153 matches
-
lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie să-ți spun îndată și asta, a adăogat Ștefan Gâdea, că acel uncheș e tocmai omul care-ți lipsește dumnitale. Precum ai văzut, eu nu-ți pot fi folositor la multe. Duc barca unde pricep eu că dorești. Îți spun cum merge meșteșugul nostru al turtucăienilor; cât somn prindem cu oriile; până unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce necaz avem, ce neguțătorii învârtim; asta știu, asta spun; însă eu povești de alea de care-mi ceri și care-ți plac nu cunosc. Eu știu că una și cu una fac două. Omul dumnitale cel mai potrivit e uncheșul. Moș Mitrea Pescăruș nu cunoaște multe dintr-ale politicei, și-i cam nătâng. Dar să-ți povestească dânsul o întâmplare... ca din gazetă! caști gura și rămâi bau! Știe unele, ca și cum ar fi fost de față; ți le înșiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce uncheșul a prins a se pleca și pădurea de sălcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea fierbinte a suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sânii și avea o undoire a trupului. Ne întreba ca să nu tacă și să înțelegem că ne acordă atenția cuvenită. —Ne ducem în colo, îi răspunse barcagiul. Dumneata ești, nene Fane? După cum se vede. Poate duci pe dumnealui la coliba uncheșului? Omul meu nu catadicsi să-i răspundă. Ea râse cu toți dinții. —Iaca, i-am dat unui berechet opt lei, să-mi cumpere pâine și pamblică. N-ar mai fi ajuns! Pâine să se facă și pamblică - să-l mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a cumpărat-o. A dat o sută de poli de aur; și a luat-o cu el. Acel Sandu Dălcăuș a fost un hoț. A luat-o cu dânsul și a fost s-o omoare. Povestea asta o știe uncheșul Mitrea Pescăruș. Eu nu știu bine ce a fost și cum a fost, că nu mă interesează prostiile. După Dălcăuș au fost alții. Acuma i-a dat chitanță și lui Gogu. Cum i-a dat chitanță, fuge și ăsta. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
altfel. Nu pricep. Dar eu parcă pricep! s-a mirat Gâdea. Are ea într-însa un diavol, pe care nu-l știe nici ea singură. Cu aceste vorbe, am ajuns la colibă, subt o salcie veche, ș-am cunoscut pe uncheșul Mitrea. Când își purta trupul nalt și uscat, alcătuit din noduri negre și piele tăbăcită, bocănind cu cizmele de la colibă la vârșele întinse și de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajuns la colibă, subt o salcie veche, ș-am cunoscut pe uncheșul Mitrea. Când își purta trupul nalt și uscat, alcătuit din noduri negre și piele tăbăcită, bocănind cu cizmele de la colibă la vârșele întinse și de la vârșe la vatră, uncheșul Mitrea Pescăruș avea obiceiul să vorbească. Nu singur. Vorbea cu lucrurile, cu sălciile. Îmi revenea acum și mie o parte din frazele - unele destul de nesăbuite - pe care le rostea. —Trebuie să înfierbânt catranul, ca să vă cătrănesc... zicea el împletiturilor înșirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului o sudalmă, ca și cum hârbul ar fi avut într-adevăr o mamă, a cărei întrupare uncheșul Mitrea o avea în fața lui. Să mai aduc niscai lemne, să cresc focul. Umbla și aduna vreascuri, privind furiș în dreapta și în stânga, cu ochii înegurați de tufele sprâncenelor. —Iaca, am adus lemne. Se uita în juru-i. —Acuș, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a ascuns acolo. Cel dintăi snop de stuf se mistuise; fumul se risipea și eu ieșeam în lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rudarilor și breasla pescarilor le-au potrivit cu iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor mileniile și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul. S-a dus și a adus cratița. Am adus mâncarea. A stat puțin și s-a gândit. Mâncarea asta mi-a făcut-o o rudăreasă de aci din sat. Tot ea a spălat și pologul. Am socotit eu precum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâmb, atribuindu-mi poate o parte din invectivele destinate țânțarilor. Mi-a spus Gâdea. — Aha! da’ el de unde știe? Am auzit-o și pe rudăreasă, pe grind, strigând că i-ar fi luat cineva banii. —Aha-ha! unul Gogu! —Precum spui. Uncheșul i-a atribuit și lui Gogu câteva din variațiile lui pe aceeași temă. —Apăi atunci își caută ea altul. Asta, domnule, e o muiere care nu se teme de bărbați. Banii și-i scoate ea, și el să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câte ceva; nițică mâncare, nițică băutură, ș-un strai. Iacă, acuș vine toamna și n-are nici de unele. Haideți și voi. Ba noi nu ne ducem la Mitrea; a venit un boier cu undița; la dânsul ne ducem. Grăind astfel, uncheșul sorbea câte puțintel din paharul verde. Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A căzut cu fața în jos. Ea s-a dus și i-a ridicat fruntea, ca să-l vadă răpus. L-a doborât și pe Tistu. După ce am aflat întâmplarea cu hoții, m-am suit în polog, cu făclioara de trestie. Uncheșul a mai rămas lângă vatră. M-am întins cu fața în sus, cu palmele sub ceafă, fără somn. Întăi, am văzut un cer de sălcii, pe urmă un cer mai înalt, cu stele, între care, într-un târziu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am văzut un cer de sălcii, pe urmă un cer mai înalt, cu stele, între care, într-un târziu, s-a arătat și o lună de foaie de cositor, tăiată într-o margine cu foarfeca. Observația cu „foarfeca“ o făcuse uncheșul, mormăind singur. S-o fi jucat cu ea frun copil... își făcea el socoteală. În liniște, dădea glas adânc boul-bălții. — Ce spui tu? întrebă pescarul. Spui bine? Spune bine, își îndreaptă el spre mine glasul. Zice că mâine prinzi crap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pescarul. Spui bine? Spune bine, își îndreaptă el spre mine glasul. Zice că mâine prinzi crap. Am adormit brusc; am revăzut într-un adânc de vis toată drama pe care mi-o reprezentase Mitrea Pescăruș. Apoi m-am trezit deodată. Uncheșul nu mai era la vatră. Nu era nici în bordei, nici în pologul lui. Părea a-l fi sorbit o hrubă a nopții. Costică și Ilie gângăveau în salcie; din când în când răspundeau și mierlei. Cucoșii trâmbițau în satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
celălalt pui de rândunică din oglinda gârlei. Vârful vergii a tresărit svâcnind de două ori scurt și a treia oară înclinându-se prelung. Puiul și-a luat zborul țârâind. Am smuncit strunga și crapul cel mare, pe care îl vestise uncheșul, s-a învăluit învolburând apa. Pe când eu îl țineam în coarda adânc încovoiată a vergii, Mitrea s-a înălțat la gard, stând nalt și negru în răsăritul de soare, ca un Mefistofel, rânjind nu cu părere de bine. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strămoși în epoca piramidelor prețuiesc mai mult săgeata de aur a inteligenței. Binevoiește, rogu-te, a gusta din acest vin dulce din locul unde se află mormintele părinților mei și ascultă o ghicitoare pe care mi-a propus-o un uncheș al meu, când eram în vârstă de șaisprezece ani. Acuma am ani șaizeci și totuși o mai țin minte. La o petrecere, se aflau unsprezece comeseni. Unul din ei, om în toată firea, își scapă sub masă inelul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
una din zile, un vecin îl strigă de departe pe tata. Din tumultul normal al momentului, un cetățean din vecinătatea Criveștilor, auzind numele de „Mânăstireanu”, se adresează celui ce-l strigase pe tata: „- Cum ai spus că-l cheamă pe uncheșul?” - Mânăstireanu, răspunde cel întrebat. - Nu cumva a avut un băiat ofițer în timpul războiului? - Da! răspunde cel întrebat. Abia acum cel ce se interesa de mine s-a îndreptat spre tata și cu o anumită bucurie și lumină în ochi i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu credèi În ele?», zice ăla, al dracului - Îl știam eu, Îl știam... «Lasă, mă Rusaline», intervine altul, «ce, ’oar tu nu știi cumu-s vremurile? Ș-apăi, dacă-i pe bătut În pòrtă, ț-o bătut și Directoru, de ți-i uncheș; și văru-to, Nicu, de era mare mahăr la fabrìca de parchet...» «Lasă, mă, că uncheșu numa’ din ordin - că ordinu nu se discută, -i directòr de ișcòlă, n-avè-ncătrău... Și văru Nicu - pe el l-or pus s-aleagă: ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi dea de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva: "tu ce-ai vrea, pasionalule, neraționalule, antiiluministule: ca scena politică să fie dominată de indivizi morali de felul lui tata Zelea Codreanu, de felul tătucului Stalin, al uncheșului Miloșevici, a altora care s-au dedicat trup și suflet nației. Adu-ți aminte, purule, cât de adânc și definitiv și-a dedicat tovarășul Nicolae Ceaușescu viața și activitatea patriei și partidului, în vreme ce tu, așijderi, pe la pionieri, diriginte la clasa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
casa fiilor”), se cântă cântecul de iertăciune: „Frunză verde mărăcine Ia-ți copile iertăciune De la frunzulița lată De la mamă, de la tată, De la rude, de la nene, De la cerul plin de stele, De la frați de la surori, De la grădina cu flori, De la uncheși și mătuși De la tindă, de la uși”. Rudele miresei îi urează acesteia voie bună, în timp ce în ogradă se încarcă într-o căruță zestrea miresei. Odinioară, zestrea se compunea dintr-o ladă mare cu valuri de pânză, fețe de masă, cuverturi, plăpumi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
nașii; nebună; neexistent; negru; neîncredere; nepot; oaspete; om; omenie; părinte; persoană dragă; persoane; plăcut; plictiseală; plînge; prieteni; primăvară; primitor; proastă; pungă; rege; relație; repriză; reuniune; simpatie; solemn; sora soției; soț; sprijin; străinătate; suflet; suport; surioară; tataia; totul; trădare; trăire; uită; uncheș; unitate; veche; veri; verigă; vorbă; zîmbet (1); 804/149/49/100/0 ruga: Dumnezeu (98); credință (71); cere (56); rugăciune (55); biserică (54); implora (28); dorință (24); cerere (16); rugăminte (16); a cere (14); cerință (10); ajutor (9); credincios (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aici căra cu roaba pămînt. Și-a zis İoana către el: ,, D-apoi de ce ți-a dat dumitale să lucri așa de greu, că ești bătrîn și slab? ” ,, - Aiesta-i lucru Ă meu! Fiecare avem lucruă nost aicea ” , o zîs. Uncheșul Petrea: ,, Dumnezeu i-o rînduit așe la mama bătrînă, să ajungă Acolo și să vină Înapoi, să spună poporului ceea ce a văzut, ca să Înțeleagă că sufletul nu moare. İar cine face aicea rele și blestemății, cînd o trece hotarul, le
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
feciori: Petrea, Vasile, Nuțu și Sandu și trei fete: Anuța, Maria și Paraschiva, mama mea. Primul fecior, Petrea, a murit pe front, În Primul Război Mondial, iar ceilalți trei, Sandu (Șöni), Vasile (Ghezacu) și Nuțu au rămas pe lângă el. Pe uncheșul Vasilică, așa-i ziceam fratelui mai mare al mamei, văzând bunicul că are o minte mai ageră l-a dat la Învățătură la liceul din Gheorgheni. După ce a terminat primele patru clase din ciclul gimnazial, nu a mai continuat. Se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]