degrabă un sens spiritualizat al pauperității. Chipul emaciat și corpul consumat al pescarului, ca și atitudinea sa de resemnare și umilitate, contribuie la impresia de decuplare hieratică de lumescul acțiunii, de franciscană simplitate. În fundal se află probabil soția sa, care culege flori și copilul său, barca în care se află pescarul este goală. În ciuda mișcării din fundal, impresia de stagnare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestui dat al omului, rațiunea. Mai mult, identitatea ființei umane, elementul său de stabilitate, natura sa, pare a se identifica neproblematic cu rațiunea. Oarecum în registrul pe care Platon îl dezvoltă în Banchetul, omul rațional se plasează în interval, între umilitatea stagnantă a lumii animale și splendoarea perfecțiunii divine, ea însăși stagnantă, deoarece perfecțiunea este autosuficientă. Zeii nu se schimbă, nu evoluează, în vreme ce oamenii, prin cultivarea rațiunii au șansa devenirii, dacă "se rânduiesc între cei ce știu și cei ce nu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Cf. Juan Plazaola, Arte sacro actual, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 2006, p. 356). 439 Mișcarea nazareenilor, apărută după anul 1810 în Germania, avea ca program artistic restaurarea frescei în linia lui Giotto, având ca ideal redarea purității, dulceții și umilității imaginii lui Hristos în spiritul Renașterii italiene, în special al creației lui Rafael. (Cf. F. Boespflug, op. cit., p. 390). 440 Cf. Albert Châtelet, Simbolismul și Arta 1900 (Art Nouveau), în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B. P.
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sensuri adînci, noime și rosturi) te cumineci, chiar fără să le poți rosti. Această permisivitatea osmotică se petrece Însă doar ca urmare a unei Îndelungi conviețuiri În preajma celor care nu cuvîntă. Prin familiarizare, ucenicie, sensibilizare, inițiere. Printr-un fel de umilitate răbdătoare a ascultării ( În tăcere, sărăcie și candoare). În fond, genul acesta de poezie, niponă sau occidentală, ține mai mult de o atitudine, de o așezare plină de docilitate În proximitatea lucrurilor, de capacitatea de ați cultiva Înclinarea contemplativă pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
soartă. Iar cu mentalitatea de astăzi, ne vine greu să Înțelegem că În alte vremuri cerșetoria nu era deloc nedemnă. Așa cum nu era nici sărăcia și alegerea de a te dedica strădaniilor spirituale, ignorîndu-le pe cele materiale și acceptînd cu umilitate să trăiești din mila semenilor. Ordine de călugări cerșetori au fost destule și-n lumea creștină și vrednicia monahilor nu era În niciun fel diminuată de austeritatea În care trăiau. În cerșetorie nu mai vedem azi acea demnitate senină pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
abuziv o obiectivitate ultimă (și superioară!) și, în aceeași măsură, să nu negăm propria subiectivitate, ca și cum ne-am putea desprinde întru totul de ceea ce suntem. Dr. Henk Blezer numea această virtute, într unul din pu ținele, dar nesfârșitele noastre dialoguri, „umilitate“, folosind în limba engleză termenul humility. Nu este vorba despre „umilință“, căci nu avem de a face aici cu un raport de putere, ci despre gestul interior al recunoașterii propriilor limite ca atitudine de maximă deschidere în privința înțelegerii proprii și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
inexprimabilul ultramundan în limba ce s-a-ntâmplat să-ți fie dată ție și accesibilă celor de un neam sau de o cultură cu tine, ca scriitor și ca poet, într-o cultură a Cărții, într-un act deopotrivă de umilitate și încredere în perenitatea transpunerii primare, pentru ca și ei, cititorii, să aibă curajul de „a se rescrie“ după exemplul actului tău în datele biografiei lor în desfășurare.) Iată, pe viu, cum ar acționa cascada cărților-vortex. E și ceea ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
într-o primă ipostază în apogeul ei fabulos, triumfal și oarecum copleșitor: ziua recoltei - / un grăunte de porumb / intră-n mușuroi. Și-n poemul de mai jos este evocată strîngerea recoltei, dar aici accentul cade pe de-o parte pe umilitatea celor ce o strîng, pe de alta, deviind atenția spre altfel de roade, pe neașteptata și reconfortanta prezență din coșul de nuiele: ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit Cealaltă ipostază este aceea a nostalgiei după luxurianța verii
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care m a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest fel nu este un merit al meu, ci este partea care a apărut în mine fără participarea mea, creează umilitatea. Umilitatea este reverența în fața sursei neidentificabile care m a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
m a hotărât, care m-a constituit din afara mea. Și de vreme ce însăși libertatea mi-a fost conferită, tot ceea ce emană din ea ca act liber și hotărât de mine poate fi absorbit în sursa conferirii ei și relativizat ca merit. Umilitatea vine din conștiința faptului că orice hotărâre și orice realizare a proiectului propriu se înalță pe un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu suntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un proiect străin, cu alte cuvinte că în orice reușită a noastră nu suntem decât medii sau, cel mult, părtași. Gândul că nu totul depinde de noi, că nu noi am hotărât în cele din urmă în privința noastră este temeiul umilității. Umilitatea este felul de a se manifesta al recunoștinței care nu are o adresă precisă. Ea este omagiul recules adus unui fond anonim, unei instanțe care, oricum am numi-o, va persista în depărtarea inaccesibilității ei. Umilitatea este reverența în fața
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]