2,115 matches
-
care pe atunci se comporta, Nae’, creatorul lui Haplea, era un oxigen în scopul de a regenera cel puțin întru cultură, ca și cum încă om de o cultură deosebită. Bolnav continuu stratul protector de oxid de ar mai fi fost capitala uriașului de stomac, mi-a murit, aș zice, în crom care altfel s-ar fi consumat. i m p e r i u A u s t r o U n g a r . brațe, eu îngrijindu-l după putință... Fiind
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
și-mi pun întrebarea cercetători din România unde Cotruș. Folosind bicicleta ș i dacă, rămas în țară și continuânduinventivitatea era pusă la grea mijloace de transport în comun mi această activitate, aș fi fost încercare, multe din laboratoarele (oribile în uriașul Los Angeles ) am astăzi îngrijorat de perspectiva de acolo fiind ca pe vremea lui reușit să găsesc o primă slujbă la reducerii pensiei... Berzelius... firma Lee Pharmaceuticals. Mi-am Deci, ideea pe care am avut-o Greu ne-a fost
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
încerc să-i refolosesc. ei. Fiind legat prin ”Confidentiality orașe care formau Greater Los Ceea ce ne doream era promițător, Agreement” de Unitek, devenită Angeles. Aceasta mi-a oferit un dar în 1975 nu era încă momentul. între timp parte din uriașul trust 3M, salariu acceptabil după ce am arătat După cinci ani de așteptare puteam să fiu aspru pedepsit. că în țară făceam proteze dentare Jenny a primit aprobarea să iasă din Demisia era justificată in parte pornind de la... ochelarii de soare
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
pantofi purta numărul 64. Îl duceam cu „Pakardul” nostru cu care făceam cam opt-nouă chema Gogea Mitu, numele lui de circ, numele adevărat fiind ore. Noaptea rămâneam în capitală. Într-o seară de iunie, neGogu Ștefănescu. Probabil de la Gogea Mitu, uriașul de am dus amândoi la circ, la Obor, în „Târgul Moșilor”. Nimic nu aproape doi metri și jumătate care la o masă obișnuită mânca mi-a atras atenția mai mult ca omul-gigant. Cred că avea în jur douăzeci și cinci de ouă
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
își confecționa un costum din opt nu după mult timp. Familia a auzit vestea la radio și a venit în metri de stofă iar încălțămintea și-o făcea numai pe comandă. grabă la București, dar era prea târziu. „Gigantul României” Uriașul Gogea Mitu, pe numele lui real Gogu Ștefănescu, fiul murise. Trupul lui fusese ascuns într-un laborator subteran al lui Gheorghe și al Elenei Ștefănescu, era originar din Mârșani, spitalului și îmbălsămat pentru douăzeci de ani. Și asta din o
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
metal lustruit care în capul de jos se află 3-4 kg. de plumb, baston cu care forțosul se juca între două degete. La chef au participat toți protagoniștii spectacolului, o parte a dormit la Nelu Achim Cârlig, iar cei doi uriași și cele două cântărețe la noi, urmând ca a doua zi să-i ducă tata la Curtea de Argeș cu camionul, sus în caroserie unde montase pe doi măgari din lemn o bancă din scândură pe 5 cm. Ce, eu m-am
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
doua zi să-i ducă tata la Curtea de Argeș cu camionul, sus în caroserie unde montase pe doi măgari din lemn o bancă din scândură pe 5 cm. Ce, eu m-am lăsat de ei? Am mers la Curtea de Argeș pe genunchii uriașului « Om de fier ». Seara aveau spectacol în târgul de la Sfântă Mărie. Să revin, l-am văzut din nou în arenă pe Titu Boldescu în Târgul Moșilor la Pitești, aceleași numere, același final, lupta liberă cu un curajos din tribună câștigată
Români de mult uitaţi. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_68]
-
o elită a scriitorilor; între care, desigur, și filosofii. În acest plan al limitei obiective, o judecată prezentă frecvent în carte: continuitatea dintre maiorescieni, generația lui Lovinescu și cerchiștii de la Sibiu, reamintirea celor din urmă drept generația înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre cerchiști a generației Echinoxului. Pe acest sol stau evocările volumului. Ele explică
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre cerchiști a generației Echinoxului. Pe acest sol stau evocările volumului. Ele explică autorii aleși: toți, aproape toți, sunt uriași ai culturii dintre literatură și filosofie, opere care definesc terenul (tipic instabil în istoria noastră culturală) acestei conlocuiri în care filosofia apare când drept o slujnică a literaturii, când drept un gen al ei, când drept o podoabă circumstanțială, când
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
speciei noastre întregi dintre obsedantele aparențe ale minții înfierbîntate de fantasme și biata lume de zi cu zi a celor din jur... Ca în dialogul nepieritor: "- Mare noroc pe noi, Sancho, să te pomenești deodată în față cu treizeci de uriași... Am să mă bat cu ei și am să-i dobor pe toți, - să ne răsplătească Cel de sus că vom stîrpi de pe fața pămîntului sămînța lor blestemată! - Ce uriași, stăpîne?... Păi ce vedeți Luminăția voastră acolo, - îl preveni scutierul
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
Sancho, să te pomenești deodată în față cu treizeci de uriași... Am să mă bat cu ei și am să-i dobor pe toți, - să ne răsplătească Cel de sus că vom stîrpi de pe fața pămîntului sămînța lor blestemată! - Ce uriași, stăpîne?... Păi ce vedeți Luminăția voastră acolo, - îl preveni scutierul, - nu e uriași, e mori de vînt... - E clar că habar n-ai, că nu ești citit, răspunse Cavalerul, ia-o din loc, șterge-o, dacă ți-e frică. Și
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
mă bat cu ei și am să-i dobor pe toți, - să ne răsplătească Cel de sus că vom stîrpi de pe fața pămîntului sămînța lor blestemată! - Ce uriași, stăpîne?... Păi ce vedeți Luminăția voastră acolo, - îl preveni scutierul, - nu e uriași, e mori de vînt... - E clar că habar n-ai, că nu ești citit, răspunse Cavalerul, ia-o din loc, șterge-o, dacă ți-e frică. Și, zicînd acestea, dete pinteni Rosinantei, și porni la atac. Morile, la o boare
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
suportă aparențele dublului și caută să elimine unul din subiecții realității dublate. Dar leit-motivul principal al romanului Regele Arinilor nu este gemelitatea, ci phoria, adică acțiunea de a-l purta pe altul pe brațe, în spinare, pe umeri, așa cum un uriaș îl poartă peste râu fără s-o știe pe Mântuitorul în chip de copil și ajunge să capete de aceea numele de Hagios Christophoros - Sfântul Purtător de Christos. Dorul de spații imaginare R.: Îmi spuneați acum șase ani că Regele
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
vrut, ar fi putut omorî o mulțime de omuleți în Liliput, călcân-du-i sau strângându-i în pumn, ca pe muște. Pentru pește, el, Feri și Cosmin erau niște Gulliveri de care se murea. Da' și Gulliver putea fi omorât de uriași, în țara lor. Poate că moartea este totdeauna un lucru mai mare decât cel care moare. Se lasă asupra lui și gata. Nu zicea și bunicul în ultimul timp că-l apasă ceva pe piept?" La fel de tulburătoare este înregistrarea rezonanței
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
apărut decît ceea ce putea să apară. - O parte a scrisului său era la index. - Sigur, mai ales cea de natură spirituală. Dar Vasile Voiculescu a căpătat mai mult relief, deși nu are încă amploarea pe care o merită opera acestui uriaș. Însă nu simțim încă o sistematizare și o ierarhie reală, fiindcă au apărut și foarte multe, cum să zic, mediocrități. Oameni neștiuți, care spun că au fost ținuți în umbră, persecutați. Probabil, dar nu toate operele acestea sînt de valoare
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
el un neputincios eliberator al prințesei. Dar și aici semnele se inversează: ceea ce făcuse nefastă ospitalitatea (pîinea, carnea și vinul care nu se termină niciodată) va deveni mijlocul sigur de salvare: cum din disperare el se tocmi la casa unui uriaș, care vroia să-l mănînce din lipsă de altceva, îi oferi gazdei sale o hrană inepuizabilă și, în schimb, uriașul îl conduse către noi aventuri și către prințesa lui.[...] Imaginile somnului și ale morții, care dezvăluie ospitalitatea ca un conținut
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
care nu se termină niciodată) va deveni mijlocul sigur de salvare: cum din disperare el se tocmi la casa unui uriaș, care vroia să-l mănînce din lipsă de altceva, îi oferi gazdei sale o hrană inepuizabilă și, în schimb, uriașul îl conduse către noi aventuri și către prințesa lui.[...] Imaginile somnului și ale morții, care dezvăluie ospitalitatea ca un conținut dătător de moarte sînt prezente și în Albă ca Zăpada. S-a putut observa că în povestea fraților Grimm, Albă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
calc iarba e putredă de parcă mustul ei fierbe/ aprins de pofte alchimice e indecent cum inima/ pipăie de dinlăuntru un trup făcîndu-i propuneri..." (Pastel). Ori această incisivă notație a unei concupiscențe universale: "O lume de orgasme sau numai un orgasm/ uriaș nesfîrșit. noaptea și ziua gem precum/ porcii înjunghiați" (Cîntece de îngropat pe cei vii). Instrumentul la care cîntă Adrian Alui Gheorghe sînt simțurile puse rînd pe rînd la contribuție, ieșind la scenă deschisă. Deloc orfică, poezia sa e una fiziologică
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Ce mi se pare că este izbitor la Brâncuși (în special a celui de după epoca rodiniană) este plăcerea de-a teslui, de a lustrui, bucurie care se transmite și privitorului și care înviorează, dă senzația participării la o lume de uriași, la timpurile de început ale facerii. Vrăjitoarea, Himera, Cocoșul sînt jucării cum se mai fac și acum la țară, însă din materiale mai dure și în mai mari dimensiuni. Dacă în locul Arcului de triumf pe care îl avem și care
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
autorul, a fost remarcată încă de Alecu Russo, care cita într-o scrisoare aceste foarte frumoase versuri: "Închinare-aș și n-am cui,/ închinare-aș murgului,/ Dar mi-i murgul cam nebun/ Și de fugă numai bun./ Închina-voi ulmilor,/ Uriașii culmilor,/ Că sunt gata să-mi răspunză/ Cu freamăt voios de frunză:/ Ulmii că s-or clătina,/ Frunza că s-a scutura,/ Trupul că mi-a astupa". Toma Alimoș i-a impresionat nu numai pe V. Alecsandri și A. Russo
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
un stadion de șaizeci de mii de spectatori s-au înghesuit vreo patru mii de microbiști zgribuliți. Ei nu s-au sfiit să părăsească, însă, tribunele, plictisiți de sub-jocul desfășurat în teren. Singurul lucru cu adevărat plăcut privirii a fost uriașul tricolor pe care niște suporteri cu o conștiință net superioară mercenarilor din presa română au scris �Visit Romania!" Dar despre acest frumos gest de sportivitate condeierii cu mari probleme de gramatică românească, dar cu uriașe stocuri de naționalism la purtător
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii Plesiosauri în nămoalele primitive, înainte de a fi dispărut". Cu justețe, Daniel Dimitriu remarcă o contradicție între această trimitere la primitiv, la abisul originar, și raportarea la decadență, la simbolism a poetului, așadar la o realitate "crepusculară, în plin proces de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
În această calitate, el organizează și supraveghează producția de texte literare, ajutat de o echipă de filologi - pretext epic pentru Ștefan Aug. Doinaș de a-și demonstra și forța de pamfletar: " Bătrânul Marga, căruia i se zicea Maître, era un uriaș gheboșat, cu barbișon și părul vâlvoi, care te împroșca cu scuipat când vorbea; și vorbea continuu, ca și străbunicul său din mileniul trecut, un critic literar pișcător ca un țânțar, de la care moștenise "gura spurcată" și o întreagă zestre de
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape crudă, înduioșat de succesele minimalizate cu autentică modestie, dar mai presus de orice conștient pînă la epuizare nervoasă de uriașul arbitrar al vieții. Kermode e, poate, cel mai apreciat critic britanic al ultimilor decenii. Ridicat la rang nobiliar din anul 1991, autor al unor studii literare fundamentale dedicate lui Shakespeare, Yeats, și altor monștri sacri ai literaturii de limbă engleză
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
La nouă-zece ani, logica nu iartă. Mai târziu, cu anii, învățând carte, și apucându-mă și eu să compun versuri, conștient, dar și chinuit de povara de a lua măsura potrivită unui cuvânt sau altul, am fost frapat de acest uriaș perfect simplu eminescian,...privii... La geamul tău ce strălucea, PRIVII atât de des... Nu...am privit ; nu... privisem. Ar fi fost prea apăsat, prea definitiv. Nu, ca fulgerul - privii, aruncai o privire. De mai mult, nici nu-i nevoie... în
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]