325 matches
-
vom putea nici măcar a ne închipui că vom ajunge vreodată noi oamenii, fiindcă asta e o blasfemie și o urâciune înaintea Dumnezeului nostru. Închinarea la statui și la lucruri făcute de mâna omului sunt pentru noi idolatrie și e o urâciune la fel de mare ca și închinarea la zei. Iată o altă realitate opusă realității pe care voi o credeți a fi exactă. Rabinul din Alexandria, fiindcă despre el era vorba, tăcu, însă replica nu se lăsă așteptată. Cineva dintre învățații Romei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380854_a_382183]
-
Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci acțiunea! Să fie plină împărăția de ciolanele oamenilor și viețuitoarelor moarte și cioturi uscate! Să pregătim praznicul cel mare și să ne umflăm cele burdihane! - Uraaa! Uraaa! Trăiască Împărăteasa noastră! urlară din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
averea noastră, voi? Ați înșelat poporul ca să pună Lupul cel rău drept păzitor la oi... Ne-ați asmuțit doar împotriva noastră, Ne-ați dezbinat cu falsuri și minciuni, Hoțiile în grup sunt armă voastră. Nu va mai vrem în frunte, urâciuni! V-ați împărțit în grupuri și partide Să pară ca luptați pentru popor- Politici false de mumii fetide- Românii s-au trezit! Nu va mai vor! Manipulanți hidoși de națiune, Ce planuri diabolice-ați țesut! Legalizând orice infracțiune În jafuri
DE NE-OM UNI...SĂ NU NE STAȚI ÎN CALE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373490_a_374819]
-
uși și-am dat cu gri pe geamuri. Degeaba bat în ele ale ursitei ramuri. Mă fac că nu le-aud și rămân mut. Nu-mi pasă ce se-ntâmplă de-un timp în jurul meu. M-am plictisit de-atâta urâciune ce-a reușit într-însa speranța să-mi sugrume și-a râs sarcastic de-orice vis mereu. Sunt singur și e bine. Alerg prin codrii mei și-ascult tăcerea binefăcătoare. În loc de cânt de păsări sau susur de izvoare e un
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
este într-un înțeles mai subtil, omul îndrăgostit de viață- lume- semeni, el este - altfel spus, MILITANT al Umanismului: el este, când ESTE, “ semenul tău, frate” , ci nu cum l-a definit astfel Baudelaire ( v. Prefața, Florile răului) - prin URÂT ( Urâciune, la români) - el nu e “ profetul” ( oricum mincinos, duplicitarnic și ventriloc- histrionic, anume prin mistagogia instinctului primar)... Va fi de recitit cum au conceptualizat, prin timp, acest tipic- atipic geniu..., și altfel spus, oprra-i, POEMUL ANIMAL, cum îl defini prietenul
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
și pe noi necazul lor, pătimim și noi împreuna cu ei? Intrând în Ierusalim, Domnul nostru Iisus Hristos a găsit acolo nu doar viața și reacția curată unor inimi de copii, care se bucurau să-L întâmpine, ci mai ales urâciunea, invidia, răutatea, mândria, lăcomia instalate in cel mai sfânt și sacru loc din Ierusalim. Acum, când vrea să intre în sufletul nostru, cum ÎL primim? Cu inimi curate, cu necăutate, cu bunătate și strigând ca pruncii odinioară: „Osana! Bine este
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
recent, în timpul alegerilor noastre, în supărătoare necunoștință de cauză, concepte care, la noi, nu mai sînt operante de la război încoace. Cu atît mai puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigănească le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noroc. Era un refren à la Zavaidoc. Nu țin mult fierberile astea de stabiliment. Pentru că vrem nu vrem, ne place nu ne place cam așa arată acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă) Danemarca, strada Armeană nu arată (încă) a stradă copen... Și-atunci pictorul din acest interior (probabil destul de asemănător cu al confratelui său occidental) nu are încotro, vede, vrînd-nevrînd, strada foită de o lume peste care, din păcate, a trecut urîciunea unui comunism impus de tancurile rusești, lume ce face eforturi eroice, acum, să se emancipeze de sub stigmat, să-și asigure, singură, organic, dezvoltarea, neputînd oculta convulsiile momentului, în care sînt implicați factori deocamdată nespecifici normalității. Numiți totuși, atît de frumos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unii profesori!), acel cineva chiar așa se va comporta, adeverind profețiile avansate În mod iresponsabil. Orice dispozitiv prezumtiv anunță realități ce Încă nu există. Gândul „plămădește” fapta. Orice gând și cuvânt prost Întocmite dau naștere unor realități fatidice și strâmbe. Urâciunea nu ține de lumea exterioară, ci de mintea noastră ce se raportează defectuos față de ea. Binele din lume este prefațat de gândul și cuvântul de aceeași calitate. El se anunță prin date care aparent nu au legătură cu el (căci
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Selbstgenuss vesel și într-o ironie ce volatiliză totul n4. Regiunea comicei fantastice în coprinsul ei cel mai întins ar fi așadar singurul Și Gestian cu toate astea joacă-n dramă. cum se simte Millo acasă pe scenă până și urâciunea actorului {EminescuOpXIV 255} teren unde și un corp din natură defectuos nu prezintă un obstacol neci chiar pentru prestațiuni (Leistung) remarcabile. Însă cât de nemărginit de rară e acea putere comică originală și cât de mult trebuie să fie prevăzut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a le imita sunt două lucruri atât de deosebite pre câtă deosebire există între judecătorul ce constată faptele și între cel ce le comite. Indignarea "Romînului" în contra articolului citat e atât de mare din cauză că în el partidul roșu își vede urâciunea proprie, enormă, își cunoaște trăsăturile insuportabile pentru ochii lui chiar. Ei, ceea ce Delfinul sfătuiește pe Catargiu să facă Brătianu a făcut de mult și va face-o pururea. Între un sfat platonic de-a face și între realitatea "s-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lor ereditare, care a plătit cu bani voturile ce i s-au dat acum? Vilacrose - ales de Simulescu - individ cretinizat în templele Venerei vulgivage? Dioscurii emancipați Epurescu - fundescu? Dolichodactilul milionar Costinescu? Aceste vase prin care o societate coruptă își scurge urâciunea și decrepitudinea morală au ele măcar o umbră de înțelegere pentru adevăr, o umbră de apreciare în materie de drept și de morală? Locul de reflecție ce li se cuvinte acestora este, după cuvântul sfânt al d-lui Dimitrie Brătianu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nesăbuit și meschin și în imagini de animale, și în clădiri sau în vreo altă lucrare, ori altminteri să nu poată și să nu fie lăsați să lucreze pe la noi? Aceasta, pentru ca nu cumva paznicii, fiind crescuți cu ajutorul imaginilor în urâciune, culegând și păscând, ca într-o pășune rea, în fiecare zi, câte puțin din întregul ei, să primească pe nesimțite un mare rău în sufletele lor. 14. Educația paznicilor (IV): refuzul inovației artistice (Republica, 424b-424c) (Socrate) Pe scurt, cei care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct la declanșarea răscoalei a fost așezarea „urâciunii pustiirii” pe altarul jertfelor. Se pare că această formulă reprezintă forma criptică a numelui zeului sirian Baal Șamain; în ceea ce privește noutatea profanării, „se presupune că este vorba despre un altar suprapus celui vechi, destinat aducerii sacrificiilor păgâne”. Pe lângă toate acestea, evreii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iar până la sfârșitul războiului rânduit [vor fi] nimiciri. 27Și el va întări un legământ cu mulți, o săptămână, iar la mijlocul săptămânii vor înceta jertfa mea și libația (Δ2ΖΦγϑ∀∴ :≅ Λ 2ΛΦ∴∀ 6∀ℜ ΦΒ≅<∗Ζ), iar pe locul sfânt [va sta] urâciunea pustiirii (∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ™< ƒΔ0:φΦγΤ <), iar până la sfârșitul veacului va fi rânduit un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ∀4 ƒΒℜ ϑ←< ƒΔΖ:ΤΦ4 <). Cele 70 de săptămâni de ani (490 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
săptămână” de ani. 3) Alianța lui Antiochos al IV‑lea cu evreii elenizanți (7 ani). Perioada încetării sacrificiilor va dura din 25 Kislev, anul 168, până la 25 Kislev 165 (cf. 1Mac. 1,59; 4,52). După cum am menționat mai devreme, „urâciunea pustiirii” se referă probabil, la un altar păgân ridicat peste altarul arderilor de tot. Expresia ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ apare de trei ori în Cartea lui Daniel (9,27; 11,31; 12,11) și o singură dată în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cartea lui Daniel (9,27; 11,31; 12,11) și o singură dată în 1Mac. 1,54. La Sfinții Părinți, Anticristul apare adesea ca un al doilea Antiochos, anume ca un profanator al „templului”, care împiedică săvârșirea euharistiei și aduce „urâciunea pustiirii” (ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0: φΦγΤΗ ) în mijlocul Bisericilor. Ca și Antiochos, el va stăpâni lumea pentru o săptămână de ani. Prima jumătate a acestei perioade aparține profeților eshatologici, iar ultima, lui Anticrist. Ultimele trei capitole ale Cărții lui Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se referă la „o vreme, vremuri și o jumătate de vreme” (+∅Η 6∀4Δ∈< 6∀4Δ™ < 6∀ℜ ≈:4ΦΛ 6∀4Δ≅¬). Același arhanghel aduce apoi câteva lămuriri: „De la vremea când va înceta jertfa cea necontenită și când se va așeza urâciunea pustiirii: o mie două sute nouăzeci de zile. Fericit este cel ce așteaptă și ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile” (Dn. 12,11‑12). Pentru a înțelege atât acest pasaj, cât și problema numărătorii în Cartea lui Daniel, vom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
9); 4) rolul evanghelizator al martiriului (v. 9); 5) parusia va avea loc numai după ce Evanghelia va fi propovăduită la toate popoarele (v. 10); haosul cosmic (vv. 24‑25); dezastrul natural (v. 8) și dezastrul social (vv. 12‑13); 7) „urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi (v. 20). Cea de‑a doua secțiune, consacrată în exclusivitate războiului iudeilor, debutează printr‑un avertisment: 14Iar când veți vedea urâciunea pustiirii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7) „urâciunea pustiirii” ( v. 14); 8) Dumnezeu scurtează perioada persecuțiilor din iubire și, în același timp, pentru mântuirea aleșilor săi (v. 20). Cea de‑a doua secțiune, consacrată în exclusivitate războiului iudeilor, debutează printr‑un avertisment: 14Iar când veți vedea urâciunea pustiirii [...] stând unde nu se cuvine (ϑ∈ ∃∗Ξ8Λ(:∀ ϑ↑Η ƒΔ0:φΦγΤΗ ƒΦϑ06ϑ∀ ©Β≅Λ ≅⇔ ∗γ℘) - cine citește să înțeleagă! - atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți; 15și cel ce va fi pe acoperiș să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra morții. Doar în momentul în care moartea și iadul ajung în „focul cel veșnic”, Dumnezeu consideră victoria sa absolută. Să revenim însă la capitolul 17, care descrie „desfrânata cea mare” (17,1), „Babilonul‑cel‑mare”, „mama desfrânatelor și‑a urâciunilor pământului” (17,5). Capitolul poate fi împărțit în două secțiuni: vedenia propriu‑zisă (vv. 1‑6) și tâlcuirea vedeniei făcută de un angelus interpres (vv. 8‑18). Între cele două secțiuni există un verset de legătură. „Desfrânata cea mare”, replică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în deșert, „șezând pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul‑cel‑mare, mama desfrânatelor și a urâciunilor pământului” (17,5). Femeia este „beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus” (17,6). Ea stă pe o fiară „cu șapte capete și zece coarne”, este vorba de fiara marină descrisă în capitolul 13. Podoabele desfrânatei fac
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorbește Apocalipsa 13,16, exegetul face aluzie, probabil, la constrângerile suferite de creștinii din vremea sa, amintind anumite episoade (49,5) din Cartea Macabeilor: de exemplu, pentru obligația sacrificiului el face referire la 1Mac. 1,57‑58: „Regele a ridicat urâciunea pustiirii deasupra jertfelnicului și a zidit capiști idolești în cetățile lui Iuda, cele dimprejur. La porțile caselor și în piețe se ardea tămâie”. Săvârșitorul trebuia să țină în mâna sa 2Λ:4 ∀ϑΖΔ4≅<‑ul (cădelnița) pentru a împlini jertfa (ƒΒ42Λγ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]