160 matches
-
această rugă a noastră cui să cade a ști, pentru niște urice de moșii ce a dat Păun vameșul mănăstirii sale Clatii...Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau cine ar ști unde sântu sau ar fi audzitu, din vlădici, din egumeni, din boieri, din preoți au orice fel de om ar fi și n-ar mărturisi dreptu, cu frica lui dumnedzău, sau nu le-ar da , la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
luna sept. 11 zile, al doilea ceas.” - Toate-s bune și la locul lor, dar nu se prea potrivește anul zidirii cu faptul că nu a fost terminată de Miron Barnovschi. - Cum vine asta, mărite Spirit? - Uite așa bine. Ascultă uricul făcut de Miron Barnovschi voievod la 11 nov.1628 (7137): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...domn al Tării Moldovei. Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș?) de Tarigrad...și a vândut dreapta sa ocină și vie pe care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mitropolitului, ale marilor boieri precum și ale lui Miron Barnovschi însuși, care ziceau că mănăstirea era „nou-zidită”, nu ar fi fost făcute dacă biserica nu era în picioare. - Ai și nu ai dreptate, dragule, pentru că însuși Eustratie Dabija voievod spune în uricul de danie din 4 sept. 1665 (7174) că: „Am făcut mănăstirea ce este în Codrul Iașilor numită Bârnova...care acea mănăstire a fost începută de multă vreme de sfântrăposatul Miron Barnovschi voievod și nu a putut-o termina, iar domniia
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
voi susține în continuare faptul că biserica era în picioare în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Că nu erau toate cele trebuitoare puse în deplină orânduială: catapeteasmă, clopote, odoare bisericești și câte altele...asta-i altceva. Altmintrelea, în uricele sale, vodă Miron Barnovschi ar fi spus că zidirea bisericii nu a fost terminată, în loc de: „Sfânta mănăstire a domniei mele nou-zidită.” - Acum ar cam trebui să vorbim și despre daniile primite de mănăstire în decursul timpului. O primă danie a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
timpului. O primă danie a constat în două fălci de vie de la Deleni, dăruite de Marica văduva preotului Silion la 12 apr. 1631 (7139). Înainte însă, mănăstirea Bârnova a primit satul Ciurbești, fost sat domnesc. - In noianul de zapise și urice am găsit unul care, la 12 mai 1669 (7177), spune că Ecaterina, doamna răposatului Eustratie Dabija voievod, a luat satul Pătrășcani de la mănăstirea Bârnova și l-a dăruit nepoatei sale de frate, Simina, iar mănăstirii i-a dat în loc niște
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care a răzbătut și în tainița din turnul mănăstirii Dancu „întru cari câțiva din boieri și din neguțători au avut lucrurile lor pentru paza focului.” Printre acești boieri se afla și Manolachi Bogdan, mare paharnic, căruia i-au ars și uricele pentru satele și țiganii ce îi avea. A apelat la Grigorie Alexandru Ghica voievod. Acesta îi confirmă stăpânirea la 18 ian. 1767. Despre incendiul care a cuprins Iașii la 24 sept.1766 vorbește și mărturia sobornicească din decembrie 1766: „Facem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru Calimah, consemna faptul că după cercetarea vechilor urice și ispisoace prezentate se putea afirma "că acest niam de boieri au fost de când s-au așezat în locurile aieste necurmat dintre cele mai întâi și mai aleasă din ale pământului acestuia" și că "împreună se trag din cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
amintindu-i pe Vasile Căpitanu și Paraschiva din Ipotești, care semnează un zapis întocmit la Stâncești, la data mai sus amintită 5. Cercetări și documente mai noi scot la iveală faptul că prima atestare documentară a satului se găsește în uricul întărit de Alexandru cel Bun, la 15 iunie 1431, dat vornicului Oană Cupcici: peste Bucovină (codru n.a.) Diacouții (satul Diacului n.a.) amândouă cuturile ce le-a schimbat cu fiica lui Costea, înaintea noastră și Catamereuții (Cătămărăști n.a.) ce l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
explorate sub raport hidrologic și balneologic. Primul areal se situează lângă satul Vulturi, la borna 12 Sculeni, până la borna 11, unde s-au analizat 5 probe. Al doilea areal, cuprins între localitățile Tăutești - Mânzești - Zahorna, are ca surse particulare Valea Uricului - Văiluța și Coasta Mare. Mineralizarea totală este, în primul caz, de 1,155 g/l și în al doilea caz de 0,959 g/l. Localizarea și denumirea corespund sursei Văiluța de pe moșia Conachi, care, de la mijlocul secolului al XIX
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
sticloanțelor și căpcăunul poloboacelor, de mi o mers buhul ca de popă tuns. Am mâncat strașnic ș-am băut năprasnic. Ce te uiți ca o ciubotă căscată la mine? Mă vezi mic? -sta mi i feleșagul, dar află că p uricele mic pișcă tare. Și încep dis-de dimineață: un ou răscopt, o pârjoală rece din piept de curcan și o stacană de Pâhn ești.” “ Pâhnești?” întreb. “Pâhnești, da, care-i văr primar cu Cotnariul. Pe urmă Băbeasca, Feteasca, cum zicea o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aură legendară în istoria națională prin Lupta de la Vaslui (Podu Înalt 1475). În această perioadă s-au întărit Curțile Domnești ridicate anterior, s-au acordat privilegii târgoveților și țăranilor, s-au încheiat tratate comerciale, s-au emis numeroase zapise și urice de către Cancelaria domnească. Orașul Vaslui a avut o evoluție sinuoasă, în funcție de condițiile istorice: dacă în secolele XV-XVII asistăm la o perioadă de înflorire, în secolele următoare, XVIII-XIX, se înregistrează o perioadă de stagnare, pentru ca în a doua jumătate a secolului
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
și le-au împresurat locul...” Această plângere era făcută în fața lui Gheorghe Duca voievod. Domnul a trimis împuterniciți care „au mers acolo de au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semn în semn precum scrie uricul de la Petru vodă (Șchiopu n.n.) de au ales locul și au stâlpit și mai bine”. Te rog, dragă prietene, să asculți câtă muzicalitate are numai o simplă înșiruire de nume ale unor călugărițe într-un act de la 1 septembrie 1668
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
moșie, o prisacă „cu pomeți, cu heleșteu”. Am să mai amintesc doar că Gheorghe Duca voievod a hotărât la 14 iunie 1659 ca Irimia și alții din Coposeni să-și stăpânească ocinile din Iepureni ținutul Iași pentru că și-au pierdut uricele „când au venit Timuș cu cazacii în țară și au trimis oștile să prade bejeniile în Codrul Iașilor”. Să revenim totuși la Plopii fără soț, în fața cărora este așezat bustul lui Eminescu - o copie a celui din fața Teiului din Copou
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
uric cu tot venitul”, „în veci” și din această cauză s-au acoperit de formule stereotip, cuprinse în sintagme de felul „pe unde au stăpânit din veac”, „pe unde de veac a umblat”, „cu semnele cele bătrâne”, „pe unde sunt uricele”, „pe unde au umblat din veac”, ceea ce arată că aveau conștiința vechimii, fără să poată preciza timpul istoric. După cum se cunoaște, cancelaria domnească din Țările Române și biserica au folosit limba slavonă de la atestarea vieții de stat și până în secolul
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
domniei, domnii au răsplătit-o cu întinse domenii, privilegii și imunități, la care s-au adăugat, în decursul timpului, daniile făcute de boieri. Boierii mari și mici, mănăstirile, episcopiile, bisericile prin episcopi, stareți (egumeni) și preoți, primeau acte de danie, urice cu tot venitul, neștirbit, în veci, danii care nu mai puteau fi retrase, potrivit dreptului bizantin, deosebite de daniile făcute boierilor, care, la început, au avut un caracter condiționat, boierul beneficiind de danie atât timp cât era credincios. Boierii au găsit modalitatea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
statul și care stăpânea domeniul domnesc, format din nenumărate moșii, braniști 15 (complexe de păduri, terenuri interzise colonizării și folosirii fără voia proprietarului absolut), imașuri, fânețe, iazuri, ape, supușii din ocoale, ținuturi și orașele cu locuitorii lor. Numai proprietarii, cu urice, aveau dreptul de a se manifesta juridic, vânzând și cumpărând, dăruind, schimbând moșii și sate, care, după ce s-a încheiat epoca daniilor domnești (sec. XIV - XVI), acumulau, prin cumpărare, satele rămase libere, aducând în stare de dependență - vecinie sau rumânie
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Putna siliștea Grecii de lângă orașul Siret, dă ordin ca oamenii care s-au așezat pe acea siliște (loc de casă - n.a.) fără voie și învoială s-o părăsească. Siliștea Grecii a fost dată „cu semnele cele bătrâne, pe unde sunt uricele, iar cine va fi arat sau cosit pe hotarul acelei siliști sau va fi făcut casă sau odaie (loc de adăpost pentru vite și oameni - n.a.) să aibă a le lua de a zecea din păne și din fân și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
satul Hudinți ori satul a primit numele lui. Din studiul documentelor asupra denumirii localităților din Moldova în evul mediu rezultă că o parte din acestea au luat numele unor slujitori domnești sau a familiilor boierești care aveau în stăpânire, prin urice sau ispisoace date de domnitori, moșiile, satele, târgurile sau alte bunuri pentru a-i sluji cu credință. De exemplu, satul Comănești din comuna Suharău își trage numele de la Coman, fiul lui Galiș care prin ispisocul din 3 aprilie 1412 dat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de la noi în țara noastră în Moldova, ocinile și dedinile lui drepte din privilegiile lui drepte pe care le-au avut bunicii lui de moștenire și de vislujenie și de cumpărătură pe care și le-a cumpărat el singur prin urice și drese de la Ștefan Voievod cel Bătrân și de la Ilieș Vodă și de la Ștefan Voievod cel Tânăr și de la Petru Voievod pe satele și dedinile lor începând cu satul Hudinți pe Bașeu cu curți și cu iazuri și cu mori
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
ambele capete cu care se joacă copii și încearcă să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț. Uric - act de proprietate pentru dobândirea pe veci din cumpărare sau donație și care se poate transmite ca moștenire. Uricar - scriitor de urice, redactor al actelor la cancelaria domnească, logofăt, pisar. Vătaf - supraveghetor al argaților și feciorilor de la o moșie boierească. Vătăman reprezentant al stăpânului feudal în satele aservite, care se îngrijea de îndeplinirea obligațiilor locuitorilor față de boier. Vechil - persoană care supraveghea și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Ezereanul) i s-a întărit întâia oară în 1454, sub Petru voievod, apoi în 1455 "mai multe sate la Tutova, Grădești (=Gârdești?) unde este casa lui, mai jos Fărăoanea, Stănigești ... și Padina lui de la Gâtea (=Gâlțești), cum se vede în uricul de la Ștefan cel Mare din 7010 (1502) martie 14". Așadar, nici Fărăoane (Făuroane, Făurești), nici Stănigeni (Stănigești) de la Tutova nu pot fi confundate cu Stâncășenii. Pe același concept de poziționare geografică și de formare a cuvintelor nu trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
că marea majoritate a locuitorilor fuseseră nevoiți să plece, nemaiputând face față obligațiilor față de stat și mănăstire. Celor care rămăseseră pe loc, evident că în număr foarte mic, li s-au acordat scutiri de toate dările, așa, , cum scriu vechile urice”. Este clar că plecarea unei părți din locuitori dă un tablou demografic cu o dinamică negativă a acelei perioade. Situația Moldovei de Nord se înrăutățise mult din cauza intervenției, după 1683, a polonilor, care ocupaseră o serie de localități și puncte
Monografia Geografică a Comunei Şipote by Ditot Creangă Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/91874_a_92402]
-
27 grade 15 minute longitudine estică. Dealul Pleșa are 449 m. Din punctul de vedere fizico-geografic, teritoriul comunei Tansa face parte din sectorul vestic al Podișului Central Moldovenesc. Din “Monografia localității Tansa de învățătorul Manolache Olaru”, fragment găsit. Din textul uricului descoperim că satul Brudurești era al neamului Brudur, unde își aveau și casa lor. Se poate ca acești frați să se fi născut în acest sat, deoarece se arată limpede că acolo aveau casa lor, dar care încă nu căpătase
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
27 grade 15 minute longitudine estică. Dealul Pleșa are 449 m. Din punctul de vedere fizico-geografic, teritoriul comunei Tansa face parte din sectorul vestic al Podișului Central Moldovenesc. Din “Monografia localității Tansa de învățătorul Manolache Olaru”, fragment găsit. Din textul uricului descoperim că satul Brudurești era al neamului Brudur, unde își aveau și casa lor. Se poate ca acești frați să se fi născut în acest sat, deoarece se arată limpede că acolo aveau casa lor, dar care încă nu căpătase
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
strămutată aici din Voitinel, în anul 1823, ca biserică filială a parohiei Frătăuții Noi, care conform ordinului ministerial nr. 4290, din mai 1872, devine biserică parohială. După clădirea acestei biserici, vechea biserică este dăruită bisericii "Sf. Dimitrie" din Climăuți. Conform uricului parohial din 7-19 martie 1878, actuala biserică "s-au început a lucra în anul 1877 sun conducerea parohului George de Reus". Acest sfânt lăcaș s-a construit cu ajutorul credincioșilor, precum și cu concursul Fondului Bisericesc, care a pus la dispoziție materialul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]