160 matches
-
făcut și întărit cu mari și înfricoșate blesteme și la aceasta și domniia mea m-am aflat printre marii martori, fiind noi atunci pe lângă domniia sa unul dintre cei dintâi sfetnici. Pentru aceasta...cum am văzut marea lor jalobă și uricul drept și fiindcă...am văzut că și Aron voievod a făcut biserica de acum din pietre și lemne gata, ce au fost pregătite pe banii lui Petru (Schiopu) voievod și care a fost dată de domnia sa în mâinile călugărilor de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sub „buna lor îngrijire.” Am mai băgat de seamă apoi că Aron Vodă a zidit mănăstirea din Tarină „din pietre și lemne gata, ce au fost pregătite pe banii lui Petru (Schiopu) voievod.” Aron Vodă însă nu pomenește nimic în uricul din (7103). - Asta nu-i prima și nici ultima manifestare de trufie pe care o întâlnești în actele domnești...Hai mai bine să vorbim de soarta acestei mănăstiri, pentru că nu a fost ușoară. Uite că doar după optsprezece ani de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
urma acestei judecăți, Gheorghe Duca voievod a „trimis pre boierul...Gheorghiță Septelici logofăt al doilea, și pre...Stratulat uricariul...Au mers acolo de-au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semne în semne, precum scrie uricul de la Petru (Schiopu) vodă, de-au ales locul și au stâlpit și mai bine.” - Vecinii credeau, mărite Spirit, că e ușor să încalci hotarele mănăstirii Socola, dar se înșelau, pentru că maicile își apărau averea cu strășnicie. Iaca o nouă pricină
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Iași, care pretindea că un loc de prisacă de pe moșia mănăstirii Socola îi aparține. Călugărițele nu s-au lăsat și au spus „cum acel loc de prisacă iaste danie svintei mănăstiri de la Alexandru (Lăpușneanu) vodă. Si ne-au arătat și uricul acel de danie.” Ca un făcut, mărite Spirit, am dat din nou de o pricină între sfintele mănăstiri. Din anafora lui Cârstian, vornic de poartă către Constantin Cantemir voievod, scrisă la în mai 1690 (7198), aflăm că egumenul mănăstirii Sfântul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ai amintit tu este unul aparte. El a fost făcut la 6 apr. 1717 (7225). Ascultă-l: „Ghedeon arhiepiscop și mitropolit Sucevei și a toată Moldovlahiia. Facem știre cu această rugă a noastră cui să cade a ști, pentru niște urice de moșii ce a dat Păun vameșul mănăstirii sale Clatii...Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau cine ar ști unde sântu sau ar fi audzitu, din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
această rugă a noastră cui să cade a ști, pentru niște urice de moșii ce a dat Păun vameșul mănăstirii sale Clatii...Neștiindu-se la a cui mână sânt, făcut-am această carte de blăstăm asupra cui ar mistui aceste urice sau cine ar ști unde sântu sau ar fi audzitu, din vlădici, din egumeni, din boieri, din preoți au orice fel de om ar fi și n-ar mărturisi dreptu, cu frica lui dumnedzău, sau nu le-ar da , la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
luna sept. 11 zile, al doilea ceas.” - Toate-s bune și la locul lor, dar nu se prea potrivește anul zidirii cu faptul că nu a fost terminată de Miron Barnovschi. - Cum vine asta, mărite Spirit? - Uite așa bine. Ascultă uricul făcut de Miron Barnovschi voievod la 11 nov.1628 (7137): „Io Miron Barnovschi Moghila voievod...domn al Tării Moldovei. Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș?) de Tarigrad...și a vândut dreapta sa ocină și vie pe care
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mitropolitului, ale marilor boieri precum și ale lui Miron Barnovschi însuși, care ziceau că mănăstirea era „nou-zidită”, nu ar fi fost făcute dacă biserica nu era în picioare. - Ai și nu ai dreptate, dragule, pentru că însuși Eustratie Dabija voievod spune în uricul de danie din 4 sept. 1665 (7174) că: „Am făcut mănăstirea ce este în Codrul Iașilor numită Bârnova...care acea mănăstire a fost începută de multă vreme de sfântrăposatul Miron Barnovschi voievod și nu a putut-o termina, iar domniia
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
voi susține în continuare faptul că biserica era în picioare în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Că nu erau toate cele trebuitoare puse în deplină orânduială: catapeteasmă, clopote, odoare bisericești și câte altele...asta-i altceva. Altmintrelea, în uricele sale, vodă Miron Barnovschi ar fi spus că zidirea bisericii nu a fost terminată, în loc de: „Sfânta mănăstire a domniei mele nou-zidită.” - Acum ar cam trebui să vorbim și despre daniile primite de mănăstire în decursul timpului. O primă danie a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
timpului. O primă danie a constat în două fălci de vie de la Deleni, dăruite de Marica văduva preotului Silion la 12 apr. 1631 (7139). Înainte însă, mănăstirea Bârnova a primit satul Ciurbești, fost sat domnesc. - In noianul de zapise și urice am găsit unul care, la 12 mai 1669 (7177), spune că Ecaterina, doamna răposatului Eustratie Dabija voievod, a luat satul Pătrășcani de la mănăstirea Bârnova și l-a dăruit nepoatei sale de frate, Simina, iar mănăstirii i-a dat în loc niște
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care a răzbătut și în tainița din turnul mănăstirii Dancu „întru cari câțiva din boieri și din neguțători au avut lucrurile lor pentru paza focului.” Printre acești boieri se afla și Manolachi Bogdan, mare paharnic, căruia i-au ars și uricele pentru satele și țiganii ce îi avea. A apelat la Grigorie Alexandru Ghica voievod. Acesta îi confirmă stăpânirea la 18 ian. 1767. Despre incendiul care a cuprins Iașii la 24 sept.1766 vorbește și mărturia sobornicească din decembrie 1766: „Facem
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de răzeși. Aceștia aveau pământ în stăpânire din vremuri străvechi, pământ primit de la domnitorii pe care strămoșii lor îi slujiseră cu credință și pe care îl lăsau moștenire urmașilor lor, drept ce li era statornicit prin poruncă domnească, înscrisă în urice păstrate cu sfințenie din tată în fiu. învățase carte la școala din sat apoi a muncit în gospodăria părinților săi, împreună cu frații și surorile apoi și-a făcut armata și a fost lăsat la vatră în 1880, după ce împlinise vîrsta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și le-au împresurat locul...” Această plângere era făcută în fața lui Gheorghe Duca voievod. Domnul a trimis împuterniciți care „au mers acolo de au strâns oameni buni de prin pregiur megieși și au mers din semn în semn precum scrie uricul de la Petru vodă (Șchiopu n.n.) de au ales locul și au stâlpit și mai bine”. Te rog, dragă prietene, să asculți câtă muzicalitate are numai o simplă înșiruire de nume ale unor călugărițe într-un act de la 1 septembrie 1668
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
moșie, o prisacă „cu pomeți, cu heleșteu”. Am să mai amintesc doar că Gheorghe Duca voievod a hotărât la 14 iunie 1659 ca Irimia și alții din Coposeni să-și stăpânească ocinile din Iepureni ținutul Iași pentru că și-au pierdut uricele „când au venit Timuș cu cazacii în țară și au trimis oștile să prade bejeniile în Codrul Iașilor”. Să revenim totuși la Plopii fără soț, în fața cărora este așezat bustul lui Eminescu - o copie a celui din fața Teiului din Copou
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru Calimah, consemna faptul că după cercetarea vechilor urice și ispisoace prezentate se putea afirma "că acest niam de boieri au fost de când s-au așezat în locurile aieste necurmat dintre cele mai întâi și mai aleasă din ale pământului acestuia" și că "împreună se trag din cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din Huseani se află „din jos de gura Sărății, și cu Sărata, care au aparținut lui Stanciul Husea”. Am văzut că Melchisedec nu era de acord cu ipoteza numelui dat de husiți, ci opina pentru sursa antroponimică: el considera că uricul lui Ștefan cel Mare din 13 martie 1489 este primul document ce amintea personajul Hus sau Husul: „Stanciul, fiul lui Jurj al Husului (subl. ns.), a vândut lui Lupe Armașul o silesce peste Prut, unde a fost târgul Sarata, mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
astăzi. În zona în care s-a aflat satul se găsește un deal și o vale cu același nume, lângă pârâul Sărata (plasa Prut, jud. Fălciu), între Căpotești și Ivănești. Numele satului provine, se pare, de la Mihăilă Buzea, menționat în uricul din 22 ianuarie 1495, care l-a stăpânit împreună cu Husul, după cum consemnează un alt document din 23 ianuarie 1502. Corni. Foarte probabil, poartă numele unei liziere de arbuști (cu lemnul foarte tare și flori galbene) cu același nume (Cornus mas
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a vărsa, a turna, a curge). Numele apare menționat într-un document din 14 august 1432. Este corespondentul slavon al topicului românesc Cacaina (Căcaina), denumire întâlnită în orașele moldovenești. Un astfel de pârâu traversa târgul Huși, după cum se amintește în uricul din 23 ianuarie 1502. El izvora din viile care înconjurau orașul și se unea cu pâraiele Ochiu, Schitu și Zavati, formând pârâul Broșteni. Duda. Comună alcătuită din satele Duda și Novaci, situată în sudul fostei plase Podoleni; se învecinează cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bătrân, zis și Aliuș. Istoricul hușean credea că „Gherman trăia pe la 1620, după care vreme s-a urzit satul Ghermănești, ce se întindea pe ambele maluri ale Prutului”. Gugești. Sat și comună, situate în nord-vestul plasei Crasna. Melchisedec aprecia, invocând uricul din 22 martie 1535, dat de Petru Rareș, că denumirea satului provine de la familia Guga. Hoceni. Sat și comună (târgușor), așezate în partea de nord a plasei Mijlocu. Numele localității provine, se pare, de la numele proprietarului Hodco. Leoști. În județul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Leoști. În județul Fălciu erau două sate cu acest nume: unul pe Crasna și altul pe Sărata, denumit și Cotroceni, lângă Cârligați și Rusca, făcând parte din comuna Șchiopeni (astăzi, în com. Pădureni). La cel de-al doilea se referă uricul lui Ștefan cel Mare din 1495. Denumirea satului provine, probabil, de la paharnicul Leoa (Leva), care avea doi frați, Șteful și Gherasim. Lohan. „Salcie” sau „locul hanului”, zonă unde se exploata silitra din acel deal, rezultând lohanul. Movila Răbâia este una
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în Pruteț, este foarte greu de făcut deosebirea între ele. Locul este amintit de mai multe ori în documentele secolului al XV-lea: din 12 mai 1406, 8 octombrie 1434, 11 august 1436, 14 mai 1484. Așa cum se arată în uricul din 12 octombrie 1487, Stanciul Husea a vândut lui Lupe „un loc de sat din sus de gura Sărății, anume unde se chiamă Ulmii, și jumătate din Huseani, din jos de gura Sărății, și cu Sărata”. În documentul din 22
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și jumătate din Huseani, din jos de gura Sărății, și cu Sărata”. În documentul din 22 ianuarie 1495, satul era menționat mai sus de gura Săratei, care a fost mai demult în proprietatea lui Mihăilă Buzea și a lui Husul. Uricul, din 23 ianuarie 1502, se referă la „o bucată de pământ pe Sărata, partea ce este despre Ialan pe din jos de târgul Hușului, ce-i pe Drislavăț părâul”, care a aparținut mai demult lui Mihăilă Buzea și lui Hus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut..., care acea seliște a fost dreaptă domnească lângă târgul Huși, și a avut și sate de ocol” . După cum arată uricul din 10 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) „dă și întărește” lui Ionașco Cehan, acum vornic, și lui Duca, comis, satul Novaci, la nord de Huși. Domnul îi mai întărește lui Ionașco Cehan siliștile: Stănilești, Voloseni, Măicani și Erbiceni cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
considerau că interesele de apărare și administrare a Moldovei cereau mutarea capitalei nu la Botoșani, ci în jumătatea sudică a țării. Este vechea dispută între o capitală „deschisă” și una „fortificată”. I. D. Marin considera că Petru Rareș a emis cele mai multe urice în această parte a Moldovei, întrucât opta pentru noua capitală la Huși sau la Vaslui. În timpul domniei lui Ilie Rareș, Ștefan Rareș și a lui Alexandru Lăpușneanu au existat preocupări pentru alegerea orașului ce urma să devină capitală, în cele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Alexandru Lăpușneanu (1564-1568) a fost mutată capitala Moldovei de la Suceava la Iași, oraș care a rămas capitală statornică, până când București va prelua misiunea istorică de a reprezenta simbolic guvernul țării. În timpul domniei lui Bogdan Lăpușneanu (1568-1572), două treimi din numărul uricelor au fost emise din Iași, o treime din Suceava și nici unul din vechile curți domnești. Sistemul curților domnești dispare în secolul al XVII-lea și Iașii vor exercita, de la jumătatea acestui secol până la Unirea din 1859, funcția de capitală domnească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]