119 matches
-
locale și naționale și al satisfacerii necesităților cu produse proprii se dezvoltă schimbul multilateral, interdependența multilaterală a națiunilor. Și acest lucru e valabil atât pentru producția materială, cît și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Unilateralitatea și mărginirea națională devin din ce În ce mai cu neputință și din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o literatură universală. Burghezia, prin rapida perfecționare a tuturor uneltelor de producție, prin comunicațiile infinit Înlesnite, antrenează În civilizație toate națiunile, până și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
comunicării și a limbajului, identificarea modului de răspândire a inovațiilor, a epidemiilor sau a pandemiilor, a criminalității și a terorismului, analiza legăturilor slabe sau tari dintr-o suită de relații, a capitalului social sau a gradului de reciprocitate sau de unilateralitate a încrederii dintre membrii unei comunități nu se mai pot realiza în absența analizei rețelelor sociale. Așadar, avem de recunoscut, pe de o parte, configurarea rețelelor sociale, oriunde s-ar constitui acestea; dar, pe de altă parte, ni se solicită
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
nu este nevoie să o faci explicit. Este de preferat să acționezi ca o feministă (sau ca un profeminist), decât să sporovăi demagogic despre acestea. Ceea ce se întâmplă în România lui 2001 este un fapt îmbucurător: politicienele încep să părăsească unilateralitatea politicianului și să acționeze în direcția legislației care ușurează condiția femeilor. Unele dintre ele ies din pura „masculinitate” a politicii, privind la semenele lor marginale, împovărate de dubla zi de muncă și de „monopolul” pe practica de creștere a copiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Unite atât de mult încât să neglijăm adoptarea atitudinilor necesare în propriul nostru interes. Ar fi trebuit să învățăm, totuși, în ultimii ani că prețul parcurgerii unui drum de unii singuri ar putea fi mare și că, în multe situații, unilateralitatea pur și simplu nu funcționează. Aceasta ar trebui să ne motiveze să eficientizăm pe cât posibil instrumentele multilaterale, indiferent dacă scopul este îmbogățirea socială sau implicarea într-un conflict împotriva unui inamic de neclintit. Capitolul 5 Cincizeci de trăgători de elită
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
a constructivismului în domeniul relațiilor internaționale, spre deosebire de curentele principale care încercaseră să facă generalizări anistorice, să pună accentul pe factorii materiali sau pe modelul alegerii raționale. Spre exemplu, concepția insuficient dezvoltată a sistemului internațional este pusă pe seama limitărilor determinate de unilateralitatea perspectivelor teoretice caracterizate de prezenteism, anistorism, eurocentrism, anarhofilie și statocentrism.93 1.2.1. Problematica schimbării în sistemul internațional O temă constructivistă deosebit de importantă este explicarea și înțelegerea schimbării la nivelul sistemului internațional. Neorealismul lui Waltz, spre exemplu, argumentează că
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
unei maniere de a viza propriile trăiri, a unei modalități de cunoaștere de sine care revelează și un întreg halou al potențialităților vitale pe care le naște conviețuirea în comunitate. Iar aceste potențialități întregesc imaginea unei realități altminteri condamnate la unilateralitate sau la neajunsul lipsei unei perspective integrative și permit raportări care pornesc de la o concepție superioară asupra interacțiunii sociale. Astfel, dialogul cu celălalt se bazează pe intuirea prealabilă care unifică într-un întreg toate determinările mutual-semnificative și îngăduie disponibilității empatice
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Ea dă glas unei întregi teorii non-atributive a conștiinței de sine, care prevede, pornind de la rădăcina kantiană a unității, o conștiință care nu este cunoaștere de sine, care nu apelează la tehnici judicative pentru a institui un procedeu reflexiv. Dincolo de unilateralitățile unor reprezentanți ai modernității analitice, însă, nu se poate trece cu vederea faptul că legitimitatea laturii cognitive a reflexivității se datorează debutului kantian, că de la filosoful din Königsberg a devenit operabilă distincția între spontaneitatea de tip receptiv și intervalul raționalizant
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
limbajul fiziologic l-a determinat pe cel psihologic 21. Astfel de manifestări ale caracterului, în care se credea că se descoperă efectele unei singure "umori" corporale, erau numite în Anglia "humorous". Se aveau în vedere în special niște însușiri precum unilateralitatea înțepenită sau capriciul și excentricitatea. Limbajul acesta apare la doi contemporani mai tineri ai lui Shakespeare. Robert Burton (Anatomy of Melancholy, 1621, I, 3, 1, 2) descrie oamenii care sînt "humorous": cînd rîd din toată inima, cînd plîng fără nici un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bizare, extravagante. Dowden (în ediția lui Hamlet pe care a publicat-o, în nota de la II, 2, 340) se gîndește la caractere precum Jacques și Mercutio. Dacă, în cazul cuvîntului "humorous", ne-am putea gîndi la nestatornicie 22 sau la unilateralitate, el semnifică,oricum, tot predominarea unui sentiment individual. El n-a căpătat încă sensul de sentiment compozit, născut din lupta unor elemente contradictorii sens care este pregătit în cursul secolului al 18-lea și stabilit cu siguranță în secolul al
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și laturile vieții sufletești ce nu sînt antrenate de această activitate. S-ar putea privi chestiunea (cf. § 38) și din partea opusă și să socotim problematic faptul că viața psihică s-ar coagula într-o totalitate perfectă, deoarece devine astfel imposibilă unilateralitatea cerută de o muncă serioasă și o acțiune energică. Gustav Fröding a accentuat, într-o lucrare din 1890, însemnătatea și dreptul humorului față de rolul unilateral pe care îl jucau, după opinia sa, năzuința spre adevăr și aspirațiila morală, în literatura
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rearanjare RAG1 și RAG2, funcționale în asamblarea genelor mature pentru imunoglobuline. Deși se presupune că pentru o asemenea rearanjare este necesară o exonuclează, trebuie să fie realizată mai întâi o incizie endonucleazică, la o oarecare distanță, în interiorul capătului segmentului codificator. Unilateralitatea informației secvențiale, operantă în rearanjarea V(D)J diferențiază acest tip de recombinare de alte tipuri de rearanjare cu specificitate de situs, care presupun participarea a două secvențe omoloage. EXCLUDEREA ALELICĂ, funcțională în elaborarea răspunsului imun, respectă totuși regula generală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imunoglobulinelor, funcționarea ambelor alele în care este înscrisă informația genetică ar conduce la sinteza imunoglobulinelor ale căror situsuri de combinare cu antigenul ar fi complementare. Moleculele complementare de anticorpi s-ar combina între ele, ceea ce ar compromite eficiența răspunsului imun. Unilateralitatea informației secvențiale, funcțională în rearanjarea V(D)J, face ca o joncțiune codificatoare, odată formată, să nu mai păstreze nici o legătură cu originea sa combinațională, fiind un capăt mort al procesului combinării, dar o joncțiune semnal poate continua să participe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pune este cât de obiectivă, completă, deformată sau echilibrată este această imagine. Diferențele dintre evenimentele mediatice și faptele reale transpar din analiza știrilor, care trebuie să fie întotdeauna corelate cu "indicatorii lumii reale" (real world indicators). Studiile dedicate imparțialității și unilateralității știrilor pleacă, în majoritatea cazurilor, de la ideea că imaginea mediatică ar fi "atotcuprinzătoare", numai că o astfel de abordare pare depășită în contextul proliferării mijloacelor de comunicare și al unui mediu social din ce în ce mai complex. Avem de-a face, în fond
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
în Apus de un astfel de monopol al cugetării ca acest filosof păgân, căruia i se dă în concesiune exclusivă, pentru veacuri, explicarea și sistematizarea rațională a dogmelor creștine! în materie de asimilare culturală, catolicismul înfățișează acest bizar fenomen de unilateralitate, pe care ortodoxia nu-l cunoaște. În direcția mistică, el e unilateral întrucât toată eflorescenta misticii medievale se inspiră numai din Dionisie Areopagitul. În direcția filosofiei teologice, e unilateral întrucât și-a făcut temelie unică din aristotelism. Nu exagerăm când
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unilateral întrucât toată eflorescenta misticii medievale se inspiră numai din Dionisie Areopagitul. În direcția filosofiei teologice, e unilateral întrucât și-a făcut temelie unică din aristotelism. Nu exagerăm când zicem că aristotelismul e dogma naturală a catolicismului. Fenomenul acesta de unilateralitate se explică prin dureroasa insuficiență de informație culturală, în care se găsea Apusul la formarea scolasticii. Să reamintim că Platon nu e cunoscut în esența filosofiei sale decât foarte târziu, în epoca Renașterii, când învățați bizantini ca Ghemisthos Plethon se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se găsea Apusul la formarea scolasticii. Să reamintim că Platon nu e cunoscut în esența filosofiei sale decât foarte târziu, în epoca Renașterii, când învățați bizantini ca Ghemisthos Plethon se stabilesc în Occident. Efect al insuficienței culturale de la început, această unilateralitate a devenit o tradiție în romano-catolicism. Orice încercări s-au făcut de a înlocui aristotelismul au rămas fără rezultat. Există în catolicism și un curent de cugetare augustinian, reprezentat cu strălucire în Evul Mediu de către franciscani. Franciscanii augustinieni și dominicanii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de cea medievală. Succesul epocal al filosofiei lui a determinat un curent de cartesianizare a teologiei catolice și eliberare a ei din aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic normativ. În teologia catolică se poate observa tendința tot mai acuzată de a face abstracție de autorii ecumenici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai apărea în lume vreun filosof de talia lui Aristotel. Și presupunând că acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe noul filosof ? Precum am spus, ortodoxia nu cunoaște în dezvoltarea ci istorică fenomenul de unilateralitate. Poziția ei este un eclectism critic al elementelor din afară, necontenit subordonate doctrinei ecumenice. Și acest eclectism se explică prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe noul filosof ? Precum am spus, ortodoxia nu cunoaște în dezvoltarea ci istorică fenomenul de unilateralitate. Poziția ei este un eclectism critic al elementelor din afară, necontenit subordonate doctrinei ecumenice. Și acest eclectism se explică prin aria culturală în care s-a dezvoltat ortodoxia, arie de neîntreruptă continuitate a cugetării, în Răsăritul bizantin n a existat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atmosfera unitară a culturii noastre. (Gândiți-vă la doctrina Sfinților Părinți). Căci ortodoxia este suprema înțelepciune a vieții ecumenice și ea nu are nevoie de ajutorul filosofiei naturale a unui singur ins spre a se justifica. Dar din caracterul de unilateralitate, pe care l am semnalat în cultura catolică, a decurs un mare și trist neajuns istoric. Și anume: când această unilateralitate transpusă în domeniul științific a ținut să se afirme categoric și exclusiv, ea a dat naștere funestului conflict dintre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu are nevoie de ajutorul filosofiei naturale a unui singur ins spre a se justifica. Dar din caracterul de unilateralitate, pe care l am semnalat în cultura catolică, a decurs un mare și trist neajuns istoric. Și anume: când această unilateralitate transpusă în domeniul științific a ținut să se afirme categoric și exclusiv, ea a dat naștere funestului conflict dintre religie și știință, de care sângerează și azi istoria occidentală. Știința e studiul realității prin mijloacele observației și ale experienței pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
obiectului religios și nici nu îl poate cuprinde în totalitatea lui. Erezia nu e, în fond, decât o afirmație rațională unilaterală, așezată în locul Adevărului absolut, cu pretenții de adevăr absolut. Chiar etimologia cuvântului, airesis presupune alegere, aplecare spre ceva, deci unilateralitate. De aceea, erezia este unilaterală, chiar când natura ei mistică este indeniabilă, căci la originea ei stă tot un act de alegere, al rațiunii. George Manu evidențiază adevărurile, dar și limitele cunoașterii științifice, pronunțându-se împotriva dialecticii și a tuturor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în marginile esteticului." Cu finețe, Lucian Raicu surprinde evoluția criticului pe două axe principale: "Cu trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii ". Iată acum și cea de-a doua axă: "în aplicațiile datorate fiecărui scriitor în parte, fiecărui univers artistic de unică tonalitate, înțelegerea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
necesară, imanentă oricărui existent și oricărui concept. Încât, spune el, "adevărata soluție a antinomilor nu poate fi decât că două determinații, întrucât sunt opuse și necesare unuia și aceluiași concept, nu pot fi admise ca valabile fiecare pentru sine, în unilateralitatea lor, ci sunt adevărate numai suprimate și totodată conservate în unitatea conceptului lor"361. Aici este prefigurată ideea de sinteză, care imprimă o marcă distinctă gândirii lui Hegel. Tensiunea antinomiilor se rezolvă într-o sinteză a laturilor lor, unde acestea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
continuând eforturile de a preciza care dintre factorii ambientali (chimici, fizici, bacterieni, toxici, virali etc.) au prioritate în geneza și mereu sporita patogenitate a diferitelor forme de cancer. Cum bine se observă, ambele trepte de înțelegere plăteau un greu tribut unilateralității. Așa-numiții „agenți carcinogenetici“, fie că era vorba de o substanță chimică (gudroane, sterili ș.a.), radiație (X, UV ș.a.), bacterie ori virus, erau în centrul atenției. Apreciem acum că acești factori erau pur și simplu fetișizați, neglijânduse inadmisibil efectele lor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]