474 matches
-
sau speciale de resort. Astfel un advocat care în viața-i n-a fost nimic alta decât advocat devine [director] de {EminescuOpXI 235} drum de fier, un altul ministru la învățăturilor, un al treilea diplomat ș. a. m. d. Prototipul acestui universalism nimic mai puțin decât universal e însuși șeful partidului, d. I. Brătianu, cu deosebirea numai că d-sa nu este nici advocat, va să zică nici Codul nu-l știe măcar. D. Brătianu pretinde a se pricepe la toate. La Finanțe voiți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
devin, la rândul lor, centrul unor pelerinaje „microscopice”, efectuate În spațiul intern al comunității de rudele și vecinii pelerinului Întors acasă, cu scopul de a vedea, de a atinge obiectul „ales”. Lăcașurile care fac obiectul pelerinajelor beneficiază de un anumit „universalism”, evident În mai multe aspecte ale manipulării simbolice a centrului. Același loc sacru poate fi revendicat de mai multe sisteme religioase, astfel Încât spre el pot converge pelerinaje ale credincioșilor din religii diferite - așa cum este cazul Ierusalimului. De asemenea, un centru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ajutorul trofeului creștinismului ", în tratatul (foedus) din 332 prevedea libertatea credinței pentru creștinii din nordul Dunării. Acțiunea aceasta a continuat sub Constantius II (337-361), în timpul căruia integrarea în creștinătate a populațiilor "extra fines" a fost elementul cel mai eficace pentru universalismul roman. Astfel, consacrarea, în 341, a lui Ulfila ca "episcop al creștinilor din țara getică" a fost cel mai semnificativ gest politic al Imperiului la nord de Dunăre, la mijlocul secolului al IV-lea, aceasta este și o dovadă că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu papalitatea, cu ordinele călugărești, centre ale prozelitismului catolic printre cumani și români (vezi mai jos).3 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos Bizanțul a promovat în vremea dinastiei macedonene (867-1025) o politică de extindere teritorială, o nouă fază a universalismului roman, după epoca lui Justinian, ultima a strălucirii sale. În același timp, influența credinței ortodoxe și a culturii bizantine depășea cu mult frontierele Imperiului. Acțiunea de "reconquistă" a Bizanțului, sub dinastia macedoneană, a vizat și spațiul sud-est european-balcano-dunăreano-pontic. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Textele adresate de primii hani conducătorilor străini nu erau decât porunci de supunere, derivate din afirmarea explicită sau implicită a supremației absolute a Imperiului mongol asupra tuturor popoarelor, care aveau ca îndatorire să o recunoască și să i se supună. Universalismul mongol este afirmat răspicat în preambulul scrisorilor adresate de hani suveranilor străini: În puterea Cerului veșnic albastru, noi, hanul oceanic (stăpân atotputernic) al marelui popor întreg, porunca noastră...", astfel se adresa marele han Guyuk papei Inocențiu IV, invitându-l (poruncindu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de a integra întreaga Europă răsăriteană sub autoritatea Romei. Dar incursiunile cutezătoare ale misionarilor latini până la marginile răsăritene ale Europei n-au rămas fără urmări: stepa nord-pontică în imensitatea ei, ca și lumea sedentară urmau a fi integrate în formele universalismului roman, dar, provocată, stepa a reacționat devastator, în 1240-1241. 5 "Secolul mongol" (1241-1359) Evul mediu românesc propriu-zis este precedat de o perioadă mai lungă, pe care noi am numit-o "secolul mongol". Această perioadă cuprinde intervalul de timp dintre pătrunderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
literatura română - una dintre personalitățile-reper ale scrisului românesc, cu toate frământările și metamorfozele prin care a trecut acesta. Stâlp al realismului socialist, cu toată simplificarea canonică a gândirii literare impuse în anii ’50, istoric literar onest și cu deschidere spre universalismul originar al expresionismului în anii ’60, sprijin de nădejde al generației care avea să impună postmodernismul în anii ’80, C. a schimbat cel puțin trei atitudini critice antagonice, oferind, în fiecare dintre etapele prin care a trecut literatura română, cel
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
ceea ce critica literară franceză a considerat un moment de excepție în integrarea lui Dante în mediile literare francofone, tălmăcirea în limba franceză a capodoperei La Divina Commedia (1964). Ea constituie, probabil, în destinul lui C. expresia cea mai elocventă a universalismului pe care l-a profesat o viață. Dintre scriitorii de reputație mondială ai exilului românesc, C. a scris, de asemenea, despre Mircea Eliade, Alexandru Busuioceanu, Vintilă Horia. De altfel, el a făcut parte dintre cei care au constituit în anii
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
dar se înțelege cum cultul socialist al tiparului a putut facilita, în toată Europa, transferul mesianismului biblic către materialismul istoric. Mistica evreiască a scriiturii s-a reorientat către cultul textului împărtășit de cele două comunități (cel puțin pînă la sionism). Universalismul este imposibil în oralitate, și sacralizarea cuvîntului scris, preferat cuvîntului rostit, este cea care a facilitat trecerea de la comentarea Legii Divine la cea a legilor istoriei, sau, dacă doriți, de la filacteră la banderolă și de la Tora la Capitalul. Rolul decisiv
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pentru unii, demon pentru alții. Această dublă existență este de multe ori evidentă. Asociind comunitatea cu incluziunea, prietenia, căldura, multă lume se simte bine când vorbește despre ea. În lumea academică însă, termenul naște suspiciuni. Nu cumva comunitatea implică abandonarea universalismului etic și retragerea în loialități particulare închise? Nu cumva poate conduce, la limită, chiar la purificare etnică? Bauman arat( c( prețul pl(tit pentru c((tigarea sentimentului de siguran(( (securitatea) ar fi o echivalent( renun(are la libertate. Abordând problema
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cel între incluziune și excluziune, comunitatea fiind unul dintre acele concepte care ne aduc în atenție aceste tensiuni perpetue. Dar în comunitarism acest conflict nu este văzut ca ireconciliabil. "Găsirea căilor de armonizare a valorilor particularismului cu solicitările juste ale universalismului este o parte majoră a proiectului comunitarist" (Selznick, 2002: 27). O altă formă de comunitarism este comunitarismul democratic. Aplecându-se asupra problemelor comune, acesta propune o viziune care nu este consonantă nici cu piața liberă a conservatorismului și nici cu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
aleagă alții pentru ea fără consimțământul ei. Aceste „bunuri publice”, valori ale modernității democratice, sunt, În lumea căreia dorim să i ne alăturăm, forme de raționare și comportamente normale, aproape banale. Aceasta a și permis Vestului să chestioneze postmodern dacă universalismul e chiar universal aplicat, dacă diversitatea este sau nu deplin asigurată, dacă nu cumva raționalul ar mai trebui să lase un pic de loc și emoționalului, dacă „metanerativele” sunt despre toți sau doar despre un establishment cu proeminență, putere și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
am luat hotărârea de a rezolva problemele concrete ale cercetării, putem fi tentați să alegem o caracteristică sau alta a grupului avut în vedere, mai pertinentă poate în privința problemei puse în discuție. Dacă, de exemplu, efectuăm o cercetare asupra importanței universalismului sau a particularismului în orientarea valorilor unei societăți date, ne putem concentra atenția asupra unei elite în calitatea ei de categorie purtătoare de valori. De asemenea, putem fi aduși în situația de a privilegia un criteriu particular de identificare, în funcție de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
statului (vezi statul bunăstării). Totuși, principalele critici la adresa acestor politici sunt de natură morală. Ele tind să imprime colectivității modele de viață „dezirabile” și să ofere servicii standardizate, concomitent cu descurajarea sectorului privat în oferirea unor alternative de protecție socială. Universalismul este legat de ideologia colectivistă și presupune o implicare morală și valorică a statului, ca purtător al unor opțiuni valorice clare (Rothstein, 1998). Apariția unei diversități mari din punct de vedere cultural, dar și sub aspectul stilurilor de viață face
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
războaie mondiale care să țină cont, pe cât posibil, de observațiile prezentate în acest capitol. Una dintre cele mai convenabile definiții este oferită de Charles Kegley Jr. și Eugene Wittkopf: Program de cercetare construit pe convingerea că aplicarea raționalismului și a universalismului etic în domeniul relațiilor internaționale poate conduce la crearea unei lumi mai cooperante, caracterizată prin ordine și principii etice, în care anarhia internațională și războiul pot fi controlate prin intermediul organizațiilor internaționale și alte reforme instituționale ce asigură domnia legii (Kegley
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
celor două procese în peisajul global a fost numit plastic, prin trunchierea și alipirea celor doi termeni, glocalizare (Robertson, 1992), iar relația lor antinomială a fost etichetată și studiată variat, în funcție de diferitele ei aspecte: cosmopolitanism versus comunitarianism, transnaționalism versus etnonaționalism, universalism versus culturalism, federalism versus separatism, modernitate (modernism) versus rezistență (tradiționalism) etc. Diferențele specifice ale unor astfel de perechi opozante rezidă în faptul că ele se adresează, fiecare în parte, unei/unor dimensiuni ale binomului globalizare-localizare. În acest context, abordarea defalcată
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
moderne. De asemenea, în timp ce celelalte ordini acopereau o regiune și erau mai degrabă „introverte”, ordinea europeană și cu atât mai mult cea imperial europeană se baza pe un sistem inter-oceanic și era una globală ca orientare (scop), având pretenții de universalism (Knutsen, 1999, pp. 1-5). În cel mai general sens, ordine înseamnă organizarea și, prin urmare, interacțiunea unor elemente conform unui model. Considerând statele ca principalii actori ai sistemului internațional modern, ordinea mondială presupune existența unor modele de interacțiune interstatală care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
modern de state (Bull, 1998, pp. 248-260), această idee este preluată de o serie de cercetători, care au sesizat existența simultană, la nivelul societății globale din perioada de după „războiul rece”, a unor logici organizaționale concurente, precum sistemul național de state (universalism politic) și economia transnațională de piață (universalism economic) (Friederich, 2001, p. 481). În acest sens, noul medievalism este definit ca un sistem de autorități suprapuse și loialități multiple a căror funcționalitate este menținută de existența concomitentă a două pretenții concurente
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
această idee este preluată de o serie de cercetători, care au sesizat existența simultană, la nivelul societății globale din perioada de după „războiul rece”, a unor logici organizaționale concurente, precum sistemul național de state (universalism politic) și economia transnațională de piață (universalism economic) (Friederich, 2001, p. 481). În acest sens, noul medievalism este definit ca un sistem de autorități suprapuse și loialități multiple a căror funcționalitate este menținută de existența concomitentă a două pretenții concurente de universalitate (Ibidem, p. 486). Astfel, exponenții
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și funcționării unei societăți ca rezultat al evoluției acesteia. Astfel, sistemele de valori tradiționale favorizând angajarea în forme convenționale de participare politică (votul), în timp ce formele protestatare sunt susținute mai mult de cultura de stânga, valorile postmaterialiste ale liberalismului cultural și universalismului (Denni, Lecomte, 2004, p. 38). Organizarea și funcționarea sistemului politic, natura și diversitatea mijloacelor de expresie populare garantate de drepturile civile și civice, gradul de descentralizare al instituțiilor afectează participarea (Denni și Lecomte, 2004, p. 38), constatându-se că o
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
au venit analize subtile, profunde, care însă nu au instaurat acele judecăți lapidare și memorabile ce devin locuri comune. Nu mă îndoiesc o secundă de valoarea supremă și universală a lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Sadoveanu, Iorga, Arghezi, Ion Barbu; dar universalismul lor intrinsec nu e explicat complet și proclamat cum ar trebui. Unii din noi se sfiesc să-i așeze la rangul lor veritabil, adică în rând cu cei mai mari de pretutindeni; alții nu se sfiesc, dar nu știu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
modalitate de mântuire. Țara, pământul natal, ciobanul, haiducul, cât și Legiunea și Căpitanul, cântecul și poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori ce pot mântui neamul. Mircea Streinul definea poezia de aici prin „credință, moarte, universalism” și considera că dimensiunile fundamentale ale artei și poeziei bucovinene ar fi doar două: „barocul” (reprezentat de poezia lui, a lui Ghedeon Coca și George Antonovici) și „goticul moldovenesc” (sau „unanimismul”, reprezentat de George Drumur, Iulian Vesper și, parțial, de
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
se imputa diferența, acum predispoziția la asimilare. I se reproșa evreului că, deși străin de cetate, e cel dintâi profitor de pe urma ei. Ubicuitatea lui îl desemna ca principiu dominator și negativ al Pământului. În burghez se ura individualismul, în evreu universalismul. Oricât de mult te revolta burghezul egoist trebuia să îți faci puțin timp și pentru evreu. Toate acestea denotau cultură, mentalitate, obișnuință, resentiment. Nu putem ști ce cotă-parte din fiecare își însușise Marx. Poate că, neiertând capitalismul, nu făcea decât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să se fi produs? Desigur, sunt doar întrebări retorice, formulate în temeiul ludicului „ce s-ar fi întâmplat dacă?“. Și totuși, vrăjit de propriile construcții intelectuale, Emil Cioran exprima îndoieli care priveau nu atât „viziunea de viață a bolșevicilor“ ori „universalismul lor pretențios“ - ambele asimilate voinței istorice -, cât faptului că „într-o țară cu o rezistență interioară atât de minoră și cu o conștiință națională atât de labilă“ experimentul bolșevic „ar putea echivala cu o lichidare“. Profetism cioranian? Să reținem cele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
buchet de tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar Petrescu, au o tentă poporanistă. Pamfil Șeicaru introduce în „Gândirea” un spirit neosămănătorist. În opoziție declarată cu el, Tudor Vianu cultivă universalismul. Blaga exaltă „fondul nostru nelatin”, iar G. M. Ivanov vântură idei slavofile. De la primele articole, Nichifor Crainic caută să traseze culturii române, prin „Gândirea”, o orientare etnico-religioasă, arborând praporii ortodoxiei. Cu timpul - scrie Blaga - în paginile revistei s-au precizat
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]