166 matches
-
el merge înainte și arată drumul ca o lumină în întuneric, ca dîra de fum din timpul zilei. După cucerirea Canaanului, de exemplu, Israel îl abandonează pe Iahve pentru "baali și astarte" (Judecătorii 10, 6). Se produce recăderea în banala urbanitate babiloniană, în religia închisă a Cetății antice, efect al incintei, cu zeii care se bat pentru ea, cu ea. Și cum fac profeții să le-aducă aminte sedentarizaților de cuvîntul acelui Dumnezeu al călătoriei, de cuvîntul divin al drumului fără de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a-și exprima motivele pentru care preferă să poarte șosete de mătase decât șosete de bumbac, fie acesta și extrem de atent mercerizat. Restul doctrinei politico-economice reprezentate de Domnia-sa a rămas de nedescifrat în spatele unui discurs anodin, dar de o urbanitate exemplară. Tocmai încercam să înțeleg cum vor interacționa urbanitatea dlui Tăriceanu cu suburbanitatea dlui Băsescu, când a și apărut un prim răspuns sub forma ratei unice de impozitare susținută cu un entuziasm ciudat și de un populist frenetic și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
șosete de mătase decât șosete de bumbac, fie acesta și extrem de atent mercerizat. Restul doctrinei politico-economice reprezentate de Domnia-sa a rămas de nedescifrat în spatele unui discurs anodin, dar de o urbanitate exemplară. Tocmai încercam să înțeleg cum vor interacționa urbanitatea dlui Tăriceanu cu suburbanitatea dlui Băsescu, când a și apărut un prim răspuns sub forma ratei unice de impozitare susținută cu un entuziasm ciudat și de un populist frenetic și de un liberal cu ștaif. Încă înainte de alegeri, taberele politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pe lume țărani. Dar sunt convins că nu din dispreț pentru cei rămași la vatră, ci din lipsa lui de simț gospodăresc și poate - de ce nu? - din subconștiința istorică de a face parte dintre cei care întemeiau, pe baze largi, urbanitatea românească a Transilvaniei. Mentalitatea ardelenească, central-europeană, se întemeia pe simțul înrădăcinat al respectabilității claselor sociale lucrătoare tradiționale (o ilustrează prea bine Slavici), agricultori, meseriași, negustori. Fără a fi în stare a judeca lucrurile, căci nu eram decât un mucos oarecare
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mult decât ele. Trăiam în lumea lor mai intens și mai adevărat decât în cea reală: printr-însele m-am îmbolnăvit de literatură. Mă descoperisem pe mine însumi în romanele doamnei Bengescu, pentru că asta-mi era patria. Conștiința propriei mele urbanități (lipsa duioșiei față de sat și țărani m-a caracterizat întotdeauna) s-a limpezit definitiv în mine. Citisem Crimă și pedeapsă (romanul fascinantului Petersburg), Idiotul, Frații Karamazov cu cel mai mare interes, dar Dostoievski îmi era străin (multă vreme, l-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din casa morților, Posedații și Omul din subterană; Proust aștepta încă să-l citesc, iar Balzac, care-mi va fi aproape doar peste decenii, mă plictisea. M-a interesat pe atunci și romanul lui Victor Papilian, Fără limită, fiindcă releva urbanitatea românească a Clujului. Ultimul text ce l-am publicat în același an în Țară nouă a fost un eseu mai întins (dintr-o lucrare mai cuprinzătoare), intitulat De la Paul Claudel la Lucian Blaga - incursiuni religioase în arta contemporană, și trata
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de ani. Senzația de a ține în mână un ochean al timpului, un „retroscop“, este extraordinară. Textul, se vede limpede, a fost gândit și scris ințial în franțuzește, spre a fi apoi tradus într-o românească relativ frustă, în care urbanitatea se numește „politicire“... Dar în această limbă cu inflexiuni arhaice „să aude vorovind“ o mare bucurie a noului! Nu toți trăitorii acelui timp erau dispuși s-o împărtășească. La 1 ianuarie 1835, M. Kogălniceanu le scria, din Lunéville, surorilor lui
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a polemicii cerchiste având ca subiect dramaturgia lui Caragiale. Poetul repune în discuție „Modelul Caragiale” ca „anti-model”, din perspectiva unei formații culturale specifice ardelenești, care exclude neseriozitatea balcanică. Presiunea mediului formativ, un anumit ethos țărănesc nu se poate acomoda cu urbanitatea laxă, onctuoasă a miticismului și explică respingerea inițială a acestui „mize- rabil patriot”, a cărui operă, „cea mai mare parte”, nu reprezenta decât „o infamie la adresa poporului român” . Stau față în față polemic Transilvania vs Muntenia, prima devenind componentă a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu mestecatul placid, șobolani vioi circulând nestigheriți printre botinele doamnelor, oi mânate orb către un țarc, păsări în colivii sau cocoși puși să se lupte. Animalele se află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale este exclusiv una provincială, sau dacă nu marginală în sensul pe care mahalaua îl conferă acestui termen. Generalizarea, însă, ar trebui relativizată, nu toate personajele caragialiene țin de mahala sau de periferie, iar la finele secolului al XIX-lea urbanitatea socie- tății românești este una precară. În atenția lui Caragiale stă o midlle class în curs de formare, aristocrația locală sau boierimea, marii industriași, marii latifundiari, laolaltă cu marea burghezie lipsesc. Este această midlle class a funcționarilor de tot felul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Pariu cu viitorul (1989) este un volum de proză scurtă, populat cu personaje dilematice, de obicei intelectuali și bătrâni, care trăiesc drame mai grave sau mai mărunte, provocate de nevoia adaptării la o nouă viață (de pildă, a ruralilor la urbanitate) și plasate, de cele mai multe ori, la nivelul conștiinței lor. De aici, recurgerea frecventă la analiza psihologică și mai ales la tehnica introspecției ca mod de definire a unor individualități. Perspectiva adoptată este cea realistă, nu fără pulsiuni poematice și suavități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285743_a_287072]
-
ales vicepreședinte al Comisiei Naționale de Limba Latină (1990), director al Seminarului de Latină Medievală din București (1996) și numit director al Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni (1997). Debutează în 1965, în „Studii clasice”, cu articolul Considerații asupra urbanității în epoca lui Cicero. Publică numeroase studii și alte contribuții științifice în reviste de lingvistică, codicologie, istorie și teorie literară, precum și articole culturale sau politice. Este editor sau coeditor al unor reviste de prestigiu: „Antiqua et mediaevalia”, „Mittellateinisches Jahrbuch” (Berlin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
contura un profil moral se pare că nu este o îndeletnicire de critic." Pompiliu Constantinescu se angajează în dialog, făcând o scurtă și persuasivă incursiune în istoria disciplinei critice. Este interesant de observat că accentele polemice nu depășesc niciodată marginile urbanității. Pompiliu Constantinescu răspunde preopinentului său, Vladimir Streinu, în temeiul câtorva adevăruri de principiu, greu de clintit, apărând nu atât pe Șerban Cioculescu cât disciplina criticii ca atare: D. Streinu se întreabă dacă portretura morală e o îndeletnicire de critică; a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o simțire lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă." Calofilul Vladimir Streinu îi place mai puțin lui Gh. Grigurcu în "! De gustibus! Reținem însă însușirile stilistice ale acestei critici de o intransigență indiscutabilă, consumată fericit în spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu este un criticartist: "Dezgustul de improprietate, refuzul beției de cuvinte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
prejudecți, devine cartea începând cu pagina 172, elocvente fiind pentru angajamentul polemic chiar titlurile capitolelor: "Literatură și vinovăție", "Nichita Stănescu între mit național și poet underground", "Soarta radicalismului în România", "Războiul intelectualilor cu ei înșiși" ș.a.m.d. Cu o urbanitate abia reținută, Caius Dobrescu dezafectează convingător imaginea multor vedete literare care continuă să pledeze (pro domo!) "separația clară dintre etic și estetic" Aceasta poate developa acum, după decenii de ideologie comunistă, relația literatură-vinovăție. Sunt chemați la bară, cu argumente necruțătoare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în pagină, derivele digresive (întâlnite și la case mai mari), oarece patetic românism à la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu, truisme sau prețiozități tip confesionez, anulatoriu, ființala mea recunoștință, șoc palpitativ, unicatul meu coleg, serviciile urbanității (mai corect ar fi urbanismului, n.n.). George Mirea își justifică opțiunea de a nu deveni membru al Uniunii Scriitorilor, deși era superîndrituit ca autor a peste zece volume, ce-i drept fără un răsunet special (spicuim: "Junimea implicații lingvistice", 1983
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
barbari. Cetatea era o creație omenească ce "elibera" pe om de "natură și instaură o nouă ordine în care individul se subordonă grupului, iar instinctul se subordonă rațiunii". Cu timpul noțiunea evoluează, astfel încât, la Voltaire "civilizație" înseamnă mai mult decat "urbanitate". Pe langă moravuri și comportament conceptul va cuprinde și artele, științele, filosofia și toate cuceririle minții omenești. Sensurile celor două concepte erau foarte apropiate în limba latină. Semantica acestor două cuvinte, însă, a evoluat în așa fel, odată cu evoluția societății
Erata... by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10122_a_11447]
-
fi controlată, par a spune cei mai înțelepți dintre ei. Odată cu fluxul lent al narațiunii, se observă că traiul devine aproape suportabil, iar meritul aparține civilității reale a acestor tineri urgisiți. Fericirea este, iată, în bună măsură, o chestiune de urbanitate și stil, de trăire calitativă. Lecție civilizatorie, de o morală superioară, ce constituie, credem, meritul major al acestui documentar.
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
soluțiile călduțe prin care ministerul reglementează desfășurarea bacalaureatului, se revoltă în fața in-culturii științifice a multora dintre oamenii inte-li-genți ai momentului, se opune tonului apocaliptic paseist al celor care deplâng modernizarea vitroasă a centrului istoric al capitalei - dar niciodată nu părăsește urbanitatea fermă a opiniei. Când alții, însă, calcă, în această privință, pe-alături, ia imediat atitudine. E cazul unei replici la un articol scris de Alexandru Bogdan Duca, intitulată, cu un haz eficace, Ducă-se: "Un text de o rară, stupefiantă
De fapt, un debut by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7906_a_9231]
-
critică. Ce să însemne pentru noi “autoritate” în planul, delicat totuși, al comentariului închinat literaturii, acum, la ieșirea din tunelul plin de zgură înecăcioasă al autoritarismului și al dirijismului? Nu cumva vocația, competența sensibilă și intelectuală, justețea propozițiilor, rectitudinea morală, urbanitatea ținutei? Nu cumva un corolar al acestor însușiri, disponibilitatea, deschiderea democratică la pluralitatea opiniilor? Nu cumva atari calități se impun de la sine creînd o autoritate inefabilă? A nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește buclele - brățări, inele, unghiile vopsite în albastru. Limbaj argotic, dacă nu vulgar"; " Femeile au abordat toalete de sezon, își plimbă tinerețea pe tocuri prea subțiri, se simte șla unele din eleț recenta debarcare în urbanitate"), nimic nu-l oprește a se deda unor adorații fantomale: "Michel către Maria Cantacuzino: Ťmi-e dor de toiť (din Kisingen, 1882). Cînd mai auzi asemenea alcătuire romanțios-încîntătoare de cuvinte?". între "iubirile" d-sale de tinerețe, cu caracter virtual, este etalată
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
prin omisiune de denunț (căci, evitând să ofere citate, se mulțumeau să repovestească în termeni edulcoranți o serie de episoade pur și simplu stânjenitoare) și prin deviere de sens (calificând drept portretistică niște deconspirări aflate la marginea de jos a urbanității). De bună seamă că toți s-au lăsat înșelați de subterfugiul prin care Danilov se declara, el însuși, portretist, ba încă unul mânat de o ambiție înaltă: aceea de a surprinde nici mai mult, nici mai puțin decât, spunea el
Cu supușenie, Scardanelli by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3735_a_5060]
-
umoare", "resentiment", "invidie". Desigur, n-am putea nega subtextul "pasional" al unora (destule) din paginile d-lui Pecican, probă a angajării lor într-un circuit al vocației și al bunei credințe, însă a le răspunde nesocotindu-le tăietura logică și urbanitatea constantă a ținutei înseamnă a face uz de politica struțului. Ovidiu Pecican e unul din paladinii nu tocmai numeroși ai cauzelor bunului simț și, dacă vreți, ai "atitudinii politice corecte" în sfera presei noastre actuale, "rebel" înțelegînd a lupta strictamente
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
Coande prima dedicație, amicală -, aceste flash-back-uri dintr-o Craiovă pe ruinurile căreia stau personaje semețe. Cu prietenie, Nicolae". "Domnului Daniel Cristea-Enache - citii pe pagina următoare -, câteva din ingredientele cu care poezia concurează distileria asta numită viață. Cu prietenie, Nicolae Coande" Urbanitatea omului este dublată de o pedanterie auctorială foarte aproape de prețiozitate. Registrul comunicării uzuale e "subțiat" artificial, în el fiind introduse elemente de imagerie poetică. Dacă prima dedicație se oferă și se acceptă cu puțină ironie, a doua, superfluă, ține să
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
este să împărtășească lumii acest adevăr: 1. negația continuă ("Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări. Ele ne spun ce nu avem voie să facem, nu ce ne este îngăduit"); 2. violența (chiar dacă nu renunță nici o clipă la urbanitatea tonului, Maiorescu nu abdică niciodată de la ideile sale); 3. refuzul dialogului ("Toată critica lui Maiorescu e un monolog dinaintea celorlalți, datori să asculte, să se pătrundă de adevăr, în nici un caz să se îndoiască să întrerupă, să delibereze."); 4. superioritatea
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]