115 matches
-
delicată nu se poate lăsa pe mâna servitoarelor. Nesuferita de Margot însă măcar atât ar putea face și ea, nu doar să se aranjeze în oglindă ! Altminteri, strădaniile ei ar putea să-mi trezească mila : cu toate eforturile, rămâne la fel de urâțică. Cât despre fire, o superficialitate îngrijorătoare, cum scrie și în caracterizarea din acest an. Îmi amintesc și acel : „pretenții mari de la ceilalți, devotament nestatornic“. Sub volanul fustei de grădină am un buzunar ascuns din care mai scoteam din când în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În această găleată dintre munți. Trec să o văd și pe „verișoara“ lui Gică, despre care am toate asigurările că e o tipă de treabă. Locuiește Într-unul din blocurile cenușii. E de treabă, probabil ca să compenseze faptul că e urîțică, cînd o văd Îmi dau seama că am mai Întîlnit-o În Craiova, la un chef. Nu pare să aibă mai mult de 16 ani. Cu toate astea, cînd Îi arăt numărul unității de pe ordinul de Înrolare, știe unde trebuie să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fiu de preot basarabean cu soție deloc vorbitoare de limbă românească. Dar ce conta? Lena Munteanu, fiica cea mare a popii, era iubita directorului și, mai târziu, devenise firesc iubita soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și-i respecta pe cei harnici și conștiincioși. Asta vedea el la mine, dar poate mai era ceva, și uite ce cred: spuneam că erau două fete la școala normală din Galați, una, Sâbev, o elevă strălucită la învățătură, dar urâțică, aproape urâtă de tot. A doua era Locvinov Matrona care era orfană de tată. Fusese îndrumată de către inimosul Iancu Antoniu să urmeze școala normală și ea l-a ascultat. Atunci trăia tatăl ei. Fata ajunsese în clasa a patra de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nce put ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei pre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai vedem. Ne-am văzut apoi toată luna următoare. Am fost împreună la petrecerea de ziua ei, unde m-am trezit singurul „băiat“ (de fapt, împlinisem între timp 27 de ani) între vreo patru-cinci fete, prietenele Rodi căi, infantile și urâțele cu toatele. Cu aceeași ocazie i-am cunoscut mama, neobișnuit de în vârstă. În rest, ne plimbam pe străzi însorite, la nesfârșit, îi ascultam sporo văiala despre aceleași fete din fosta ei clasă... După vreo două săptă mâni deja mă plic
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Charlie le studie și zâmbi. — Vai de mine, Desert Rose, arăți uluitor În seara asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același lucru. — Arăți uluitor În seara asta. — Așa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
propagandă. În alte țări apăreau astfel de reviste, chiar și în Est. O mătușa a mea, nemțoaică, primea o revistă RDG-istă pentru femei. O împrumuta și prietenelor pentru că făcea parte din generația francofonă-germanofonă a bunicii mele. Revista era mică, urâțică și alb-negru. Acum, mai ales după anul 2000, când luminița a început să crească în tunel, aceste reviste au explodat și la noi. Sunt însă mari, colorate, fățoase. Zeci de titluri atentează la bugetul doamnelor și domnișoarelor. În timp ce revistele pentru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pe o rază de 500 de kilometri nu cred că exista local de lux în care să nu fi mâncat măcar o dată); ei bine, cu această erudiție culinară m-a cucerit; nu era el chiar Brad Pitt (bine făcut, dar urâțel), nu strălucea prin CV (abia era anul III la Litere), dacă vă puteți închipui n-avea nici măcar mașină, circula cu autobuzul (bursa abia-i ajungea de țigări, iar în piață câștiga cel mult un salariu minim pe economie; fără subvențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
vorbi de un conflict interior la Ion: pe de o parte îl atrage glasul tainic al pământului, pe de alta, glasul iubirii pentru Florica. În căutarea unui statut social, Ion o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, deși era urâțică și nu avea nici un fel de sentimente față de ea. El iubea mai presus de orice pământul, era cuprins de "o poftă sălbatică să îmbrățișeze huma, să o crâmpoțească în sărutări", pământurile sunt: "ibovnice credincioase". Când intră în posesia pământului, se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
personalitate, victimă a unor mașinații sociale. Ana s-a îndrăgostit de Ion, i-a încredințat viața, a suportat vorbe umilitoare și a îndurat lovituri, deși avea calități morale deosebite. Este prototipul femeii de la țară. Pentru Ion ea este "slăbuță" și "urâțică", în timp ce Florica are "obraji fragezi ca piersica" și "ochi albaștri ca cerul de primăvară". Ana era o fire slabă, ușor de manevrat în mâinile flăcăului interesat numai de zestre. Ea este răbdătoare, suportă viața chinuită, refuzând căsătoria plănuită de părinți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit în codițe și eram îmbrăcată cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nesfârșit pe aia cuminte, nici prea frumoasă, nici prea urâtă, virgină, și cu un suflet bun. Asta cu sufletul îmi place cel mai tare. Nu contează cum arată, suflet bun să aibă. Atunci cum dracu' se întîmplă că alea mai urâțele și plinuțe, dar cu suflet bun rămân întotdeauna ultimele agățate la toate petrecerile, și alea bune, cu țâțe și cur trăsnet, dar cu suflet de căcat, sânt înconjurate în permanență și nu pleacă niciodată singure acasă? Oare nevasta trebuie să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dar cu suflet bun rămân întotdeauna ultimele agățate la toate petrecerile, și alea bune, cu țâțe și cur trăsnet, dar cu suflet de căcat, sânt înconjurate în permanență și nu pleacă niciodată singure acasă? Oare nevasta trebuie să fie mai urâțică ca să nu te înșele? Ca în bancul ăla: "Ce preferi? Să mănânci un căcat singur sau o savarină cu prietenii?" Oare fac și eu parte din categoria asta? "Alo, mă auzi?" mă trezește Vero la realitate. "Categoric, nu, am replicat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului heterosexual privitor, după ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fie Îndrăgostit de Phyllis asistenta, ci o urmărea de pe vremea cînd femeia aceasta hapsînă lucrase cu tatăl lui, un medic care murise de inimă rea pentru că hapsîna răpusese trei copii pentru a obține o moștenire, așadar avea un trecut urîțel, ca să nu mai vorbim că mai mult ca sigur euthanasiase Încă cinci persoane În același scop sau doar pentru antrenament, deci băiatul voia doar s-o demaște iar poliția Îi arestează ca proasta pe Lola și Nino, suspectîndu-i că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Când s-a aplecat să ia farfuriile, i-am observat piercing-ul deasupra buzei de sus, în colț. Simțeai perla zvâcnind sub atingerea limbii. „Noi nu servim. Poate ne servește duduia ceva...“, a comentat Mihnea, cu ochii pe buzele fetei. Era urâțică și simplă, o victimă agreabilă. „Vorba lui Gigi Guță...“, am pus și eu sare pe rană, „Vă mai serviți?“ Cezar plesnea de bucurie. Fata a potrivit farfuriile pe antebrațe (cu gestul ăla calm și-ospătăresc pe care, dacă am fi mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
autohtonă. Zbaterea dramatică a lui Ion între “glasul pământului” și “glasul iubirii” îl va determina spre primul imbold, trăind o altă tristețe mistuitoare alături de Ana cea bogată, pe care nu o va iubi niciodată:“cât e de slăbuță și de urâțică !...E ca o trestie bolnăvicioasă, fără vlagă și slăbănoagă”. Hotărârea lui de a “face avere” este permanent contrapunctată de dragostea față de Florica, iubirea cea adevărată și cea dintâi, cu toate că era săracă “ca degetul” și fiica văduvei Todosia a lui Maxim
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
la modă, într-o anglo-spaniolă (spanglish?) au adus și o tipă mai coaptă pentru a capta atenția masculilor. Dar știi cum s-au gândit să o facă (să capteze virilitatea valahă?) Instalând un ventilator sub podiumul unde se producea tipa (urâțică), îmbrăcată într-o rochie de un roșu aprins, pentru ca rochia lungă să se ridice cât mai sus, eventual până-n cap, pentru a revela națiunii chiloțeii (tot roșii, obvious!) muzicantei. Doar un exemplu de penibil. M-a mai enervat faptul că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
genele aproape inexistente, nasul cârn, dinîii subțiri și interminabili.” Naratorul are tendința de a demistifica, de a coborî frumusețea clasică de pe piedestalul ei. În O moarte care nu dovedește nimic pluriperspectivismul este încredințat celorlalte personaje. Tatăl îl întreabă cine e „urâțica” cu care umblă, iar diminutivul îl doare mai mult decât epitetul în sine. Un bătrân pe stradă îl avertizează asupra unui pericol virtual, crezând că vede în Irina e femeie fatală. Altcineva, văzându-i împreună veseli la bibliotecă, crede ca
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era o evreică oacheșă și urâțică iar amantul ei îi reproșa inerția de a rămâne în bordel. Vera este cea mai tăcută. Niura trăia încă drama părăsirii de către un student. Zoia păstrează figura specifică unei prostituate. Pașa a venit în bordel pentru patima desfrânării, avea cei mai mulți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei era/este Giuseppina. Avea părul tuns scurt (din ațeă, ochi din nasturi, gura brodată, și era umplută cu câlți. Mâinile și picioarele îi erau bufante, așa că se putea, la o adică, dormi pe Giuseppina. Păpușa adusă de la Milano era urâțică, dar foarte simpatică și veseloasă, drept care am iubit-o întotdeauna. Totuși, „păpușa“ pe care am utilizat-o cel mai mult în jocurile mele din copilărie a fost un uriaș motan negru, încălțat cu botine ciclamen, pe care l-am ferfenițat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
fotolii de trestii, si se depanau banalități curente. Îndeosebi, o femeie urâtă și nu tocmai tânără provoca naiv pe G., care nu o bagă în seamă decât atât cât îi trebuia, ca să fie interesant față de nevastă mea. Și când aceasta urâțica ia cerut un pahar de vin, îngâmfat și cu voință, prostcrescut, a refuzat să întindă mâna și să toarne din carafa de pe masă. A fost un moment penibil și, femeia care contase imprudent pe farmecele sale tomnatice, a rămas încremenita
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
Faust, cu Michel Plasson, la concurență cu un avion care bâzâia mai tare decât mine? — Era în versiune de concert, cu Evgheni Nesterenko. Am făcut-o și scenic, pe aici, pe undeva, pe la Saint Etienne, cu Paul Finel, și ăsta urâțel rău... — Ați avut multe seri cu intemperii? — La Verona nu, la Genova da, în Parco dei Nervi. Nu reu șea Carmen să moară neam! — Pe lângă Richard Tucker și Franco Corelli, i-ați mai avut alături la primele spectacole de la Verona
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cu armata, am hotărât să rămân în cadru ei. Nu prea aveam la ce să vin acasă căci și așa tata nu avea prea mult pământ să-mi dea, să pot lua de soție o fată mai frumușică, sau măcar urâțică dar mai de chiabur cu pământ mai mult. Așa era pe vremea aceea, ba mai începuseră și colectivizările și urma să predea pământul acolo la întovărășiri, adică la grămadă. Dacă văzui și văzui,zic și eu ca olteanul, fiind obișnuit
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]