166 matches
-
Cine altul ar putea interpreta un spion care a dus-o tot într-o beție din 1941 până în 1948? Cine altul ar putea interpreta un spion rus care și-a făcut o rețea compusă aproape în întregime din agenți americani? Urbanitatea lui Kraft a dispărut, dezvăluind un bătrân palid, zbârcit. — Nu este adevărat! a spus el. — Întreabă-ți superiorii dacă nu mă crezi, a spus agentul F.B.I. — Ei știu? întrebă Kraft. — Până la urmă au descoperit, a spus agentul F.B.I. Erai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
m-ați salvat? a întrebat Kraft. — Spune-i sentimentalism, a zis șeful. Kraft a considerat situația încheiată și schizofrenia l-a salvat foarte frumos. — De fapt pe mine nu mă privește nimic din toate acestea, a declarat el redobândindu-și urbanitatea. — De ce nu? întrebă șeful. — Fiindcă eu sunt pictor, a zis Kraft. Asta e principala mea meserie. — Să nu uiți să-ți iei la închisoare cutia cu vopsele, a spus șeful și și-a îndreptat atenția spre Resi. Dumneata, desigur, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
alese ale unei cunoașteri verticale. Ucenicia creștină n-a exclus însă travaliul inteligenței, cu ajutorul căreia Evanghelia - mereu universală în revendicările sale - a permeat cutele unei întregi societăți. Instinctul apostolic al creștinismului este acela de a călători mereu către centru, recuperând urbanitatea de la Ierusalimul vizionar către Roma imperială. Destinul cultural al Europei nu poate fi gândit independent de această decizie de a pune întrebarea lui Hristos - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - în chiar epicentrul teologico-politic al imperiului. Ulterior, toate deciziile teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de D. Gheorghe, Editura Teora, București, 1999. Ayres, Lewis, Nicaea and its Legacy: An Approach to Fourth Century Trinitarian Theology, Oxford University Press, Oxford, 2004. Baconsky, Teodor, Iacob și îngerul, Editura Anastasia, București, 1996. Baconsky, Teodor, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, Editura Anastasia, București, 1999. Baconsky, Teodor, Râsul patriarhilor, trad. rom. de D. Mezdrea, Editura Anastasia, București, 1996. Balas, D., Methousia Theou: Man’s Participation in God’s Perfections According to St Gregory of Nyssa, Roma, 1966. Barbu, Daniel (ed.
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prejudecți, devine cartea începând cu pagina 172, elocvente fiind pentru angajamentul polemic chiar titlurile capitolelor: "Literatură și vinovăție", "Nichita Stănescu între mit național și poet underground", "Soarta radicalismului în România", "Războiul intelectualilor cu ei înșiși" ș.a.m.d. Cu o urbanitate abia reținută, Caius Dobrescu dezafectează convingător imaginea multor vedete literare care continuă să pledeze (pro domo!) "separația clară dintre etic și estetic" Aceasta poate developa acum, după decenii de ideologie comunistă, relația literatură-vinovăție. Sunt chemați la bară, cu argumente necruțătoare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în pagină, derivele digresive (întâlnite și la case mai mari), oarece patetic românism à la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu, truisme sau prețiozități tip confesionez, anulatoriu, ființala mea recunoștință, șoc palpitativ, unicatul meu coleg, serviciile urbanității (mai corect ar fi urbanismului, n.n.). George Mirea își justifică opțiunea de a nu deveni membru al Uniunii Scriitorilor, deși era superîndrituit ca autor a peste zece volume, ce-i drept fără un răsunet special (spicuim: "Junimea implicații lingvistice", 1983
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
progres social prin ironia sa incisivă. Rolul ironiei în opera lui Caragiale este dominant. Fără a exagera, putem spune că ironia este principala coordonată a umorului caragialian. La Caragiale, ironia are, poate, ca punct de plecare idealul unui stil de urbanitate; ironia sa este foarte ușor de definit, ca și antifraza, din figurile vechii retorici. Ea nu spune lucrurilor pe nume; nu întrebuințează însă forma eufemismului, ci, dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: inteligența. Aceasta este metoda frecventă, ca să nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
A. Spațiul urban - de la autohtonismul istoric la racordul cu lumea exterioară a. Fenomenul urbanizării în lumea arabă a cunoscut o serie de particularități, care îi conferă o matrice proprie, ce cuprinde atât elemente de factură autohtonă, cât și elemente specifice urbanității europene (în ținuturile nord-africane și levantine în special) și asiatice (elemente persane, indiene). În evoluția fenomenului urban trebuie remarcat faptul că perimetrul actual al spațiului arab a constituit leagănul civilizației urbane a planetei. Cel mai vechi oraș din lume - Ierihon
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
temei rezidă în analiza specificului subiectului uman generat de un timp și un spațiu. Problemă identității femeii pariziene ține de gramatică "modernității" occidentale, marcată de definirea identităților naționale și genuriale. Femeia pariziana reproduce un cod al epocii privitor la modernitate, urbanitate, feminitate. Femeia și orașul fac parte din universaliile tematice ale literaturii. Nenumărate cercetări au fost consacrate Parisului, femeii și literaturii despre aceste teme. Prin fuzionarea lor, studiul prezent oferă o perspectivă inedită. O abordare complexă a orașului modern implică și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
arata Robert Muchembled în Societatea rafinată, codul de politețe ia naștere nu la Curtea lui Ludovic XIV, cum se vehiculează de obicei, în mod esențial, el provine din capitală că fuziune între curtoazia urbană și puterea aristocratica "și poartă mărcile urbanității" [p.142, subl.n.]. Politețea constituie liantul identității franceze, cimentul, limba comună, ea topește treptat diferențele, constituind un anumit tip de cultură cultură politeții. La curtea lui Ludovic XIII și Ludovic XIV apare stilul francez, degajat de influență străină, societatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aproximativ de locuitori Bacău 69 345 Piatra Neamț 245 1.248 Roman 216 case 432 2.160 Botoșani 525 2.625 Galați 648 3.240 Târgu Ocna 707 3.535 Iași 934/ 695/ 68 1.861 9.305 Absența atributelor proprii urbanității nu este reflectată numai de numărul scăzut de locuitori, ci și de aspectul general al acestor așezări. Pentru a exemplifica, vom reda mai jos un pasaj dintr-o descriere a orașului Iași, realizată în anul 1793 de unul dintre numeroșii
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
receptor. Tipul raportului în care se regăsesc actanții principali în cadrul public al dezbaterii relevă, mai întâi, deosebirile de natură principială dintre polemică și pamflet. Prima, avatar al discursului oratoric, este reglementată prin norme de conduită care îi asigură gradul de urbanitate, fair-play-ul fiind moralmente necesar pentru ca mobilul spectacolului teoretic, impunerea adevărului deținut; practic, impunerea publică a punctului de vedere al polemistului și deci o victorie a imaginii sale de "duelist"să-și aibă o deplină justificare. În fapt, scopul preopinenților unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în varianta sa completă sau nu, este precedat de calificativul "domnul"), grație cărora polemica își asigură gradul dezirabil de urbanitate. Prin inserarea textului citat în textul citant, ținta devine vocea auto-descalificantă a anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facă hotărât un lucru precis, în anume împrejurare el trebuie să se regăsească, armat cu metalul voinței. Viața nu trebuie să-l priveze de prestigiul interior"136. Rostindu-se, moralistul Arghezi se autodefinește în raport cu intervalul spațio-temporal al existenței sale cotidiene: urbanitatea interbelică, un soi de hibrid, nici sat, nici târg, dar nici oraș, în adevăratul sens al cuvântului, câte puțin din toate și deci un amalgam de tendințe dintre cele mai diverse. E firesc așadar, având în vedere rădăcinile sale rurale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în discurs se face simțită în cel mai obișnuit și convențional mod, mai ales prin ritualul formalităților: "vă rog", "primiți", "vă trimit" etc. Fiind vorba de o comunicare cu adresant identificat și nominalizat, care se desfășoară într-un context public, urbanitatea angajării e prioritară oricărei alte modalități expresive. De aceea, polemistul se conformează unui cadru restrictiv, menținând controlul asupra situației. Nu deseori îl vedem pe Arghezi în postura de a-i acorda adversarului său un statut egal în dispută și de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamflet, în sensul atribuit de însuși autorul Cuvintelor potrivite genului, ci un text de polemică explicită, căruia nu i se poate imputa vreo abatere regulamentară. Cu alte cuvinte, autorul ține cont de normele ce asigură polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
În Tudor Arghezi, Scrieri 23, "Scrisoare deschisă domnului N. Iorga", (pp.103-105), "Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza" (pp. 115-119) sau "Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra" (pp. 154-156). 153 V. Jankélévitch, op. cit., p. 25. 154 Din grecescul asteimos (urbanitate, în definiția lui P. Fontanier), "asteismul este o glumă delicată și ingenioasă prin care o laudă sau o măgulire are caracterul unei dezaprobări sau al unui reproș", cf. Figurile limbajului, Editura Univers, București, 1977, p. 130. 155 Cf. Émile Benveniste
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în ocurență printr-o poezie a lui Frederic cel Mare, urmată de elocvență, iar muzica pe locul al treilea, fiindcă este "cea mai apropiată de artele vorbirii". Este ierarhia greacă, neschimbată, cu singura diferență că filosoful deplânge îndelung lipsa de urbanitate a muzicii din oraș, care incomodează vecinii și dăunează libertății, ca și parfumul (paragrafele 53 și 54). Vine apoi pictura, prima dintre artele figurative. Ea înglobează "arta grădinilor", combinare a obiectelor naturale "corespunzătoare anumitor idei", pe același plan cu arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a surprinde ridicolul chiar și la ființa iubită"69. Comedia sa nu este insolentă și injurioasă, pentru că, așa cum observa Șerban Cioculescu, "neîndurător în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în același timp", că derutează și captivează prin ambivalența mesajului deopotrivă senin și grav, vesel și trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
high-life-ului burghez reieșind din subtext. Însă în acest joc cu absurdul situațional și tipologic, demascarea are un vizibil efect de bumerang. În romanele realiste ale lui Mircea Eliade, raportul intertextual este sesizabil și în legătură cu tipul "intelectualului". Fin ironist, recunoscut pentru urbanitatea satirei, Caragiale a fixat inimitabil notele specifice ale etopeii acestei categorii în schița Intelectualii. "Capuținiștii"59 preocupați în permanență de "chestiuni arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
superiorul său daca, în caz de a se suspenda Constituția maghiară, el s-ar lupta în contra celor ce s-ar opune suspensiunii, au răspuns "Nu". De-aci un conflict aprig între unguri și nemți, o discuție învrăjbită și lipsită de urbanitate în contra superiorului care-a pus acea întrebare și în contra justiției militare, care în adevăr a degradat pe sublocotenent și l-a scos din armată. Cu toate acestea cazul nu ni se pare deloc susceptibil de controversă. Armata nici jură pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
viabile de energie. 2.5.2. Trăsăturile caracteristice al mediului urban Termenul „urban”, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, Înseamnă apartenența la oraș, orășenesc (Care ține de oraș, privitor la oraș; orășenesc), iar În sens figurat, care dă dovadă de urbanitate, politicos, civilizat. În decursul timpului au fost atribuite noțiunii de oraș mai multe definiții: ▪ Oraș - așezare omenească importantă, care constituie un centru administrativ, industrial, comercial, politic și cultural. Dicționarul Limbii Române Moderne, Academia RPR, 1958. ▪ City - O așezare care-și
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
regulă tranșant și caustic. Sub pseudonimul Arutnev (anagrama numelui său), V. face o judicioasă, pătrunzătoare critică dramatică. Era cunoscut ca un spirit malițios și slobod în expresii, dar în cronici întreprinde o analiză atentă, mai detașată, de obicei în limitele urbanității. În epocă a fost un critic de autoritate. S-a pronunțat și despre Năpasta lui I. L. Caragiale, recunoscându-i virtuțile literare, dar socotind-o neverosimilă mai ales sub raport psihologic. Susținea și o cronică muzicală, dovedind pricepere și gust. Era
VENTURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
protocolului Casei Regale a României, a ritualurilor de putere și a imaginii suveranilor În reprezentările publice. Totodată, o astfel de analiză surprinde În mod inevitabil dinamica unei societăți provinciale, cum era cea ieșeană, nivelul de dezvoltare economică și gradul de urbanitate, dar și disputele politice locale Între putere și opoziție, reflectate În discursul public și preluate de presa oficioasă. Organizarea festivităților de la Iași, din toamna lui 1897 a debutat prin desemnarea de către Consiliul Comunal a unei comisii compusă din consilierii Ed.
CAROL I ŞI INAUGURAREA PALATULUI UNIVERSITAR DIN IAŞI (1897). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by I. NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1283]