8,223 matches
-
-i măreție asupra noastră, a tuturor, să cinstim memoria lui Gheorghiu-Dej și compania. Astăzi monumentul există. Gol și la propriu, și la figurat. Stă ca o relicvă care tulbură armonia și normalitatea unei societăți. Întîmplător, cînd mi-am înmormîntat un unchi acum doi ani în cimitirul Bellu militar, am descoperit că Dej a fost mutat cînd și de cine, habar n-am acolo. Istoria trebuie cunoscută așa cum a fost. În consecință, copilul meu a devenit un ghid extraordinar. Nostim și bine
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
măsuță biedermeier cu intarsii, se afla un mic cântar de scrisori, cu pârghii și talgere de alamă, un obiect de o complicație amuzantă, ce-și pierduse demult folosința, devenind o piesă inutilă, decorativă. Contemplase adeseori cu mult interes, în casa unchiului Arthur, o asemenea jucărie, dar bătrânul, suflet hain, nu-i îngăduise niciodată să pună mâna pe ea. Nu pun mâna, doar mă uit" - asigurase el de astă dată, grăbindu-se să urmeze îndemnul bunicii, dar bătrâna prietenă protestă vehement: Pune
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
îndreptată spre fața mea. Abia percepeam înțepătura, în schimb, pregătit de spusele medicului, simțeam sau poate doar îmi închipuiam că simt alunecarea rece a acului înfipt deasupra ochiului. Eram așezat într-un fotoliu de piele ca și acela, temut, al unchiului meu dentist. Dar nici scaunul acesta de tortură, cu manetele sale metalice, nici siringa ori celelalte instrumente pe care medicul le avea pregătite pe o tăviță nu mă înspăimântau cât vorbele sale. Cu câteva clipe în urmă anunțase: "Acum îți
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
a fost întronată la rang de mireasă a națiunii. O culme a nesimțirii o reprezintă tehnica puterii de a-i folosi pe americani drept alibi pentru a nu face nimic. În disperarea și incompetența sa, și-o fi spus că Unchiul Sam va închide ochii la perpetuarea modelului comunisto-securist care a făcut din țară un cadavru umplut cu borhotul lăcomiei și cinismului. Discursul lui Michael Guest a arătat că astfel de șmecherii nu au nici o șansă. Nimeni nu poate spera ca
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
repetă, parțial, în mai multe din romanele și povestirile lui. Unul din aceste scenarii este cel al luminii, rolul și jocurile ei în semnificația acțiunii. Astfel, în America, atunci când personajul principal, Rossmann, merge în vizită la locuința de vară a unchiului său, lumina devine un personaj care participă la acțiune. "Un cerc restrâns de lumină" îi ghidează pașii. Lumina îi reliefa obrazul" și scotea cuiva la iveală "buza de jos, o bucată de carne flască și grea, care tremura puternic". Este
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
tetiere ca să le protejeze de părul unsuros al lui Chanu. Erau aici mobile peste mobile, mai multe decît văzuse Nazneen vreodată în- tr-o singură încăpere. Și dacă ai fi adunat toată mobila din gospodăria de acasă, din fiecare ghar4 al unchilor și mătușicilor, tot nu s-ar fi adunat atâtea ca în camera asta. O masă joasă cu tăblie de sticlă și picioare de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
de la americani. Cum era politicos, Wong a negat acuzațiile, deși vorbim de o copită dată Chinei, ca semn că n-are voie să depășească economia americană. China îi stă în coaste Americii de mult timp, ca adversar de temut, dar unchiul Sam nu recunoaște public. Preluînd o știre a televiziunii publice „Rossiya 24”, „The Telegraf” relatează că protestele din Hong Kong au fost organizate de S.U.A și Marea Britanie, liderii mișcării „Occupy Central fiind special pregătiți de serviciile secrete americane, iar
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
Nietzsche, Roland este o minte prea înfierbântată, spre deosebire de Capesius, care e o minte rece. El explică nazismul ca "un fel de religie", anume religia germană, a cultului morților, strămoșilor, a rasei pure, diferită de cea evreiască, așteptând întoarcerea... Führerului. Vocile unchiului și nepotului ajung pentru o dată chiar să se identifice. Mărturiile unchiului Roland Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile acasă), fost profesor în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
o minte rece. El explică nazismul ca "un fel de religie", anume religia germană, a cultului morților, strămoșilor, a rasei pure, diferită de cea evreiască, așteptând întoarcerea... Führerului. Vocile unchiului și nepotului ajung pentru o dată chiar să se identifice. Mărturiile unchiului Roland Albert sunt și ele înregistrate pe bandă magnetică de același narator din romanul anterior (Zile acasă), fost profesor în Ardeal, la Daia, cel care, la șapte ani, în Sighișoara, cumpăra fursecuri cu mentă de la Capesius. În 1978, nepotul din
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine: „un unchi al tatei” sau „un prinț loren” sau, și mai rău, „un personaj de epocă”, „un invitat”, „o rudă”, „un turist”. Și doar după decoruri și îmbrăcăminte mai putem fotografiile/ portretele să le datăm. De nu cumva, cînd au pozat, erau
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
a mai rămas, ca ultimă resursă, galeria de portrete, ce vor fi adjudecate la bucată, în perechi sau cu toptanul. Ceea ce Charles ignoră, însă știe bine spectatorul, e faptul că telalul care vine să le cumpere e chiar Sir Oliver, unchiul lui Charles. Și chiar portretul lui Sil Oliver este acela de care Charles cu nici un chip nu se înduplecă să se despartă. Așa că scena se citește la două nivele. Portretele vîndute l-au scăpat pe Charles de creditori. Fiindcă în
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
că adevărata izbăvire i-o aduce lui Charles Surface nu o legiune de strămoși vînduți și lăudați în bloc, ci chiar acel portret pe care nu îl vinde. În preambulul scenei, am aflat de la Charles Surface însuși (care-i spune unchiului deghizat în telal sau colecționar) că portretele sînt, toate, reprezentări fidele, netrucate, ale strămoșilor. Credincios, volens-nolens, acestui principiu - și deci propriului său portret pe care nu poate să-l cumpere (de fapt, în acest fel, neputînd să își „cumpere” nepotul
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
cu aceste personaje din ale căror retrospecții alternante germinează și crește substanța epică a romanului. Una din vocile naratoare este aceea a liceeanului Tin, violonist în formare, venit din provincie la București să-și petreacă vacanța de vară în locuința unchiului Alexandru și a verilor săi, urmând tot atunci să ia lecții de vioară de la o fostă mare muziciană acum în retragere. Cealaltă voce naratoare este a unui om din generația matură, juristul Șerban Strava, și el provincial găzduit temporar în
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
verilor săi, urmând tot atunci să ia lecții de vioară de la o fostă mare muziciană acum în retragere. Cealaltă voce naratoare este a unui om din generația matură, juristul Șerban Strava, și el provincial găzduit temporar în aceeași casă a unchiului Alexandru, unchiul lui Tin pentru că lui Strava îi este cumnat. Între mai toate personajele cărții sunt de altfel legături de rudenie. Deși locatari ai aceluiași imobil, cei doi aproape că nu se întâlnesc, casa unchiului Alexandru, care e demnitar, fiind
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
urmând tot atunci să ia lecții de vioară de la o fostă mare muziciană acum în retragere. Cealaltă voce naratoare este a unui om din generația matură, juristul Șerban Strava, și el provincial găzduit temporar în aceeași casă a unchiului Alexandru, unchiul lui Tin pentru că lui Strava îi este cumnat. Între mai toate personajele cărții sunt de altfel legături de rudenie. Deși locatari ai aceluiași imobil, cei doi aproape că nu se întâlnesc, casa unchiului Alexandru, care e demnitar, fiind de fapt
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
temporar în aceeași casă a unchiului Alexandru, unchiul lui Tin pentru că lui Strava îi este cumnat. Între mai toate personajele cărții sunt de altfel legături de rudenie. Deși locatari ai aceluiași imobil, cei doi aproape că nu se întâlnesc, casa unchiului Alexandru, care e demnitar, fiind de fapt o luxoasă reședință, cu parter, etaj, mansardă, cu încăperi numeroase și mai multe livinguri, cu intrări și ieșiri multiple, cu grădină, garaj și tot felul de acareturi. Este și multă lume acolo și
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
spune actorul, citîndu-l pe directorul său, Dinu Săraru, ci 46 bătuți pe muche. Perspectiva lui Costel Constantin asupra domnitorului modovean e, așa-zicînd, hamletiană: „Nu se știe sigur cînd, pe la 11-14 ani, a asistat la uciderea tatălui său de către fratele acestuia, unchiul său”. De Ureche n-a auzit, dar știe că domnitorul a fost „un om violent”. „Numai așa pot fi conduși oamenii”, conchide într-un pur stil medieval viitorul întrupător pe scenă al lui Ștefan cel Mare, convins că „noi trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
dejun, dar, când Betty a comandat pentru el chifle, omletă și cafea, el zâmbi și spuse: - Cel care trăiește câțiva ani în America devine american. Ce-ar face lumea fără America? Cât am trăit acolo, mă arătam întruna nemulțumit de unchiul Sam, vorbeam numai despre cusururile lui. Acum, însă, când sunt aici, America îmi lipsește. Dacă aș vrea, m-aș putea întoarce acolo cu o viză de turist. Probabil că aș putea obține chiar o viză de profesor. Dar, la New York
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
delegație venită cu propunerea înființării unei companii de intervenție dotate cu halebarde l-a făcut să piardă o eclipsă de lună. Iar vociferările Ordinului Regal Ereditar al Piticilor l-au silit să se refugieze în partea din spate a galeriei unchiului Charlie. - Cei de la Folies Bergères organizează un concurs, se plînse el. O aleg pe amanta regelui. Unchiule Charlie, cînd eram tînăr și ceilalți așteptau să mă vadă în acțiune, m-am conformat obiceiului național, chit că era un lucru costisitor
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
o să fac așa ceva, unchiule Charlie. Pînă și Marie a ajuns să mă bată la cap cu povestea asta. Fir-ar să fie, unchiule Charlie, le-ai auzit vorbind pe fetele alea? - Am încercat prin diverse metode să mă sustrag, spuse unchiul Charlie. Băiete, există anumite lucruri în care poate c-o să reușești să-ți exerciți autoritatea regală, dar dacă te gîndești că poți fi rege al Franței fără să ai o amantă care să-ți înveselească supușii prin extravaganțele comise și
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
ministru, spuse Pépin îndîrjit. Asta o să fac! O să găsesc undeva un Mazarin sau un Richelieu și-o să-l pun pe el să se ocupe de chestia asta. - O să descoperi că miniștrii de calibru sînt foarte fermi în chestiunea amantei, zise unchiul Charlie. Ia închipuie-ți - ar fi ca și cum ai merge pe stradă fără haine. Națiunea franceză n-ar tolera așa ceva. - Nu mai am strop de intimitate, se plînse Pépin. Nici n-am fost încoronat și-am ajuns să nu mai am
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
de liniște. Cît despre dumneata, trebuie să spun că nu prea îți iei în serios obligațiile ereditare. Mi s-a semnalat că ai dat la iveală o mansardă plină cu tablouri de Boucher nesemnate. - Trebuie să trăiesc și eu, spuse unchiul său. Dar nu care cumva să-ți treacă prin cap că te-am părăsit. M-am pus în locul tău și am chibzuit. Vreau să fii foarte atent la mine, Pépin. În America, un director executiv care a constatat că există
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
ești cu siropuri și sucuri. Hamei. Ai înnebunit? Te miroase mătuși-ta. Treci pe smochine. Să zicem. Dar tu? Eu? Vin, firește. Adică eu smochină leșinată și tu vin rece? N-am înțeles! Dacă mătușa mea nu-i Aurelia și unchiul meu nu-i Marius, eu ce vină am? Acum ai înțeles, negropedule? Du-te, măi, că te mănînc pe tine dacă tot ești prăjit!" E limpede că nu autenticitatea este, în primul rînd, respectată, ci naturalețea care se poate lua
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
bărbatului dispărut aproape un an. De aici, profitînd de obiceiul roman de-a transmite numele, cu adăugiri minime, urmașilor, povestea se încurcă. Micul Cicero, la rîndul lui dispare, ajunge sau visează că a ajuns la Roma, micul Caesar devine locțiitorul unchiului său, Marius și luptele pe viață și pe moarte se reiau, de astă dată cu altă miză. De la "copilăriile" de altădată la înfruntările cu barbarii cappadocieni nu e decît un pas, care poate însă răsturna istoria. Aceeași ambiguitate, care amestecă
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
cu haz și ironie, cu un farmec rar întâlnit. Iată, de pildă, cum se întâmplă "divorțul" băiatului de unsprezece ani de... Biserică: "Cam pe la 11 ani am terminat-o cu biserica și cu popii. Două mari deziluzii: prima, vara, cu unchiul meu, arhitectul Berechet (atât de dragul Titi) la Dragoslavele, la vila patriarhului Miron Cristea (...). Rămas singur, m-am tot plimbat prin splendida grădină cu fuxia și trandafiri, am încercat zadarnic să urc o costișă cu pietricele de mică și strălucind în
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]