432 matches
-
cărților sau ale cursurilor, nu le luam deloc În seamă, nici profesorii nu ne obligau să le dăm vreo importanță. Gândirea critică nu era lăsată să exerseze În zona politicului, ideologicului și, În general, a socialului. Ne erau Îngăduite reflecțiile universaliste, generaliste, oarecum fără obiect, nu și cele particulare, concrete cu privire la societatea În care trăiam. Excelam În inferențe abstracte, dar nu eram În stare să radiografiem obiectiv lumea În care trăiam. Dacă o aduceam În discuție, aceasta trebuia numaidecât preamărită, aplaudată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un summum de factori, puternic contextualizați, iar conceptul de capital uman este un „construct” care reflectă relații capitaliste, culturale, politice și economice. Ca atare, el nu are validitate generală. Sociologii au contestat ceea ce nu există - un concept ideologic, cu valențe universaliste. Modelul capitalului uman este o completare a teoriei neoclasice a creșterii economice și, în același timp, un instrument de analiză a distribuției veniturilor. Utilitatea lui pentru analiza economică și politica nu poate fi pusă la îndoială. Dar excesul de „economizare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
definițiile structurale ale comunității, cu raportări la localism și etnicitate, iar pe de altă parte, o modalitate care caută să le subordoneze pe acestea două față de forțe macrosociale cum ar fi clasele sociale, procesul de raționalizare sau abordarea de factură universalistă. Concentrarea pe dimensiunea esențialmente simbolică a comunităților transcende toate aceste abordări dar se înscrie în cadrul aceluiași efort de interpretare/explicare/înțelegere. Accentul pus pe semnificație eclipsează problema căutării unei definiții, a unui model structural al comunității ca formă specifică de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
trei niveluri ale modernității: cel structural, modernitatea fiind în acest caz un termen sintetic pentru urbanizare, industrializare, nivel de educație, dezvoltare economică, nivelul cultural, modernitatea referindu-se în acest caz la un set de valori și orientări generale, mai degrabă universaliste, decât particulariste, în terminologia lui Parsons; și nivelul individual, referitor la o orientare psihosociologică caracterizată printr-o anumită flexibilitate în rezolvarea situațiilor noi și prin comportamente specifice societăților urbanizate (Portes, 1973). În general se reproșează definițiilor modernității faptul că sunt
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dau loc unor proceduri de selecție de tip particularist, care obstrucționează, uneori fățiș, recurgerea la alte criterii de apreciere. Luarea în considerație prioritară a nivelului de competență sau de performanță antrenează instalarea unor mecanisme de evaluare a meritului cu ambiții universaliste. În zilele noastre, în cadrul societăților moderne diversificate, există o tendință generală - mai mult sau mai puțin pronunțată, în funcție de țară - de recrutare pe baza unei certificări formale. Astfel, o mare importanță a fost acordată anumitor instituții de învățământ cu caracter elitist
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și cele de performanță (achievement). Societățile tradiționale tind să valorizeze unele caracteristici moștenite sau atribuite: ești ales mai mult pentru ceea ce ești, decât pentru ceea ce faci. În principiu, în societățile moderne, talentele și performanțele contează mai mult și doar criteriile universaliste sunt considerate că au o aplicabilitate legitimă. Totuși, în practică, asistăm întotdeauna la o combinație de caracteristici moștenite și de trăsături dobândite, în măsura în care talentele căutate sunt, deseori, rodul unui mod de educație pe care numai clasele privilegiate îl pot oferi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fiecare după nevoi”. Politicile de tip non-asiguratoriu (sau non-contributiv) se caracterizează prin faptul că acordarea beneficiilor sau serviciilor sociale nu depinde de o contribuție prealabilă a individului. Politicile de tip non-asiguratoriu se împart, la rândul lor, în politici de tip universalist/ categorial și în politici de asistență socială (selective). • Politicile universaliste sunt adresate tuturor indivizilor dintr-o societate (precum educația obligatorie, alocația pentru copii), în timp ce beneficiile și serviciile categoriale se adresează unor categorii de indivizi, considerate vulnerabile (de exemplu, mame singure
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
caracterizează prin faptul că acordarea beneficiilor sau serviciilor sociale nu depinde de o contribuție prealabilă a individului. Politicile de tip non-asiguratoriu se împart, la rândul lor, în politici de tip universalist/ categorial și în politici de asistență socială (selective). • Politicile universaliste sunt adresate tuturor indivizilor dintr-o societate (precum educația obligatorie, alocația pentru copii), în timp ce beneficiile și serviciile categoriale se adresează unor categorii de indivizi, considerate vulnerabile (de exemplu, mame singure, persoane cu dizabilități, tineri sub 25 de ani, studenți) sau
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
oferă o perspectivă asupra lumii la care, În ciuda tuturor aspectelor sale negative, puțini dintre noi ar vrea să renunțe. Ceea ce s-a dovedit a fi Într-adevăr periculos pentru noi și pentru mediul nostru a fost, cred, combinația dintre pretențiile universaliste ale cunoașterii epistemice și ingineria socială autoritară. Ea s-a manifestat În urbanism, În viziunea lui Lenin asupra revoluției (dar nu și În practica sa), În procesul de colectivizare din Uniunea Sovietică și În cel de creare a satelor planificate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
agriculturii științifice și explicită În practica sa colonială. Atunci când astfel de operațiuni ajung foarte aproape de realizarea visurilor imposibile de ignorare sau de suprimare a mētis-ului și a variației locale, ele nu fac decât să Își semneze condamnarea la eșec. Pretențiile universaliste par inerente modului de susținere a cunoașterii raționaliste. Deși nu sunt filosof al cunoașterii, se pare că nu există nici o ușă În edificiul epistemic pe care mētis-ul sau cunoașterea practică să poată intra cu drepturi depline. Imperialismul său este problema
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în planul proiectelor înainte de a deveni o iluzie absolută. Din nou, cruciata în Sud-Estul Europei a îndepărtat în fapt acțiunea luptătorilor Crucii de țelul ei originar și fundamental. Eșecul final al cruciatei a fost urmarea triumfului particularismului european în detrimentul forțelor universaliste, în primul rând al papalității. Evoluția lentă a societății europene spre formula statului național, manifestată tot mai evident începând din secolul XIV, cu cortegiul de conflicte naționale care a însoțit istoria continentului până la autoanihilarea sa, a subminat acțiunea comună a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Medieviștii au avansat diferite opinii cu privire la timpul formării națiunii • unii au legat apariția acestui fenomen de crearea provinciilor ecleziastice în jurul Anului O Mie, alții - de poziția ocupată de Papalitate în timpul luptelor pentru investitură, al treilea grup de specialiști - de aspirațiile universaliste ale Staufenilor, al patrulea - de „modernizarea“ economică și structurală a Europei din secolele XII și XIII și, în sfârșit, ultima categorie atribuie un loc de seamă cruciadelor și universităților - momente care au făcut ca oamenii să se întâlnească, să se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devine Victor Papilian, iar secretar de redacție, Stella D.D. Roșca. Printre colaboratorii revistei se numără I. Agârbiceanu, Vlaicu Bârnă, Lucian Blaga, Al. Dima, Victor Iancu, D. Stăniloae, Octav Șuluțiu, Gabriel Țepelea, Râul Șorban, Emil Zegreanu ș.a. D.D. Roșca trasează orientarea universalista a publicației, ținând seama și de schimbările substanțiale ale perioadei: „În măsura în care «Luceafărul» va discuta [...] probleme politice și sociale, acestea vor fi examinate cu obiectivitatea cea mai mare pe care o îngăduie natură acestor probleme” (Oportunitate și oportunism). Rubrici: „Cronici”, „Note
LUCEAFARUL-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287873_a_289202]
-
Radulian, Invenție, construcție, integrare, ST, 1980, 3; Doru Vianu, „Casa Weber sau Ieșirea din noapte”, CL, 1983, 3; Mircea Muthu, Nivelele fantasticului, ST, 1983, 4; Victor Ivanovici, „Casa Weber sau Ieșirea din noapte”, ST, 1984, 2; Firan, Profiluri, 357-359; Velea, Universaliști, 89-99; Dicț. scriit. rom., II, 360-361. St.V.
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
Umanismul și arta amphionului, RL, 1982, 25; Constantin Vișan, Convorbiri cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga, O, 1982, 26; Mihai Zamfir, În sfârșit, monografia, VR, 1987, 1; Dan Grigorescu, Umanismul cărturarului, RITL, 1995, 3-4; Stan Velea, Împliniri comparatiste: „Eminescu”, RITL, 1995, 3-4; Velea, Universaliști, 131-139; Dicț. esențial, 272-274. St.V.
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
american SF, horror și de aventuri. Cititorul înțelege de la primele pagini că în prezentul narațiunii, cândva, prin anii 2050-2100, Pământul a devenit o planetă a păcii și frăției generale, unde progresul e în toi, pe coordonatele unui ideal de antropologie universalistă modernă. În acest context idilic survine un eveniment tragic, și anume nașterea unor copii cu malformații grave, provocate prin iradiere cu izotopul radioactiv „cesium 137”. Se conchide că omenirea a fost atacată de o entitate ostilă, „cesiumiștii”, niște mutanți, urmași
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
nostru, TR, 1985, 43; Adrian Marino, Lecturi productive, TR, 1986, 32; Marian Papahagi, Poezia „prezentului central”, TR, 1988, 12; Nicolae Bârna, Despre buna relație cu hazardul, CC, 1995, 8-9; Monica Spiridon, Jocul ordinii și al întâmplării, RL, 1995, 13; Velea, Universaliști, 206-214; Gheorghe Grigurcu, Între gol și plin, RL, 2001, 39; Dicț. scriit. rom., III, 130-132; Popa, Ist. lit., II, 1149; Mariana Ionescu, Cvadratura cercului, „Universul cărții”, 2002, 1; Dan Mănucă, Hazard și creație, CL, 2003, 7. St.V.
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
bibliografice: Vlad, Convergențe, 45-46; George, Sfârșitul, I, 56-60; Cornel Moraru, „Direcții în poezia secolului XX”, FLC, 1976, 8; Artur Silvestri, „Direcții în poezia secolului XX”, LCF, 1976, 22; Grigurcu, Între critici, 168-171; Nicolescu, Starea, II, 175-179; Marcea, Atitudini, 220-223; Velea, Universaliști, 224-234; Dicț. scriit. rom., II, 450-452; Manolescu, Lista, III, 215-217; Omagiu. Profesorul Dan Grigorescu la 70 de ani, Constanța, 2002. St.V.
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
Disidentul apară de cele mai multe ori „adevărată credință” de devierile la care o supun funcționarii credinței instituționalizate și de „negustorii din templu”. Două tipuri de erori de perspectivă sunt curente În abordarea fenomenului exilului: pe cea dintâi am numit-o „eroarea universalista”, deoarece Își propune să caute o definiție universală a exilului din toate timpurile și din toate țările, conducând la inventarea unei identități transcendente a exilatului. Această identitate este Însă una prin excelență negativă, caracterizată prin absența sau estomparea unor trăsături
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
că în virtutea „polarității antinomice și complementare” a culturii, „spiritualității românești care se manifestă în țară prin rezistență și protest trebuie să-i corespundă în diaspora o spiritualitate care să valorifice în chip pozitiv libertatea umană, [...] adică o spiritualitate de tip universalist”. Prin aceasta, creațiile diasporei nu vor pierde „nici autenticitatea lor curat românească, nici locul lor în istoria culturii românești”. Tot în seria teoretizărilor asupra fenomenului cultural se înscrie și articolul Scrisul și misiunea literară, unde, pornind de la mult dezbătuta obligație
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
soți despărțiți? Pentru ce un același pat, dar un Cristos despărțit?”). O a doua tentativă de incriminare a donatiștilor eșuează, și ea, lamentabil. Augustin le impută provincialismul, mania puristă, legalismul închistat, dar, înainte de toate, caracterul sectar, în contradicție cu caracterul universalist al Bisericii. Acest argument nu dovedește însă prea mult. Dimpotrivă, el nu este decât prelungirea unei mișcări în interiorul aceluiași cerc vicios. Augustin recunoaște acest lucru, nu fără oarecare mulțumire, dat fiind că admiterea aporiei favorizează acceptarea propriei sale soluții. Si
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai bine zis, la monoidolatrie. Activitatea lui Cristos este centrifugă. Centrul său de iradiere este Ierusalimul, de aici ea se răspândește către toate colțurile lumii locuite. Contrar acesteia, activitatea Anticristului va avea un caracter centripet. Tiranul eshatologic va respinge mesajul universalist al lui Cristos, concentrând mesajul său naționalist în mod exclusiv la cetatea Ierusalimului. În legătură cu aceasta, cf. lucrările lui B. Rigaux, L’Antéchrist et l’opposition au royaume messianique dans l’Ancien et le Nouveau Testament, Paris și Gembloux, 1932, și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Filosofie a Științei din Bruxelles (1966-1968). În 1991 este invitat în India; tot în acest an revine de Paști în România, căutând a descoperi măcar frânturi din ceea ce fusese odinioară locul și spiritul de la mănăstirea Antim. Ține conferințe, iar discursul universalist, sincretic, flexibil față de adevărurile susținute de alte discipline și confesiuni, disponibilitatea pentru înțelegere ca exercițiu spiritual, nu ca obligație dogmatică, marchează auditoriul. Prelegerile îi sunt înregistrate și valorificate editorial. În România postdecembristă, aflată într-un proces de reînvățare a practicii
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
50. Neverosimil în mare măsură, totuși real: în centrul Bucureștiului, în plină perioadă a guvernării lui Gh. Gheorghiu-Dej, un grup de intelectuali încerca să deprindă lectura autentică - prin trăire - a textului Scripturii, să interpreteze simboluri și pasaje biblice în mod universalist, cu deschidere către influențele reciproce dintre religii. Efortul lui S. de a recompune specificul acelei lumi de două ori închise - între zidurile mănăstirii Antim și între limitele unui spațiu aflat sub opresiune ideologică -, găsindu-și cu dificultate o firidă eliberatoare
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
acela voltairian, care viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca în Apus; ar fi fost un nonsens să se preconizeze o limbă universală, în timp ce limba română era împiedicată să fie întrebuințată public și să se dezvolte firesc. Posibilitatea trezirii românilor ardeleni din „somnul cel de moarte” era, firește, condiționată
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]