351 matches
-
subtile ale timpului...) o lume fanată, scăzută de iubirile de serie. De duzină. În deschiderea-închiderea ochilor, ba aici, ba acolo, joacă un trecut de două feluri. Unul gol, drapat cu povești bine scrise, a căror față, ca fața societății, se urîțește din ce în ce, trecînd de la amoruri de artiști, în case vechi, care dispar, la însoțiri vulgare, pe șantier, apoi la iubiri contra uitare. Și zvonurile, învinuirile vinovate, false (de citit tulburătoarele pagini despre Equus, ,dragostea mea" și despre cumplitul
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
ofere un regat pentru un cal, Năstase oferă un cuvânt pentru un deceniu de Președinție. Fostul premier propune să acceptăm un nou substantiv în limba română, închinat lui Traian Băsescu: deformă. "Verbul "a deforma" înseamnă a modifica, a sluți, a urâți, a poci, a prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. Sub aceste înțelesuri, puteți aduna acțiunile și declarațiile lui Traian Băsescu din cele două mandate care se vor încheia curând", a scris
Năstase, cadou inedit pentru Băsescu. "Unii voiau să ofere un regat pentru un cal…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30685_a_32010]
-
Adrian Năstase a propus "să acceptăm un nou substantiv, în limba română - substantivul "deformă" pe care să i-l închinăm lui Traian Băsescu. Acest cuvânt sintetizează perfect ceea ce a făcut el, timp de 10 ani, în România - a sluțit, a urâțit, a prezentat altfel decât era în fapt, a denaturat, a falsificat, a alterat. În definitiv, dacă unii voiau să ofere un regat pentru un cal, noi putem să-i oferim un substantiv lui Băsescu, pentru zece ani de activitate în
Năstase, cadou inedit pentru Băsescu. "Unii voiau să ofere un regat pentru un cal…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30685_a_32010]
-
-ți dă peste nas și te batjocorește Că faci totul pe dos și totuși supraviețuiești Ca simbol al deșertăciunii. Fenomenul Nu se numește în nici un fel, E doar un chip cioplit infidel Care-ți tocește lucrurile, oarecum în joacă, îți urâțește iubita, bagă viermi în căpșuni, îți smulge părul, îți dă diabet... Zidit între cărți ești un pic mai deștept Și poți să scoți fum pe nări Mai discret. Mai mult decât un anotimp Moară cu mărgăritare, gura ta, Preface știința
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Simona Tache Sau cu ce căutări pe Google s-a mai ajuns pe blogul roz: modele de scris de mână mănânc muci poze cu draci țină turner bătăi cicciolina da plescoi lucrează cineva în pr? dacă parinitii sunt urâți copii pot fi frumoși? cum să devii vampir bun demascarea holiudului violatorul de fochiste și uite așa am facut 7 restante hamsteri morți pelerina fâț frumos serbare copii cum ceri prietenia pe facebook? ce este deasupra gleznei cum arată o
“Mam razbunat pe el 6 luni acu plang” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18955_a_20280]
-
zic - extrapolînd un pic exagerat - ce bine ar fi ca tot mai multe personaje de această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie europeană, că cealaltă Românie, care încă nu fusese urîțită de comunism așa arăta/ așa arată în incredibilele ilustrate pe care, arar, le mai răsfoim. Trotuarele fojgăie acum de exemplare imposibile, vara ieșite doar în izmene trei-sferturi și în maieu, iarna în „geci” ca de tablă. Deși nu ne cunoaștem
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
puternice sentimente patriotice în dezacord cu linia partidului, a Puterilor Centrale, chiar și împotriva lui Maiorescu, a scris multe poezii. Astfel concepția sa despre lume și viață, protestul său împotriva falselor idealuri și valori, revolta lui față de viciile incurabile care urâțeau societatea în care își ducea traiul, s-au regăsit în cele cinci scrisori eminesciene, scrise în perioada lui de maturitate deplină artistică. Exemplific numai un fragment din „Scrisoarea a treia”, tema poemului fiind demascarea falsului patriotism al contemporanilor în contrast cu vitejia
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
ea, Și te-apucă parc-un fel de frică, Ceasul surd al Terrei c-o să stea. În definitiv, sîntem doar oameni, Niște foarte simpli muritori, Ce prea ne-am obișnuit, ca fameni, Să tot viețuim printre erori. Voi, ce vă urîți cu disperare, ‒ Împotriva celor ce simțiți, Fiți pasibili, astăzi, de schimbare, Legitim începeți să iubiți! Va fi mult mai simplă viața toată, Dumnezeu va fi mai blînd cu voi, Și-n această lume ca o roată, Vom trăi mai liniștiți
VREMEA ÎMPĂCĂRII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383085_a_384414]
-
tot pe unde ajunge, în lumea marilor artiști sau a marilor decidenți politici ai lumii. Numai astfel mă pot osebi de mărunțișul putred al vremii noastre și îmi înalț spiritul - al meu și al țării, indisolubil - deasupra a tot ceea ce urâțește existența noastră, făcând aerul să devină fetid, irespirabil.” Deslușesc în lucrările sale, scrijelit, un S.O.S. întru salvarea nației de năvala ingratitudinii și a nesocotinței. Pentru ca să prisosească sentimente de plinătate prin iubirea de aproapele nostru. Norma sa nu e
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că pleoapa stângă i se zbătea uneori În reprize scurte, dar violente,urâțindu-i fața și dându-i un aer ciudat. Aș fi putut să jur că, pe vremuri, pleoapele profesorului nu erau absolut deloc afectate de acest tremur inestetic - l-aș fi observat, n-avea cum să-mi scape: Îi studiasem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Wagner, Eveline și alții. Ați spus la Început că vă aflați În camera dumneavoastră și jucați șah cu Roger Howard, iar acum... va cer scuze, dar... Adam s-a oprit intrigat. Cicatricea de la ochiul stâng a prins să zvâcnească sângeriu, urâțindu-i fizionomia. A Încercat să-și stăpânească mișcarea haotică a ochilor și să mă privească drept, Însă fără mare succes. Era dezorientat ca un om care se trezește brusc din somn Într-un ambient total necunoscut și ostil. A bâiguit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
exasperat Metodiu. — îi urăști? - miji grecul ochii. De când îi urăști? De ce-i urăști? Mai știi pe cineva care-i urăște? — De ce mă-ntrebi? - făcu Metodiu. — Să zicem că sunt și eu omul lor - zise grecul. Ia, hai, spune, câți îi urâți? îi urâți individual sau v-adunați într-un grup? — Ne-adunăm într-un popor și-i urâm pe capete - se enervă Metodiu. Poftim, toarnă-mă! — Ești sincer, dom’le, bravo! - zâmbi grecul. Stai liniștit, nu sunt iscoadă. Și nici dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
moare. Io zic că d-asta să duce și floarea că nu mai ie de nici o trebuință pă lumea asta — Știi, doamnă Oprișan că și eu m-am gîndit ca oamenii poate nici n-ar Îmbătrîni și nu s-ar urîți așa de repede, dacă ar simți În privirile celorlalți că mai sînt doriți. Înțelegi, vreau să spun că fiecare manifestare a dorinței față de cineva sau de ceva ascunde În ea o nevoie, o „trebuință“ de acel om sau de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care locuia acum. Se apropia de șaizeci de ani, dar se ținea destul de bine și nimeni nu i-ar fi dat mai mult de cincizeci. Fața ei slabă și nu prea zbârcită era genul acela care îmbătrânește fără să se urâțească și ca atare socoteai că în tinerețe trebuie să fi fost mult mai frumoasă decât fusese de fapt. Părul nu-i încărunțise complet și era frumos aranjat; purta o rochie neagră aproape în pas cu moda. Mi-am amintit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar uită-te la fruntea lui Emerson, uită-te la ochii lui Tolstoi! Glasul lui Burne gemea de reproș. Amory a clătinat din cap: Nu! Poți spune că au Înfățișări remarcabile sau orice vrei, dar nu Încape Îndoială că-s urâți! Neafectat, Burne și-a plimbat tandru palma peste frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le pună la loc În sertar. Plimbările nocturne erau una dintre Îndeletnicirile sale favorite, iar Într-o seară a dus muncă de convingere cu Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o fi norocul. - Norocul ca norocul, dar femeia trebuie educată! - Ei, lasă, că nu mă știu de ieri cu Mariana. - Femeia se schimbă, Mișule. O undă de tristețe străbătu chipul rotofei. Femeia se schimbă pe nesimțite, se acrește și se urâțește și vorbește din ce în ce mai mult. Bate fierul cât e cald! - Bine. - Ia adă niște whisky d-ăla, să sărbătorim și noi, o dată te-nsori! - Io zic mai bine să bem un vin. - Auzi, Mișule, totdeauna am fost curios cum faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să strici mărgăritarele pe porci? Și oricum, genul de mentor care era Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă spiritul. Contesa devenise mai delăsătoare și asta nu o deranja. De ce să strici mărgăritarele pe porci? Și oricum, genul de mentor care era Contesa pentru Popa cerea mai degrabă un spirit masculin. O frumusețe perfectă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum, în mod excepțional, se dovedește a fi cel corect. Spărtura se găsește în compania altor spărturi de același fel, provenite din acțiuni asemănătoare din trecut, care urâțesc și mai tare peretele și așa destul de scorojit. E straniu, dar ziua mai are și o a doua parte - fiindcă prima a fost așa de bună - iar aceasta se numește după‑amiază. Are loc după masa de prânz, în timpul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a auzit. Anna a auzit totuși de Friedrich Gulda și de colegii acestuia de breaslă. Tatăl invalid al lui Rainer a sosit împreună cu mama care‑l sprijină. O colegă de‑ale lui Rainer îi oferă cu precauție (ca să nu‑l urâțească și mai mult pe olog) un ceai. Tata spune că el nu mănâncă pe la alții. Ce tip sucit, îi spune eleva unei prietene. E într‑o ureche, nu crezi? Apoi fata întreabă dacă să‑i aducă un scaun aproape de ringul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o mare pasiune pentru teatru. Profesorul Drogli moare în 1887 și Aglaia rămâne văduvă cu doi băieți: Gheorghe și Ioan. La 5 februarie 1890 se recăsătorește cu locotenentul austriac Heirich Gareissvon Dollitzstum, cu care trăiește zece ani. La bătrânețe se urâțește, bântuită de boala Basedow, cu pomeții obrajilor proeminenți, privirea încețoșată, purtând haine închise la gât pentru a-și ascunde gușa. A murit pe 30 iulie 1900. Al noulea copil a fost Henrieta, ,,nefericita copilă”- cum o numește Eminescu. S-a
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
răutatea, perfidia, lașitatea, josnicia unor oameni. Este vorba, de fapt, despre permanenta luptă a pictoriței cu sine însăși și cu lumea care nu e cum trebuie, lumea, viața, care sunt atât de frumoase și nu de puține ori atât de urâțite de noi înșine. (Desigur, am în vedere, aici, doar o parte din mult mai bogata paletă ideatică și afectiva a pictoriței!). Și trec cu ușurință de la trunchiurile de copaci, dureroase uneori, la durera care-i provoacă o puternică tristețe, însoțită
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
de construcții din zonă, fundații pentru case particulare, garduri din piatră, stâlpi la porți sau altceva. Nu sunt nici înlăturate pentru a degaja terenul și a-l readuce în circuitul agricol sau utilitar de o anumită factură. Pare că doar „urâțește locul”, face peisajul mai cenușiu și mai greu suportabil contrastând cu peisajul natural în care a fost proiectat cândva. Mai adaug că pietrele nu suferiseră nici o urmă de prelucrare artistică sau utilitară, erau pur și simplu îngrămădite una lângă alta
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
și violent care rănește și generează multă suferință, îndeosebi sufletească, morală și spirituală!... Putem vorbi chiar, de o precocitate a limbajului agresiv, trivial și obscen, din păcate!... În consecință, limba unei comunități umane își pierde caracterul ei nobil și se urâțește din pricina degradării gândirii și a pervertirii inimii celor care o vorbesc, așa cum gândirea și inima se alterează și datorită schimonosirii sau deteriorării limbii. Cunoaștem faptul că acest proces de corupere reciprocă a gândirii și a limbajului reprezintă un capitol însemnat
DESPRE VALOAREA CUVANTULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367380_a_368709]
-
procesului de preschimbare interioară se realizează atunci când înțelegem să ne supunem cu totul Creatorului nostru. „Când asculți de poruncile lui Dumnezeu, devii frumos în caracter, ca Dumnezeu. Și opusul este adevărat: când refuzi să asculți de Dumnezeu, lăuntrul tău se urâțește, caracterul tău se schimonosește. Legea lui Dumnezeu reflectă și descrie caracterul Său. Și a asculta de legile lui Dumnezeu, a trăi după poruncile Sale înseamnă a trăi ca Dumnezeu, a imprima caracterul Său în ființa ta.” „O stare supremă de
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]