KorAP: Find »[drukola/base=universalii & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...13 >

305 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

Porfir identifică trei direcții principale de analiză: "Prima problemă era următoarea: au genurile și speciile o adevărată subzistență? Cu alte cuvinte, ele semnifică realități existente într-adevăr, sau nu există decât în intelect"87. Se încearcă identificare statutului ontologic al universaliilor: Se va pune pur și simplu întrebarea: "genurile și speciile există sau nu?""88. Cea de-a două problemă se referă la existențiale, dacă au corporalitate sau nu: "aceste realități subzistente sunt corporale sau incorporale, cu alte cuvinte, dacă se

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
91. Cea de-a treia întrebare este în mod implicit legată de prima și se ridică problema dacă "genurile și speciile aparțin realității sensibile"92. Întrebarea aceasta aprofundează problema legând-o de posibilitățile cunoașterii omenești. Este posibil să percepem senzorial universaliile care prin caracterul lor au un statut abstract. Răspunsul care este oferit transformă întrebarea și o face pertinentă: "Dar cum am văzut că intelecția pe care o avem despre ele este numită întotdeauna izolată, adică separată de sensibil, ar putea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
pot să-i aparțină vreodată. Întrebarea la care se răspunde că unele îi aparțin, dar în așa fel, după cum am spus, că ele există în mod natural și durabil în afara oricărei percepții sensibile"93. Conceptualismul lui Abelard nu rezolvă problema universaliilor, ci reprezintă doar un punct de vedere. Acesta realizează totuși o separație între ceea ce reprezintă numele, cuvântul care este creație omenească și ceea ce este real ca formă a creației naturale. Această separare este reprezentată readuce în prim plan faptul că

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
gândirii specifice Evului Mediu. Între concepțiile nominaliste radicale și cele natură realiste au existat o multitudine de încercări de aborda problema și de a oferi răspunsuri diferite. În lucrarea Metalogicus (1159) John of Salesbury 94 enumeră treisprezece concepții în problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
și de a oferi răspunsuri diferite. În lucrarea Metalogicus (1159) John of Salesbury 94 enumeră treisprezece concepții în problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această clasificare o "rezolvare" necesară

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această clasificare o "rezolvare" necesară în interiorul Bisericii prin identificarea unei teorii acceptabile și atribuire acesteia statutul de direcție oficială, se realizează abia în secolul al XIII-lea prin acceptarea a ceea ce

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
a dezvoltat o concepție realistă privind trei forme ale universalului: ante rem, in re, post rem. Această concepție a fost dezvoltată inițial de Albertus Magnus și aprofundată ulterior de către Thoma d'Aquino, devenind parte integrantă a doctrinei Bisericii Catolice. Problema universaliilor a determinat o diversificare a imaginarului rațional și prin amplificarea acestuia se ajunge la o viziune specifică asupra lumii. După ce a fost dezvoltată concepția oficială în cadrul conflictului universaliilor, acesta capătă alte valențe. Majoritatea filosofilor medievali acceptă această concepție adăugând sau

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
de către Thoma d'Aquino, devenind parte integrantă a doctrinei Bisericii Catolice. Problema universaliilor a determinat o diversificare a imaginarului rațional și prin amplificarea acestuia se ajunge la o viziune specifică asupra lumii. După ce a fost dezvoltată concepția oficială în cadrul conflictului universaliilor, acesta capătă alte valențe. Majoritatea filosofilor medievali acceptă această concepție adăugând sau precizând anumite nuanțe. Duns Scotus acceptă varianta oficială susținând ideea că universaliile nu sunt fictiones intellectus și își construiește concepția gnoseologică pornind de la aceasta. Chiar dacă aceasta este de

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
se ajunge la o viziune specifică asupra lumii. După ce a fost dezvoltată concepția oficială în cadrul conflictului universaliilor, acesta capătă alte valențe. Majoritatea filosofilor medievali acceptă această concepție adăugând sau precizând anumite nuanțe. Duns Scotus acceptă varianta oficială susținând ideea că universaliile nu sunt fictiones intellectus și își construiește concepția gnoseologică pornind de la aceasta. Chiar dacă aceasta este de natură empiristă este potrivită cu ideea existenței unor componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
componente universale. Cele patru feluri de cunoaștere "care ne dau în mod necesar certitudine; și anume: lucruri cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin experiență, acțiunile noastre, lucruri cunoscute acum prin simțuri"97 nu include printre cele cognoscibile și universaliile ca entități ontice. Această modalitate de a vedea cunoașterea nu cuprinde în sine și ideea existenței universaliilor și posibilitatea conceperii acestora ca entități exterioare. De aceea chiar dacă este acceptată concepția oficială aceasta nu este integrată în sistem permițând o anumită

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
cognoscibile într-un mod simplu, lucruri cognoscibile prin experiență, acțiunile noastre, lucruri cunoscute acum prin simțuri"97 nu include printre cele cognoscibile și universaliile ca entități ontice. Această modalitate de a vedea cunoașterea nu cuprinde în sine și ideea existenței universaliilor și posibilitatea conceperii acestora ca entități exterioare. De aceea chiar dacă este acceptată concepția oficială aceasta nu este integrată în sistem permițând o anumită atitudine vis-à-vis de această. O parte a filosofilor neagă importanța dezbaterii universaliilor considerând-o secundară, susținând ca

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
în sine și ideea existenței universaliilor și posibilitatea conceperii acestora ca entități exterioare. De aceea chiar dacă este acceptată concepția oficială aceasta nu este integrată în sistem permițând o anumită atitudine vis-à-vis de această. O parte a filosofilor neagă importanța dezbaterii universaliilor considerând-o secundară, susținând ca fiind mult mai importante alte aspecte ale cunoașterii. Între aceștia cel mai important este Roger Bacon care susține că cea mai importantă modalitate de cunoaștere este cea experimentală 98, iar prin aceasta este eliminată raționalitatea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Cea de-a treia direcție este cea în opoziție dezvoltată ca nominalism. Între acestea nominalismul concepției lui Occam, nu apare într-un spațiu de susținere totală a concepțiilor tomiste, ci dimpotrivă într-un spațiu al reinterpretărilor acestuia. Atunci când ridică problema universaliilor își dezvoltă concepția pe trei trepte: pe prima treaptă realizează contextul în eliminarea concepției oficiale afirmând: "Că universalul nu este o substanță care să existe în afara minții poate fi dovedit în mod evident"99. A două idee aprofundează concepția occamistă

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
începutul secolului al XIII-lea. De aceea au fost eliminate cărțile despre magie, interpretarea naturii indiferent de direcții și orice concepție care nu se încadra între limitele riguroase ale doctrinei. Între aceste concepții au fost și cel[a1]e privind universaliile. Cu toate acestea viziunea oficială permitea o anumită libertate prin încercarea de a asimila toate modalitățile de a concepe universaliile, acceptând parțial și nominalismul nu numai elemente ale raționalismului. Cearta universaliilor a permis construirea unei viziuni ample asupra universului și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
concepție care nu se încadra între limitele riguroase ale doctrinei. Între aceste concepții au fost și cel[a1]e privind universaliile. Cu toate acestea viziunea oficială permitea o anumită libertate prin încercarea de a asimila toate modalitățile de a concepe universaliile, acceptând parțial și nominalismul nu numai elemente ale raționalismului. Cearta universaliilor a permis construirea unei viziuni ample asupra universului și este un pas înspre conturarea unei noi imagini a științei, prin susținerea existenței universalului ca suport al cunoașterii. 1.4

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
aceste concepții au fost și cel[a1]e privind universaliile. Cu toate acestea viziunea oficială permitea o anumită libertate prin încercarea de a asimila toate modalitățile de a concepe universaliile, acceptând parțial și nominalismul nu numai elemente ale raționalismului. Cearta universaliilor a permis construirea unei viziuni ample asupra universului și este un pas înspre conturarea unei noi imagini a științei, prin susținerea existenței universalului ca suport al cunoașterii. 1.4.3. Logica 102 și raționalitatea pură În contextul căutării adevărului și

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
mai multe direcții. Putem vorbi în primul rând despre o imagine rațională, aparținând filosofiei aristotelic-tomiste, și nu numai, specifice Bisericii Catolice. Divergențele dintre diferitele curente filosofice ale Evului Mediu se atenuează, realizându-se o imagine relativ unitară între acestea: "Cearta universaliilor nu mai desparte partidele atât de net, acestea ajungând să se tolereze reciproc, astfel că există de multe ori la aceeași universitate catedre în via Thomae, in via Scoti sau chiar în via nominalium"150. În perioada Renașterii se dezvoltă

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
inducție incompletă și reprezintă de asemenea o primă parte din metoda pe care o va dezvolta ulterior Bacon. La Aristotel, inducția este o cale spre (epapogé) o înaintare de la lucrurile singulare la universale. El subliniază că nu se pot contempla universaliile decât prin inducție 82. Cu toate acestea, Aristotel consideră că deducția este operația logică ce oferă certitudinea și că ea trebuie folosită în studiul științific. Silogismul este necesar și riguros, pe când calculul inductiv este caracterizat de probabilitate. Doar inducția formală

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
cea platonică este preluată la un alt nivel. Există forme a căror realitate să nu fie legată de obiect. Forma este un universal care întemeiază lumea. Problema existenței formei ca realitate ne legată de obiect este o particularizare a problemei universaliilor: au universalele realitate sau sunt doar simple concepte? Discursul se află la alt nivel metafizic. Dumnezeu fundamentează ontic universalele, iar "ideile" devin forme ale divinității. Pentru Toma de Aquino, forma era actus per quam, actu existent (actul prin care lucrurile

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755

de alt ordin". Numele propriu "nu denumește în același plan cu cel al numelor comune, care clasifică realitatea, ci reprezintă, în raport cu numele comune, o nominalizare secundă, individualizatoare și unificatoare: o nominalizare care nu este anterioară, ci posterioară nominalizării prin mijlocirea "universaliilor""39. Dreapta potrivire a numelor la natura lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure

[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
p. 552. 27 Constantin Noica, op. cit., p. 160. 28 Pentru Eugeniu Coșeriu, cele două soluții physei și thesei, departe de a fi antitetice, sunt din punct de vedere filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul e caracterizat prin alteritate" (Eugeniu

[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572

Pe întinderea globului pământesc, ca și pe întinderea pământului românesc, contextele au fost și au rămas diferite... Se pot analiza cu onestitate științifică practici locale legate de copilărie, familie, educație, legăturile acestora cu puterile politice, publice temporare. Cum să folosim "universalii" fără a deveni simpliști în răspunsuri și vagi în "strategiile" de reformă? Deleuze și Guattari 431 spun că trebuie să luăm în seamă înțelegerile diferite ale situațiilor și posibilităților pentru a predefini cu modestie și sfială norme și normative. Deschiderea

by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870

variații considerabile în abordarea universalilor în termenii psihologiei interculturale. Una din orientări derivă din tradiția psihometrică. F. Van de Vijver și K. Leung (1997) au definit universalismul în termenii proprietăților invariante ale scalelor, prin intermediul cărora sînt operaționalizate următoarele concepte: 1. Universalii conceptuali sînt caracterizați de un nivel înalt al abstractizării, fără referință la o scală de măsură. Ei corespund conceptelor aflate la cel mai înalt nivel al inferenței, sînt accepțiuni largi, iar universalismul nu poate fi testat din cauza lipsei referințelor empirice

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
fără referință la o scală de măsură. Ei corespund conceptelor aflate la cel mai înalt nivel al inferenței, sînt accepțiuni largi, iar universalismul nu poate fi testat din cauza lipsei referințelor empirice precise. Termeni ca personalitate modală sînt expresia acestora. 2. Universalii slabi sînt concepte care au proceduri de măsurare specifice, iar validitatea lor a fost demonstrată în fiecare cultură investigată. Toate conceptele teoretice psihologice ar trebui să îndeplinească acest deziderat, altfel trebuie reformulate. 3. Universalii puternici sînt concepte cuantificate cu scale

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
personalitate modală sînt expresia acestora. 2. Universalii slabi sînt concepte care au proceduri de măsurare specifice, iar validitatea lor a fost demonstrată în fiecare cultură investigată. Toate conceptele teoretice psihologice ar trebui să îndeplinească acest deziderat, altfel trebuie reformulate. 3. Universalii puternici sînt concepte cuantificate cu scale care au aceeași măsură în toate culturile, dar originile conceptului sînt diferite. Acest tip de scală este necesar pentru comparațiile cantitative atît în tradiția relativistă, cît și în cea universalistă. 4. Universalii stricți sînt

Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc (2011) [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]