867 matches
-
de plătit cuiva. Maniacul din Königsberg e atins de curată inocență ideologică. Nu are dușmani, iar sufletul e scutit de toxinele urii.. Și totuși, în textele lui Kant găsim o lacună pe care ești înclinat s-o pui în seama umorilor lui seci. Gîndirea lui Kant nu-ți inspiră entuziasm. Cu Metafizica moravurilor nu guști exuberanța idealului și nici nu te îmbeți de vraja vreunei credințe. Kant e terestru, întrucît e onest. Chiar și atunci cînd imaginația îi este la un
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
mai puțin decît o încercare fără nici un rost - sau, mai rău, menținerea unei vieți preistorice - că la țăranul nostru". În țarănime, Aderca vedea, de bună seama, nu numai opusul elitei intelectuale, ci și amenințarea potențială a gloatei, revărsarea primitivă a umorii sale, cu implicații inclusiv șovine. De aci apelul sau salubru, cu motivații instinctive, la civilizație, raportarea să la "vîrfurile" de mare altitudine, occidentale, ale acesteia. Sub unghiul ideii "suveranității individualității", autorul Mărturiei unei generații se întîlnește cu "noocrația necesară" a
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
magistrul Ursachi. Este apogeul scriptic al refuzului cultivat de acest poet atît de comprehensiv și de tolerant, refuz virînd spre fantezie că spre o neutralizare. Falsă logică, pletora de detalii, gravitatea simulata par a fi paratrăznetele așezate în calea unei umori mînioase, neînstare însă, pînă la urmă, a se manifestă. Electricitatea norilor se scurge în stratul unor stihuri, în fond, bonome: Fiind o întreprindere cu totul arbitrară,/ această școală există din timpuri imemoriale,/ în afară de orice cancelarie/ domneasca, fanariotească// Plecînd de la constatarea
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
o să ningă!" (Clovnerii). Muzicală, strînsă cu elegantă în tiparele unei prozodii tradiționale, producția lui Emil Dreptate exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sîngele sau apare subțiat, întomnat, răspunzînd cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și umori declinante: Cîntecul ce îl auzi prin toamnă/ E al armurilor pe care le-am purtat/ Ori semnul inimii nuntind buimaca/ Acest solstițiu blînd intru păcat.// Sîngele tot e-acum cît o oglindă/ Spre mine însumi nu mai pot privi/ Cel
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
nimic/ pentru că toate cadavrele au intrat în putrefacție" - din vol. Cântece negre. Peisaje de cangrena, le caracteriza Emil Manu, exegetul sau cel mai autorizat. Inspirație contradictorie, între eden și infern, cu mari căderi în vid, bruște schimbări de regisitru, de umoare, în genere cosmarescă. Înseninarea târzie, din lirica, a diminuat vocea. A pune pe seama războiului o inspirație damnata nu convinge. Este chemată la tribunal condiția umană însăși. Un filon de răutate funciară, de asemenea, împletit pe un fir de bunătate solară
Firul cu multe noduri al Ariadnei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17905_a_19230]
-
nesemnificativă a unor expoziții ratate - cazul Emil Ciocoiu și Henry Mavrodin -, a unor hotărîri abuzive, greu de calificat într-o lume a raporturilor civilizate - suspendarea expoziției Radu Dragomirescu - și a unor comportamente țîfnoase, care au legături mult mai profunde cu umorile personale decît cu politica expozițională - respingerea ofertei sculptorului Bata Marianov -, expozițiile organizate de către Secția de artă contemporană acoperă direcțiile cele mai viguroase și mai bine exprimate din România acestui moment. Chiar și numai ultimele expoziții, Geta Brătescu, Valeriu Mladin și
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
pentru o listă practic infinită de candidaturi imagistice), ci o stare postedenică, tensionată de misterul consubstanțialității. O percepție a lor sub unghiul sincron al absolutului. "Azi, spunea Gottfried Benn, trebuie sa suportam prezenta simultană a lucrurilor". Obiecte, ființe, evenimente, impresii, umori se regăsesc pe același plan al scrumului încă fierbinte, inca inocent, deci tinzînd spre imuabil, a ceea ce a fost: Cînd parcă de nimic/ nu-mi mai pasă/ cartea se strînge între coperți/ cu cerul gurii închis// pereții devin ape îmbătrînite
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
mult mai naturală, m-a ămpiedicat să formulez an public vreo obiecție față de felul injust an care șunt tratat an cartea amicului nostru (...) Te vei convinge, poate, ca cele afirmate despre lucrarea lui Călinescu nu șunt o simplă proiecție a umoarei mele dificile, pornite spre negație, si ca fondul serios merită cel putin o judecată dreapta, daca nu o privire binevoitoare". Din acest punct Vianu ia an discuție două aspecte: relația de elucidat ăntre hegelianism și Eminescu și, doi, interpretarea "Luceafărului
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a-i deranja facultățile exterioare, daca temperatura bilei este moderată" (Ioan Petru Culianu: Eros și Magie
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
potrivi și lui Céline. Numai stilul, pe care și-l contesta, ai deosebește. Astfel se exprimă pentru amândoi:a...am o nevoie organică de a bodogăni, mi-aș pierde echilibrul dacă aș reuși să-mi neutralizez nemulțumirile. Să lăsăm deci umorile să se manifeste și să se dezlănțuie, să le urmăm fiindcă fără ele ne lipsește identitatea, nu săntem nimica.( 333) Au aceeași capacitate de a ură, mai putin intensă, ăn parte jucată, la Cioran. Paradoxul lui este de a fi
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
pe care le ia; dacă n-o fac, e pentru că tot ce am scris până an prezent se referă la asta. Ar ănsemna să degradez, să comprim an sistem fragmentele contradictorii pe care le-am conceput purtat de umoriă (334). Umorile, acesta e cuvântul. Un jurnal despre viața proprie și a celor dimprejur are un titlu generic (mă gândesc și la al lui Mircea Zaciu), dat de Sainte Beuve: Mes poisons. Dar există nuanțe. Greșeală lui Cioran a fost, trecând de la
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
retușezi o mână,/ ai mai așezi o grimasa/ sub așternuturi de care nimeni nu stie/ ai mai torni un ghinion an pahar" (Zece mii de spânzurători). an temeiul insatisfacției, dorește a ănlocui universul obiectiv cu cel al subiectului, ăn rază unei umori corective, care luminează deriziunea: "Mi-e dor de poemele cărora doar eu ănsămi/ le eram universul./ ămi urmăream târșâitul zilnic,/ firișorul de păr câinesc/ crescut pe vârful nasului/ timp de o săptămână și udat/ (al dracului!) cu lacrimi amare" (Al
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de făcut ca energiile să nu fie expresii brute ale unor impulsuri joase: nu prin cizelare intelectuală? Neîndoielnic, intuiția e o armă redutabilă în sesizarea unei tensiuni, dar fără sprijinul minții ea se preschimbă în imbold orb menit a excita umori impure. Rezultatul e un teatru de vibrație joasă, cum sunt mai toate piesele stridente de azi. Ce le lipsește e exigența înălțimii, elanul unei ținute și perspectiva unei nobleți, trăsături fără de care actorii devin arlechini voioși făcînd ostentație de talent
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Sorin Lavric Cînd italienii scriu despre iubire, e cu neputință ca o tentă de picanterie groasă să nu le sară din pagină, ca sub imperiul unei pofte de trivialitate fățișă. Cauza stă cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite, a aversiunilor conjuncturale sau a anecdoticii, pur și simplu, rămâne o ființă care a fost învățată să lupte elegant cu principii. Și care nu cedează, indiferent de context. „Personajele negative”, aceleași din
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
fie patetic. Cu o elocvență rece, fără tresăriri dramatice, Vasile Dem. Zamfirescu pronunța cuvintele în platou neted, fără schimbări de ton, aidoma unui introvertit ce nu poate molipsi audiența cu unda emoțiilor. Se îmbrăca elegant, cu un gust ce înfiora umorile studentelor. Punctual fără abateri de la cursurile pe care le ținea la Facultatea de Filosofie, „Vasile Dem“, cum îl botezasem în virtutea morbului de prescurtare al argoului studențesc, avea tenta serioasă a mentorului venit să umple un uriaș orizont de așteptare, acea
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
lui Desiderius, abatele Mănăstirii Monte Cassino, prilejul epistolar fiind provocat de o discuție pe care cei doi clerici o avuseseră cu un an mai devreme în marginea unei controverse de factură pur academică: poate Dumnezeu să modifice trecutul? Judecată cu umoarea cinică a intelectualului contemporan, controversa pare cu totul neverosimilă, de o enormă inadecvare la tiparul terestru al vieții, numai că „e-norm“ înseamnă ieșirea din normă cu intrarea în alte reguli de spirit. În toate considerațiile speculative de aici, Damianus stă
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
de vedere s-ar constitui într-o perspectivă de receptare de gradul II o metapoetică. Chiar acest fapt creează o nevoie interioară de grile motivante și concepte preliminare. Cratilismul preluat de la Platon și însăși ideea unei melancolii (și a altor umori) ale descendenței sunt baze de construcție a unui eșafodaj speculativ sclipitor. Simptomatologia descendenței se însoțește de complexe originare și manifestări schizoide de rupere între literatură și viață. Complexul lui Cervantes e la originea acestui fapt așa cum complexul lui Iona creează
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
figura și ca justificare subiacentă a cărții Monicăi Spiridon, carte "înghițind" ea însăși meta-realitățile fiecărei cărți luate în discuție. Însăși tipologizarea sau subsumarea față de arhetipuri reprezintă metaforic "înghițire". Efortul ulterior al cărților de a-și impune originalitatea se însoțește de umori diverse. Dincolo de melancolia proprie a artistului în general, Monica Spiridon identifică la Breban orgoliul (în Don Juan), la Theodor Mazilu oboseala sau resentimentul lui Ramón Pérez de Ayala. Arhetipologia cărții identifică figuri fundamentale deschise iradierilor semantice ulterioare: Isus, Romeo, Don
Melancoliile literaturii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17038_a_18363]
-
că-i sabotat, nu are unde să publice, că l-au gonit toate gazetele, că e unicul, supremul ostracizat într-o lume de (invariabil) grafomani și imbecili alintați de Sistemul politico-editorial etc. etc." Nu sîntem însă de părere că "hachițele", umorile, lesnea ofuscare a omului îi îndepărtează cititorii, dimpotrivă, și datorită lor, semnătura lui Alexandru George sub orice text e o garanție că lectura nu va fi în nici un caz plicticoasă. Provocările, pledoariile, spargerile de clișee, vehemența atacurilor sale, niciodată triviale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
că nu e drept a exclude elementul spiritualist, id est ceea ce scapă rațiunii, dintr-un ansamblu de factori ce vor a compune un model al umanității, cu atît mai vîrtos cu cît acesta se reclamă de la o "sinteză" mereu declarată. Umoarea materialistă e un parti-pris potrivnic unei "sinteze" valide a umanității, fie aceasta proiectată la o treaptă culturală sau la una generic-socială. Ne îndoim că "globalizarea este, prin esența sa, laică, areligioasă, indiferentă la fenomenele mistice de orice chip". Deoarece "globalizarea
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Chiar așa! Îi cunoșteam pe toți artiștii (atențiune, ei erau zilnic și în sală, alături de noi, atunci când alte echipe înfruntau scena; patimă profesionistă care nu mai există!), le știam gesturile, le simțeam dispoziția îi comentam în fiecare pauză: le capturam umorile, rigorile, fixurile, strategiile, pulsul sănătos ('te simți bine când cânți bine!') sau aritmiile spirituale, tehnice, de unde se trăgea amețeala spectacolelor. Un enorm fond de timiditate m-a împiedicat să vorbesc vreodată cu vreunul din ei. Voi regreta întotdeauna că nu
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
imposibil, din anumite puncte de vedere, să apară obstacole, opinteli, motive pentru declanșarea scînteilor extra-teatrale, a animozităților ieșite la suprafață mai mult ca niciodată. Nu e de neglijat faptul că breasla noastră este predispusă la vulnerabilități, sensibilități și că secretă umori care, la urma urmelor, nu sînt atît de greu de intuit. Dacă multe dintre probleme își găsesc una sau mai multe explicații, la două n-am reușit să-mi formulez nici una. Secțiunea off a fost inventată pentru un singur teatru
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
mai acceptăm, unii, altora, puncte de vedere diferite, privirea ni se întunecă și urechile se astupă în fața argumentelor, competiția noastră responsabilă și morală s-a mutat din planul istoriei și al memoriei teatrului în unul mărunt, meschin, prea apăsat de umori și interese bizare, de vanități. Prăpastia între creatori și privitorii avizați s-a adîncit de asemenea. Iar efectele se văd, fără menajamente, pe scenă. Cum va arăta spectacolul de teatru în următorii trei ani mi-e greu și teamă să
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]