305 matches
-
XX vor avea fiecare o interpretare despre această emancipare, dar utopia comunistă, milenarismul național-socialist sau societatea lipsită de risc a liberalismului au toate un motor identic: există o Mântuire posibilă. Cu totul altfel sunt eticile particulare. Dincolo sau dincoace de universalii Umanitatea, Clasa, Partidul, Rasa, Piața, al căror fundament este rațional -, ele pun accentul, la bine și la rău, pe împărtășirea valorilor specifice și pe sentimentul de apartenență pe care aceasta îl induce. Cu totul altfel sunt, de asemenea, deontologiile, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
universală deoarece, dacă ar fi așa, nu ar putea exista în ea nici un om singular; nici singulară deoarece, dacă ar fi așa, nu ar exista în ea decât unul singur (ed. Veneția, 1508, f. 12ra)" (în Alain de Libera, Cearta Universaliilor, p. 192). E greu de explicat ce vor a spune rândurile de mai sus din punctul de vedere al minții noastre prea puțin dedate cu asemenea îndeletniciri. Greu e de priceput, cum zic, care e situația specifică; adică dacă totul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pădurea. Caragiale nu atâta în minte poporul au avut, cât pe Mitică la bere, pe el l-a cercetat cu grijă, pe el l-a arătat cu toate ale lui. Ce vrea să zică fabula asta? Nimic alta decât că universaliile alungă, rezolvă, dirijează, fac în așa fel încât să ne bucurăm că cele multe și mărunte se aliniază pe plutoane disciplinate, cam tot așa cum la vremea apelului de seară, în armată, când venea tovarășul ofițer de serviciu și striga el
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ne așezam pe grupe, întorceam capul spre dreapta, în direcția șefului de grupă, al purtătorului de AG7, pe urmă cei din spate îndatorați erau să stea în dreptul celui din față, în așa fel încât privind noi, precum filosoful îndrăgostit de universalii, dintr-o parte să vedem șirul bine aliniat și mai lung al grupelor, iară din față scrutând, alta să nu ni se arate decât șirul mai scurt al celor trei grupe: iară pistolarul doi din prima grupă să aibe în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
determinate printr-o reflecție a priori”2. Conflictul aporetic pe care îl regăsim în această secvență fierbinte a istoriei moderne a matematicii, asociat cu radicala atomizare suferită în acest secol de către logică 3, a fost comparat cu celebra ceartă a universaliilor 4. Acest peisaj policrom al științelor formale (pe care îl vom vedea replicat și în cazul științelor empirice) a mai fost identificat, nu fără temei, cu momentul istoric al unei adevărate resurecții a spiritului dionysian 1. Deja de la Kant, predicatul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
când mânia bărbătească înspăimântă și pune pe fugă gândul plăcerii apare frumusețea curată a sufletului”1. În planul divin, ca și la nivel uman, transfigurarea dorinței rămâne decisivă pentru ca istoria să devină preludiul comuniunii eshatologice. Dincolo, unde sinteza transcendentală a universaliilor unește binele cu adevărul și frumosul, măștile maleficului vor cădea răpuse. Până atunci, tradiția răsăriteană gravitează iconic în jurul misticii vederii (unio mystica)1. Structura cunoașterii teologice depinde în mod acut de această prezență iconică a simbolurilor care nu definesc, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe. De obicei autoritatea este superioară experienței, dar nu întotdeauna.76 Rolul social al personajelor feminine depindea în mod vizibil de bărbat. Ele erau fie fecioare, fie soții sau văduve. Femeile, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
era privit drept interpretul decisiv, hotărâtor al textelor sfinte, „exegetul paradigmatic” prin definiție. În acest Verbum Dei întâlnim joncțiunea între experiență și autoritate. În afară de aceste modele, identificăm și alte exemple de autoritate și experiență: adevărul, tot ceea ce poate fi cunoscut, universaliile sunt autorități, pe când limba, semnificația, rațiunea, particularul reprezintă experiențe. De obicei autoritatea este superioară experienței, dar nu întotdeauna.76 Rolul social al personajelor feminine depindea în mod vizibil de bărbat. Ele erau fie fecioare, fie soții sau văduve. Femeile, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
științific) este vorba de demitizarea neutralității limbii și a funcției sale asertive, de evidențierea mărcilor enunțării, comportînd atitudini propoziționale, segmentări diferite ale referinței, modulări diferite ale componentelor discursive. Apelul filosofiei științei la concepte semiotice și pragmatice (cercetarea recentă, centrată asupra universaliilor pragmatice precum principiul politeții, al cooperării sau raționalității), deschiderea semioticii spre probleme logico-filosofice, tot acest "pragmatic turn" ce caracterizează evoluția actuală a științelor limbajului oferă repere pentru o abordare mai complexă și riguroasă a practicii științifice, pentru o fundare interdisciplinară
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
între destinator și destinatar și a cărui obținere este facilitată/împiedicată de acțiunea adjuvanților respectiv opozanților. Echivalarea model actanțial/structură narativă se realizează prin intermediul noțiunii de actant, noțiune cheie a semioticii narative. "Susceptibilă să ocupe un loc esențial în teoria universaliilor limbajului, noțiunea de actant a cunoscut o dezvoltare considerabilă și s-a detașat progresiv de materia sa primă, cea a discursurilor figurative din folclor și mitologie. Chiar dacă modelul actanțial s-a născut în matricea discursurilor narative, el și-a dovedit
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Paul Miclău Poetica. Gramatica Decameronu-lui, 1975, București, Univers) își propune să întemeieze o știință care nu există încă, naratologia, condusă de ipoteza metodologică a existenței unei gramatici universale (afirmate pregnant de la Protagoras la Chomsky): "Gramatica universală este deci sursa tuturor universaliilor și ea ne dă însăși definiția omului. Nu numai toate limbile, ci și toate sistemele semnificante se supun aceleiași gramatici. Ea este universală nu numai pentru că este răspîndită în toate limbile lumii, ci pentru că ea coincide cu structura universului însuși
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci de afinități și statute ca universalii psihosociologice. Or, aceste distanțe stabilizate prin convențiile (normele) comunității sînt transgresate voluntar (folosirea distanței intime pentru un ordin tehnic dat de un director familiar cu subalternii cf. conceptul de management baladeur din best-seller-ul Le prix de l'excellence se bazează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
București, 2001. Buda, Dumitru, Mircea, Războinici invizibili. Protest și literatură în opera Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, Editura Universității Petru Maior, 2010. Florescu, Nicolae, Întoarcerea proscrișilor: reevaluări critice ale literaturii exilului, Editura "Jurnalul Literar", București, 1998. Jeanrenaud, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Editura Polirom, Iași, 2006. Jela, Doina, Această dragoste care ne leagă: reconstituirea unui asasinat, Editura Humanitas, București, 1998. Liiceanu, Gabriel, Declarație de iubire, Editura Humanitas, București, 2008. Manolescu, Florin, Enciclopedia exilului literar românesc: 1945-1989, Editura Compania
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
398 Ibidem, p. 392. 399 Monica Lovinescu, Jurnal: 1994-1995, ed. cit., p. 30. 400 Idem, La apa Vavilonului, ed. cit., pp. 104-105. 401 www.avantscene-luxembourg.blogspot.com. 402 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., pp. 395-396. 403 Magda Jeanrenaud, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 116. 404 Ileana Corbea, Nicolae Florescu, op. cit., p. 93. 405 Ibidem, p. 92. 406 Marin Preda, Viața ca o pradă, Editura Cartex Serv, Oradea, 2003, p. 256. 407 Monica Lovinescu, La
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mea, poezia Timbru ilustrează perfect această formulă modernistă, în care „versul se dovedește a fi rigoare și fervoare“ (Ion Barbu). În mod evident, rigoarea se realizează prin discursul gnomic, la persoana a IIIa (care conduce spre aparența impersonală și spre universalii), prin exprimarea concentrată a ideilor poetice. Acestea sunt esențializate într o sintaxă poetică șocantă, în simboluri și metafore ermetice menite să atingă „starea de geometrie și, deasupra ei, extaza“. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că Ion Barbu optează pentru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
facultăți prin folosirea unei limbi. Avînd această latură de "rezultat", vorbirea este elementul cel mai concret pe baza căruia se pot trage concluzii asupra trăsăturilor entităților de la nivelurile superioare (limbajul ca facultate și limba ca manifestare a acestei facultăți). Existența universaliilor lingvistice, adică a unor trăsături ce se regăsesc într-o formă sau alta în orice limbă, universalii recunoscute atît de filozofi, cît și de lingviști, nu este un reflex al limbajului, al facultății general umane de a comunica, ci o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
baza căruia se pot trage concluzii asupra trăsăturilor entităților de la nivelurile superioare (limbajul ca facultate și limba ca manifestare a acestei facultăți). Existența universaliilor lingvistice, adică a unor trăsături ce se regăsesc într-o formă sau alta în orice limbă, universalii recunoscute atît de filozofi, cît și de lingviști, nu este un reflex al limbajului, al facultății general umane de a comunica, ci o consecință a implicării logicului (a mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mecanismelor universale ale minții, ale intelectului și rațiunii) în realizarea cunoașterii, în organizarea cunoștințelor și în structurarea formulelor de exprimare în procesul comunicării. De aceea, proiectarea limbii proprii ca limbă universală de către vorbitori nu are nici o relație cu existența acestor universalii și, cu atît mai puțin, cu existența vreunui act de conștiință în legătură cu realitatea sau cu posibilitatea lor. Aria interferențelor de înțeles dintre limbaj și limbă nu se limitează însă la cazurile menționate. Se folosește deseori sintagma limbaj articulat (care s-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci o sumă de sisteme care coincid în mare parte, dar prezintă și unele deosebiri între ele. De aceea, crede Coșeriu, limbile au două dimensiuni, care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la omogeneitate, vorbitorul face apel mereu la varietate, care este sursa creativității, mijlocul prin care limba devine activitate creatoare. Competența idiomatică este tocmai această aptitudine a vorbitorului de a utiliza limba
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dintre trăsăturile (firea) limbii și tipul filozofiei realizate într-un spațiu lingvistic nu trebuie respinsă, ea nu trebuie nici absolutizată în sensul unei totale imposibilități a trecerii dintr-un spațiu lingvistic în altul cu același mod de filozofare. De altfel, universaliile lingvistice, ce depășesc arealul aspectelor particularizante, ar asigura în orice împrejurări un nucleu al posibilităților de corespondență și de comunicare între diferite spații, deschi-zîndu-se unul către celălalt. Pe de altă parte, înainte de a fi o construcție lingvistică, opera filozofică este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de Filologie Română "Alexandru Philippide"", XI-XII (1944-1945) Ivănescu, G., Storia delle parlate popolari e storia delle lingue letterarie, în "Philologica", II (1972), p. 5-26 Jakobson, Roman, Lingvistică și poetică, în volumul Probleme de stilistică, București, 1964, p. 83-125 Jeanrenaud, Magda, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Polirom, Iași, 2006 Jespersen, Otto, Nature, évolution et origines du langage, Payot, Paris, 1976 Jespersen, Otto, La Philosophie de la grammaire, Les Editions de Minuit, Paris, 1971 Joja, Ath., Funcția logico-epistemologică a limbajului, în Ath. Joja, Studii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Paul Ricoeur, op. cit., p. 69. 324 George Steiner, op. cit., p. 304. 325 Paul Ricoeur, op. cit., p. 90. 326 De altfel, mobilul retraducerii unui text este tocmai oferirea unei alte versiuni a lui în limba-scop. 327 Vezi, de exemplu, Magda Jeanrenaud, Universaliile traducerii. Studii de traductologie, Polirom, Iași, 2006, p. 285-335. 328 G. Ibrăileanu, Opere, Editura Minerva, București, vol. I, 1974, p. 181-182. 329 Vezi, G. Ibrăileanu, Opere, Editura Minerva, București, vol. VII, 1979, p. 76. 330 Vezi Mihai Eminescu, Opere, vol
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și absurd. Din aceeași perspectivă, la Cezar Ivănescu s-au ivit câteva doine, spovedanii de o acută tristețe: Moartea peste tot, Dor de moarte, Bucuroasa moarte. Neliniștile lui Cezar Ivănescu, un damnat sui generis, sunt finalmente ale condiției umane: niște universalii; obsedante, ele se regăsesc, divers, la Novalis, la Baudelaire și la Rilke, la mulți alții. Prins în Labirintul singurătății, Octavio Paz dezvoltă (în eseul cu acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
teoretizate de E. Hall (culturi cu grad scăzut de dependență contextuală / culturi cu grad ridicat de dependență contexuală). 2.4.3. Performarea actelor de vorbire Interacțiunea verbală apare ca o succesiune ordonată de acte de vorbire. Actele de vorbire sunt universalii comunicative: în toate culturile se regăsesc toate tipurile de acte de vorbire. Ceea ce diferă este sistemul actelor de vorbire (modul specific de performare și funcționare a acestora, precum și relațiile reciproce dintre ele). Conținutul literal și implicaturile conversaționale ale actelor de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fixate diferit în conștiința comunicațională a vorbitorilor aparținând diverselor culturi și, în consecință, mecanismele generării implicaturilor conversaționale diferă. În formularea lui Grice (1979), principiul cooperării subordonează patru maxime ale comunicării (maxima cantității, maxima calității, maxima relevanței și maxima manierei) ca universalii comunicative, nediferențiate cultural. Studii ulterioare de etnopragmatică au pus în evidență constrângerile culturale care acționează asupra celor patru maxime: există culturi în care cantitatea de informație transmisă literal este mai mică decât cea implicată contextual sau în care scurtimea enunțului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]