166 matches
-
pe ea Îi dă un gust pe care nu-l poți uita vreodată. Și a fost mai multă lume, și acum au plecat, și ai rămas doar cu ai tăi, al doilea moment. Lampa cu petrol Împrăștie limbi de lumină unduioasă pe pereți. În casa bunicilor e mai Întuneric decât la noi, unde avem lumină electrică. În semiîntunericul de-aici, lucrurile nu se văd prea clar, trebuie să le prefigurezi mai mult cu ochiul minții și al sufletului. În cadrul acesta e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a le găsi un loc acasă la tine. E preferabil să vezi mai întâi obiectele altădată orfane, adunate într-o familie/colecție în care se consumă o dragoste cu năbădăi, o imposibilă iubire. Am scris corect "amor", "dragoste", "iubire". Liniile unduioase, nonșalante, mai mult chemătoare decât provocatoare, și adaosurile, completările necesare de forme sunt, toate, strofele unui poem-fluviu sau poem-haiku închinat trupului. Explicabil ce artist adevărat ar ignora farmecele insolente/insidioase ale trupului feminin? Îndată ce le vezi, înfățișările remodelate de Dragoș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
meditații cuprinse de cețurile gri-albăstrii, care coboară învăluitoare dinspre dealurile molcome ale Buciumului, ale Cetățuii și Galatei. Ne întampină aici, în primul plan, copaci cu frunzișul pârguit, ruginiu, surprins în ocruri coapte, dincolo de care se desfășoară în planuri succesive, colinele unduioase ce se pierd în depărtări albastre învăluite în cețurile difuze ale orizontului care le stompează treptat contururile în aburii lor diafani. Apropiat ca structură compozițională, ca atmosferă cromatică și ca intensitate lirică, dar dominat aproape total de brunurile ruginii ale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului (aceeași vocală accentuată): Exemplu: "Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune Vântu-n trestii lin foșnească Unduioasa apă sune!” ( M.Eminescu- Lacul) Comparația reprezintă figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni, cu scopul de a li se releva trăsăturile asemănătoare. Notele asemănătoare trebuie să fie noi și surprinzătoare, ca să asigure noutatea și puterea sugestivă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
poate ajunge la a privi plantele luminii fără fervoare. De aici, prin estompare lentă, vesperal și eczematic, se așterne peste noi amurgul... 36 Muzica, ce splendoare în viața omului! Acordurile muzicii fac ca trupul și sufletul să intre în ritmul unduios al emoției plăcute și al bucuriei de a asculta minunăția sunetului. Se spune că muzica ar fi cea mai de preț creație a umanității. Operei, care combină muzica, poezia și teatrul, se alătură oratoriile și misele, simfoniile, sonatele, concertele, rapsodiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Au voiți ca să roșească Când o cuvântăm Țărna ce călcăm? Românașul o iubește Limba,țara,vorbe sfinte Ca sufletul său, La strămoși erau; Vorbiți, scrieți românește Vorbiți, scrieți românește, Pentru Dumnezeu! Pentru Dumnezeu! Vocabular: armonioasă: (aici) melodică, melodioasă, muzicală, sonoră, unduioasă; țărnă: pământ sfărâmat mărunt; stratul de la suprafață (s pământului. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiți enunțuri cu cuvintele: armonioasă, românașul, strămoși, țărna. 3. Găsește perechile de cuvinte cu înțeles opus. 4.Compune cel puțin trei
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pe aceiași dansatori pe care îi admirasem cu câteva ore înainte, când ne îndpreptam spre insulă. Dacă grecul era la fel costumat nelipsindu-i eșarfa roșie cu care era încins, dansatoarea își schimbase ținuta într-una care o favoriza în mișcările unduioase susținute de ritmul melodiilor grecești. Au dansat și în față și în spate și pe margini ca spectatorii să-i poatîă vedea cât mai bine. A fost frumos și distractiv. Se însera. Vântul se mai domolise, întreaga priveliște a mării
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de maluri, așteptând ca iubita din trestii să răsară, să plutească împreună în barcă, uitați de lume sub misterele bolții înstelate: Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune. Numai că, stricto sensu, toate acestea inclusiv sonoritățile specifice locului (unduioasa apă sune) se petrec doar la nivelul dorinței și a imaginației poetului, o dorință neîmplinită: Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr. La fel se întâmplă și în alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
așezai încetinel și cu bagare de samă - ca și când ar fi mai simțit ceva - în locuința cea răcoare și eternă. Apoi mă dusei la izvor, unde i se aruncase capul. Soarele se răsfrângea pe fața apei lucii, care tremura ca o unduioasă oglindă de argint, dar în fundul apei clare zăcea capul cel frumos al junelui. Apa, curgând, curățise și dusese cu sine scursurile {EminescuOpVII 218} de sânge, astfel încît nu rămase decât capul cel blond, palid, c-o față alba ca argintul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Înainte ascultasem această muzică la Budapesta. „Trăiește veșnic, fericite, fericite Solomon”, Îmi cânta. Corala cântată de o singură voce avea ca fundal orchestral foșnetul mării. Sprijinit de brațele ei priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i tenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca valul în urma șuvoiului de cuvinte ce se revărsa înspre ea, și-mi era ciudă că nu mă ascultă cu atenție, cum n-ai putut să observi că nu vorbele tale dantelate o făceau să te privească electrizată, ci buzele unduios mișcătoare pe care ți le săruta cu ochii! 20 aprilie, e trecut de miezul nopții, nu mi-e somn și cum mi-ar putea fi?! De n-ar fi fost telefonul acela al Anei n-ar fi trebuit să urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci Întot- deauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare Împăcați, tărĂgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara În casă senin și liniștit, ca un Înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu mulțumirea muncii temeinic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de roșii pe deasupra - toate se află În cea mai desăvâr- șită armonie și e imposibil să nu te lași purtat de beția din jur. Toate curg unele În altele, cerul dansează cu pământul, care se scurge În cer prin pantele unduioase, poleite cu lumină, ale pârtiilor de schi. Nu puteam Însă gusta În voie din nenumăratele binefaceri ale Canadei, cum ar fi, de pildă, un simplu weekend la montréal, cutreierând galeriile de artă pe cheiul vechi al orașului, sau o banală
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a atacat temele epocii. Lamartiniza vizibil în Toamna și Seara la Ceahlău, cultivând ca și poetul francez contrastul dintre împăcarea firii și zbuciumul sufletesc al însinguratului. Cu destulă delicatețe a simțirii, evoca despărțirea de o iubită „albă precum crinul”, cu „unduioase” coame și „chip îngeresc”, retragerea din lume, așteptarea morții (Către moarte, Pavilionul romantic). Precum Barbu Paris Mumuleanu și după modelul englezului James Thomson, C. a dat o poezie a anotimpurilor. Descrierea naturii se face în notele ei foarte generale, conform
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286547_a_287876]
-
așteaptă pe trotuare să fie transportate cu roabe și cărucioare de către bărbați, amintirile devin "adieri" de vânt. Una dintre femei se transformă din cauza vântului în ceva bizar: De îndată ce începea să sufle, ea își legăna capul de la dreapta la stânga, pătimaș, narcotică, unduioasă, ca o liană. Ochii i se măreau în orbite până îi devorau tot chipul. Nu știu cum făcea ca să atingă acele dimensiuni monstruoase. Gâtul i se lungea. Nu mai erau decât gâtul acela, tija aceea, ochii aceia deveniți canioane și vântul" (pp.
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mine, învăluiți într-un nor de fum de droguri și de saluturi ironice. Invadează petrecerea. Carlton stă în capătul din fund al sălii de dans, alegînd următorul disc, iar gagica lui se îndreaptă, glonț, spre el. Are formele și mișcările unduioase, degajate, pe care unii le consideră frumoase. Se învîrtește prin cameră de parcă ar fi fost trimisă să le ofere tuturor o lecție. Expresia feței lui Carlton îmi dă a înțelege că totul a fost plănuit. Mama vrea să știe ce naiba
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
mica poiană aburindă, scenă paradisiacă: două trupuri goale, băiat și fată (Mirtil și Chloe?), prinse într-un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare, nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
cum ai tu un trup mlădios? Un mijlocel tras printr-un inel? Cine mai e ca tine, Moartea mea? Că de aici mi se trage și moartea, așa se zice. Moartea mea, unde te-ai ascuns tu, în lanul tău unduios ca părul pîn la brîu? Și de ce ai ațipit, acolo, printre spice? Moartea mea a adormit în lanul de grîu. Și grîul crește. Blonduț și molîu. Pămîntul crește și se afînează. Prin somn, moartea mea suspină. Că, deh, doar e
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
trebuie să te chinui peste câmp sau mall-uri maluri cimitir dar niciodată ca omizile (o să fii gri o să miroși a boală) când știm drumurile care duc se fac pulbere le tragem pe-o nară și-mprejurul mesei umbra pisicii-ncepe unduios să ruleze un diafilm al celor patru mâini transpirate electrice în jocul cu cărți de piele își modelează amprentele după conturul celuilalt intensitatea simțurilor după temperatura sângelui prin zidul din spate a scos capul cel căruia i l-am tăiat
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire peste arcul mlădios cum slobozesc săgeata către inima tunetului din care plesnesc apoi goarnele albatroșilor în jurul nostru femeile culeg nuiele unduioase iar bărbații umplu repede căruțele cu pește în timp ce copiii lor poartă mustăți din spice de grâu lumea ne întreabă de ce stăm prea aproape unul de altul încât nu mai auzim roata carului cu care se întoarce soarele din ochii condorului
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără conversați inutile... Iar la urmă, ca o trufă amară - gnossianna
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
sonoră; ca un autosărut; o dragoste fastuoasă - în care el își sieși moștenea atingerile; în care nu mai se găsea nimic să intervină și nimeni să se interpună. Satie îl doborîse mușcînd din el, restituindu-i ceva vechi - o oglindă unduioasă și primitoare, în care să bălăcească neîntrerupt. Sărută peatra pe care ședea. Căutînd să se întîmple ceva monstruos buzelor lui de copil. Asprimea răspunsului îi smulse un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
bună seamă, pentru cei de care adevărul este departe, ar fi, poate, de folos să-și ungă minciuna cu plăcerea provocată de cuvinte, aplicând formei discursului un ase menea exces de găteală în chip de fard. În felul acesta, rostită unduios și poleită cu astfel de artificii retorice, înșelăciunea ar deveni verosimilă și mai ușor acceptabilă pentru ascultători. Dar pentru unii care caută adevărul curat și neamestecat cu podoaba vreunei viclenii, frumusețea străbate prin cuvinte de la sine” (ed. rom., 95; PG
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
care se decojește în timp - comparată cu cea a șarpelui sau cu coaja copacilor - și emoțiile înregistrate de corp, de fapt a căutat raporturile existente între senzorial și emoțional, dar nu izolat, ci în stânsă legătură cu publicul spectator. Plastica unduioasă a mișcărilor corpului său nud, doar cu un cache sex, și tapetat cu un praf alb, plastică desfășurată numai în poziție culcată pe podeaua scenei, lăsa urme la fel de unduioase pe întinsul podelei. Ulterior, când corpul s-a ridicat pe verticală
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]
-
dar nu izolat, ci în stânsă legătură cu publicul spectator. Plastica unduioasă a mișcărilor corpului său nud, doar cu un cache sex, și tapetat cu un praf alb, plastică desfășurată numai în poziție culcată pe podeaua scenei, lăsa urme la fel de unduioase pe întinsul podelei. Ulterior, când corpul s-a ridicat pe verticală, secvențele de mișcare au fost de valoare modestă, până când interpreta și-a desprins un strat de piele (din leucoplast) și s-a spălat într-un lighean cu apă, iar
LIKE CNDB # 1 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2657_a_3982]