107 matches
-
început de drum. Călăuziți de modelul pluralității, adepții relativismului în filozofie dau așadar un răspuns afirmativ la chemarea unor astfel de ispite. Ei prețuiesc asumarea destinului de creator, demersul în sine, și nu neapărat rezultatele investigației metafizice, măsurate după criteriile univocității și "supratem-poralității" științifice. Aceste rezultate nu au cum să fie universal valabile conform criteriilor științei, dar în cazul sistemelor importante ele pot fi eterne în unilateritatea lor, în sensul că dezvăluie o viziune cu semnificație perenă, așa cum fac și marile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în anii ’60-’70 ai secolului XX, părea și ea sortită - ca teorie și ca practică - abandonului definitiv. Criticismul postmoderniștilor era întreținut de o retorică spumoasă, ironică, satirică, având efecte devastatoare. Atacurile esențiale ținteau tehnologismul, rigorismul, obiectivismul, comportamentismul, eficientismul și univocitatea cronică a modelelor moderne de design instrucțional. Un aspect aparte îl constituie asimilarea computerului în tehnologia educațională, nașterea instruirii asistate de calculator. Declarați anacronici, moderniștii au reacționat doar sporadic și cu timiditate la acuzele demolatoare ale postmoderniștilor. Totuși, au existat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dificultate, dar este nevoită să o recunoască. Concilierea modern-postmodern, pe care o încearcă Wilson (1994) în domeniul designului curricular și instrucțional, se află în această situație. După el, există punți epistemice și tehnice între gândirea modernă și gândirea postmodernă, între univocitate și plurivocitate, între „structurare” și „destructurare”, între convergență și divergență pe teritoriul proiectării pedagogice. 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional" Wilson (1994) s-a folosit de un exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aceasta din urmă "este în primul rând o hermeneutică a "textului", căruia îi subsumează și simbolul, deci o hermeneutică a discursivității, care își propune o ieșire din ambiguitatea în care se află în mod funciar orice structură simbolică. Aspirația către univocitate constituie în consecință caracteristica sa esențială..."543. Această scoatere din ambiguitate prin univocitate a simbolului nu consonează deloc cu hermeneutica savantului român, care merge, dimpotrivă, pe ideea plurivocității simbolurilor. Ea "se inspiră din cea indiană, care valorifică funcția plurivalentă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
subsumează și simbolul, deci o hermeneutică a discursivității, care își propune o ieșire din ambiguitatea în care se află în mod funciar orice structură simbolică. Aspirația către univocitate constituie în consecință caracteristica sa esențială..."543. Această scoatere din ambiguitate prin univocitate a simbolului nu consonează deloc cu hermeneutica savantului român, care merge, dimpotrivă, pe ideea plurivocității simbolurilor. Ea "se inspiră din cea indiană, care valorifică funcția plurivalentă a simbolurilor. În consecință, scopul metodei eliadiene nu este ieșirea din ambiguitate, ci instalarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-i printre protagoniști pe Lucian Blaga și Ștefan Lupașcu, curent "care repune în drepturi gândirea antinomică". El va ajunge la concluzia că "Orice hermeneutică a gândirii simbolice trebuie să accepte aprioric o logică antinomică, să rupă cu tradiția logicii aristotelice; univocitatea aparține discursivității și gândirii empirico-raționale. Hermeneutica nu trebuie să fie deci o ieșire din incertitudine, ci tocmai o instalare deliberată în zona incertitudinii și ambiguității, zonă în care își află rădăcinile nu numai poezia și fantasticul, ci însăși filosofia și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o semnificație metafizică și religioasă. El devine un mijloc pentru omul religios. Pentru a ajunge la o astfel de înțelegere a simbolului, Mircea Eliade nu a urmat, cum spuneam la început, linia teoretică a hermeneuticii occidentale, care merge pe principiul univocității în determinarea semnificației, ci a adoptat perspectiva indiană a plurivocității simbolurilor. Putem aplica o logică a disjungerii, reducând pluralitatea de sensuri, sau putem, dimpotrivă, "să stăpânim sau chiar să dezvoltăm plurivocitatea sensurilor ... printr-o logică de recapitulare, chiar de îmbinare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de scurte. Cuvintele, expresiile și frazele trebuie înțelese în același sens de către toți interlocutorii, indiferent de sex sau vârstă, de nivelul lor cultural, de zona geografică de rezidență sau de alți factori ce ar putea influența procesul de comunicare, recepționarea univocității mesajului. Se insistă apoi asupra faptului că, în construcția chestionarului, se va ține seama și de populația căreia îi sunt adresate întrebările. Acest lucru este valabil, mai întâi, la nivelul general, de ansamblu al cercetării, când populația supusă studiului este
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ajunge e ceva cu neputință de diagnosticat. Citez la întîmplare: "Se manifestă, de-a lungul tangențelor cu exterioritatea, o anume procesie în sensul unei saturări noumenale, al dobîndirii unui în sine care ar da suficiență ontologică și ar face tenabilă univocitatea atribuirii de sens, căci ceea ce întreține constanța referințelor de sens este centralitatea convergentă a obiectității, în abstracție de fluxul temporal ce divide identicul făcînd imposibile și observația, și sensul, și denumirea." (p. 130) Iată genul de frază care, făcîndu-și knock-out
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
mod de viață. Tema ei se construiește cu răbdare, surpând pas cu pas siguranțele de sine ale cititorului. Metoda ei este simplă și clară: ea formează un concept al absurdului abandonânduse unei largi paronimii culturale și mizează pe unitatea fără univocitate a conceptului adunat pentru a-i sublinia forța de explicare a omenescului nostru. Zenon din Elea, Aristotel, apoi Iov, întruparea lui Christos, absurdul lui Tertulian, filosofia transcendentală, propozițiile fără sens ale lui Wittgenstein, fenomenul saturat al lui Marion, clipa lui
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
realizat, în mod explicit, o conversie fundamentală: aroganță proiectului și energiile negative, pe care acesta le-a indus neîntrerupt, s-au resorbit acum în gratuitatea formelor artistice și în aspirația lor implicită de a scoate fierul din abandon și din univocitate. Cel de-al doilea mediu ostil pe care Simpozionul de la Călărași a trebuit să-l înfrîngă a fost unul mult mai evident și cu posibilități explicite de exprimare: incapacitatea locului de a accepta oferte neinventariate încă în orizontul sau de
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
unisonie și polisonie, comportă o nuanță de eterosonie. Toate cele patru nuanțe definite mai sus corespund generic categoriei de polifonie, care se definește ca atare - mai multe voci (vocale și/sau instrumentale) ori înfățișări formale - exclusiv în registrul plurivocal. Datorită univocității termenilor nu am mai adăugat explicit prefixul pluri. Observăm că în raport cu registrul masei Vf am distins șapte nuanțe sintaxice, pe care le considerăm generice: trei, în registrul monovocal și patru, în registrul plurivocal. Corespondența cu categoriile sintaxice definite de Ștefan
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sensul OS se edifică prin verbalizare, orice limbaj sonor devine posibil. Invariantul (ca referent stabil) este textul însuși. Cum acesta se păstrează în ascuns, nu poate fi destăinuit altfel decât printr-un simbol-metaforă cu funcție magic-incantatorie, ceea ce-i anulează însă univocitatea în raport cu datul operei. De aceea, considerăm că textualizarea OS probează conștiinței exercițiul libertății gândirii sale, prin semnificarea metaforică, sub aspectul de imagine (sonoră) simbolică. Alegem să numim OS din acest stadiu - în care funcțiile de autor și interpret fuzionează sub
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
devine stimabilă, atît pe plan intelectual cît și pe plan moral, prin “calitatea de a-și putea îndrepta greșelile”. Chiar dacă nici “folosirea cea mai neîngrădită a libertății de a exprima toate opiniile” n-ar putea pune capăt relelor născute din univocitatea abuzivă a sectarismelor religioase sau filosofice, aceasta e singura cale pentru aflarea adevărului și împlinirea binelui. Cu deosebire relevantă ni se prezintă quadrupla motivație la care recurge filosoful englez pentru a demonstra necesitatea jocului liber al opiniilor. O reproducem cu
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
libertății de gîndire propus de magistru, într-o frenezie a disocierilor și asocierilor, într-un joc superior ce tinde a se desprinde de ordinea practică, luată drept pretext, fapt ce constituie în esență un antidot al discursului totalitar, irecuperabil în univocitatea sa despotică, al limbii de lemn, precum o expresie a facultății creatoare... Cuvîntul lor de ordine este libertatea. Din care pricină și îndepărtarea de Nichifor Crainic, resimțit de Nae Ionescu și de învățăceii săi, după cum remarcă Dan Ciachir, drept "un
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
altele că într-o bogată rețea neuronală. Ieri (discuții despre perioada comunistă) - memoria încă vie a unui destin care i-a marcat chiar și pe aceia care au încercat să i se sustragă. Astăzi - o memorie mai compactă, aspirând spre univocitate, aplicată realității celei mai apropiate. Este mai presus de orice demonstrație că jurnalismul Țiței Chiper era unul dăruit, un talant pe care l-a îmbogățit prin pasiunea și eforturile sale. Ar fi fost o reală pierdere dacă interviurile ei ar
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
comentat autor român. Cum s-ar putea explica imensa vogă de care se bucură într-o postumitate ce are alura de-a răscumpăra deceniile în care se vedea, în propria-i patrie, fie pus la index și "interpretat" printr-o univocitate a respingerii dirijate, fie publicat cu maximă parcimonie, împins spre marginea atenției? Mai întîi se cuvine admis actul însuși al recuperării, pe fondul unei conștiințe vinovate în perspectivă istorică. Apoi cum am putea trece cu vederea confruntarea gînditorului cu epoca
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
le pune, prin precizările și detalierile vizînd eliminarea (sau măcar limitarea) posibilităților de distorsiune a ideilor propuse, dar și prin grijă atentă de a evita exprimarea echivoca, de a preveni interpretarea eronată sau rău-voitoare, de a asigura, în măsura posibilului, univocitatea mesajului. Pericolul de introducere a confuziei sau de manipulare voit ambigua este explicit avut în vedere (cf. "22", 1999, nr. 31, p. 4: "Respingem însă confuzia premeditată care se face între diferitele forme de autonomie - pe care România și Ungaria
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă o asemenea pedală "negativă" la un "clasic" arhicunoscut putea nedumeri, sîntem în măsură a presupune marea iritare produsă de considerațiile "eretice" adresate de Cornel Regman unor autori în viață, deprinși nu o dată cu univocitatea elogiului ce s-ar cuveni a îmbrățișa totalitatea textelor pe care le-au publicat. Un dens conspect al opiniei asupra lui Marin Preda sună astfel: "Aproape fiecare din cărțile sale de la Intrusul încoace se vrea dezvelirea unui organ lezat sau
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
uman: „Ăst suflet (...) socotește/ nemuritor că e, că, nepătruns/ Cerc grav, vast, strânge totul și strunește./ Mai sus decât mi-e truda și mi-e versul,/ Neistovit m-așteaptă universul" (Compoziție scrisă pe un exemplar din Cântarea lui Beowulf). De vreme ce univocitatea lipsește, nici timpul nu este o entitate simplă, ci una concavă și ciclică: „S-a-ntors scobita noapte știută de Anaxagora" (Noaptea ciclică). Borges afirmă capacitatea creatoare și vizionară a verbului poetic, precum și necesitatea și firescul plurivocității: „poemul este inepuizabil/ și se
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
capitol al lucrării, Simbol lingvistic și simbol artistic. Citesc apoi aplicarea psiholingvistică a lui Victor Stoichiță la pictura lui Kandinsky și Mondrian, treabă excelent făcută, dar tristă în demersurile ei metodologic-structuraliste. Ce junglă terminologică într-un domeniu care aspiră la univocitate și pozitiv! După masa de prânz, proiectăm seara despărțirii și a bilanțului în cămăruța lui Noica. Andrei are ideea unui mic Abschiedsduett vesperal și îmi arată - o adevărată performanță - opt strofe în marginea triadei născute în aceste zece zile, o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se încadreze în niște norme în numele raționalității economice. În Mars ⁄ Trilogia marțiană 93 a lui Kim Stanley Robinson exact acest lucru este pus sub semnul întrebării. Diferitele soluții sugerate sunt chiar garanția acestei efervescențe a gândirii, care se poate opune univocității imaginarului lui Jules Verne. •Scara lui Darwin, de Greg Bear Scara lui Darwin este, de asemenea, un roman construit după o actualitate verosimilă: descoperirea unui cadavru preistoric cvasimumificat în Alpi și progresele înregistrate în studiul retrovirușilor, adormiți de milenii întregi
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Cum se prezintă un mesaj ca să fie primit (înțeles) de destinatar? Fiind stabilit că o comunicare verbală respectă linearitatea mecanică emițător-receptor, întrebarea se pune pentru a ști în ce condiție mesajul emis își poate atinge scopul. Aici intervin deosebirile între univocitate și plurivocitate, codaj și decodaj, conotație și denotație, în sfîrșit, noțiunea de redundanță. Aceste deosebiri și definiții sînt toate orientate către un scop: a găsi care este cel mai bun mod ca un mesaj să fie înțeles de un receptor
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
trimită la alte elemente deja conținute în mesaj. De altfel, în afară de această redundanță "structurală", inerentă utilizării limbii, există o redundanță practică, supraadăugată, care se articulează la nivel semantic. Dacă dorim să mărim capacitatea de înțelegere a receptorului și să întărim univocitatea mesajului, se repetă fie aceiași termeni, fie sinonimele, fie parafraze, sau orice alt procedeu. Cu cît redundanța este mai puternică în interiorul mesajului, cu atît scade posibilitatea de interpretare a receptorului. Totuși, dacă redundanța este maximizată sau atinge o "dezordine", nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
E nevoie de un cult universal; în domeniul relațiilor dintre oameni, ca și în toate celelalte, trebuie să domnească unitatea." Acestor aprecieri li se poate opune o alta, din aceeași perioadă: Diversitatea înseamnă viață, susține, la rîndul său, Benjamin Constant, univocitatea înseamnă moarte." în istoria politică și ideologică a ultimelor două secole se distinge clar o linie de demarcație, a cărei importanță nu e ușor de evidențiat. Caracteristic e următorul lucru: traseul său nu coincide decît cu totul accidental cu frontierele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]