95 matches
-
lumină celor dornici de învățătură. Îmbunătățirile făcute în țară în perioada celor 7 ani de Domnie a lui Gr. A. Ghica erau confirmate și de către Divanul care le ascultase (publicate și în ziarul Zimbrul din 1856, dar redate și în „Uricarul", volumul XII, p. 405 - 426). Cu toate îmbunătățirile pe care le simt orașele în momentul de tranziție de la târgul feudal la urbea modernă, trebuie spus că, chiar până la 1864, Eforiile au rămas niște instituții cu bugete mereu deficitare, iar instituțiile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
îndatoririle dascălilor și plata acestora, era menită să răspândească învățământul în limba greacă, ea având să-și înceteze existența la 1821, odată cu înăbușirea de către turci a Eteriei. Din „Albina românească" nr. 62 din 7 august 1832, Teodor Codrescu realizează în „Uricarul", tom XI, p. 56 - 58, că la institutul de educație de la Miroslava, care funcționa sub direcția Lincurt, Sefno și Bagar, duminică, 31 iulie s-a făcut examinarea școlarilor care, înaintea cinstitei Epitropii și a unei numeroase adunări, s-au arătat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
primară de băieți nr. 1, școală care avea ca prim dascăl pe Ion Zaharescu, căruia i-a urmat C. Nanu, iar și mai târziu Ion Popescu, venit la Bârlad din Ardeal. Printre hârtiile lui Th. Codrescu s-au păstrat, iar „Uricarul", volumul VII, p. 234 - 239, redă un tablou al școlilor publice în Moldova anului 1847. Potrivit lui erau prevăzute a funcționa școli începătoare în Capitală (Iași) la Sfinții Trei Ierarhi, în Târgușor, Păcurari, Sărărie și Tătărași, unde se învățau sfintele rugăciuni
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Averești Budu Cantemir Bogdănești/Bogdăne: Muntenii de Jos Obârșeni/ Voinești Călimănești Bulucăria Bogdănești/ Fălciu Muntenii de Sus Odaia Bogdana Căpușneni Bumbăta Bogdănița Oțetoaia Rugaria Cârjoani Bursuci Bogești Pădureni/ Pădureni Stăncășeni Cârțibași Buscata Borodești Perieni Tătărăni/ Dănești Cetățuia Cârja Brăhășoaia Popeni Uricari Chilieni Căzănești Broscosești Pușcași Ciupercă Charsacosu Broșteni Satu Nou/ Tanacu Codreni Chetrosu Budești Secuia Cotic Chițcani Buhăiești Simila Crăciunești Cioatele Călugăreni Stănilești Cujba Ciofeni Căpotești Ștefan cel Mare Deleni/ Hoceni Corodești Cepești Trestiane Dragomănești Coroiești/Coroiești Chetrești Tutova Draxeni/Gherghești
HOTĂRÂRE nr. 1.613 din 23 decembrie 2009 privind aprobarea diferenţierii pe zone geografice şi localităţi a indemnizaţiei ce se acordă personalului didactic calificat de predare, potrivit prevederilor pct. 4 din anexa nr. II/1.4 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/218693_a_220022]
-
Iezer, Lălești, Rotari, Ruși Comuna Tutova Sate: Tutova, Bădeana, Ciortolom, Coroiu, Crivești, Vizureni Comuna Vinderei Sate: Vinderei, Brădești, Docani, Docăneasa, Gara Docăneasa, Gara Tălășman, Obârșeni, Valea Lungă Comuna Voinești Sate: Voinești, Avrămești, Băncești, Corobănești, Gârdești, Mărășești, Obârșeni, Obârșenii Lingurari, Rugăria, Stâncășeni, Uricari Comuna Zorleni Sate: Zorleni, Dealu Mare, Popeni, Simila Colegiul uninominal pentru alegerea Camerei Deputaților nr. 6 Municipiul HUȘI Localitate componentă: Huși Comuna Arsura Sate: Arsura, Fundătura, Mihail Kogălniceanu, Pâhnești Comuna Berezeni Sate: Berezeni, Mușata, Rânceni, Satu Nou, Stuhuleț Comuna Bunești-Averești
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
vornici, hatmani, și oșteni de frunte căzuți în lupta de la Podul Înalt, este, fără îndoială, o lucrare istoriografică de referință pentru trecutul istoric al Moldovei. Acest document a fost citat pentru prima dată în secolul al XVIII-lea, de Axinte Uricarul. În fruntea pomelnicului este notată data, 6915 (14079, indictionul 15, crugul soarelui 27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistrița. În introducere se fac considerații generale privind milostenia și mântuirea, apoi se arată că înscrierea în
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
al XVI-lea, când Alexandru Lăpușneanu trebuie să-l fi întărit pe Văscan pârcălabul asupra a jumătate din sat, transmisă apoi fiului Costea, vel vătav, și de acesta fiicei sale Drăgălina, cea care, alături de soțul ei, Ionașcu visternicelul vinde moșia uricarului Băseanul. Despre cealaltă jumătate a satului, cea de sus, nu se știe nimic concret pentru acele începuturi ale istoriei documentate în scris a Buhăieștilor, însă din acte de la 1611, 1617, 1620 și mai departe, de pe tot parcursul secolului XVII, apar
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
lui Ștefan cel Mare. Domnitorul Moldovei cumpăra jumătate din satul Botoșenița de pe Horăit de la un anume Luca, parte pe care apoi o dăruia slugii sale Stanciul și surorilor sale. În secolul al XVI-lea părți din Botoșenița ajungeau proprietate a uricarului Cârstea Mihăilescu, iar în secolul al XVII-lea aceleași părți erau în proprietatea lui Vasile Hulubei și a rudelor sale, familiile Tăcu și Ciornei. După ocuparea nordului Moldovei de către habsburgi (1775), granița dintre Bucovina și Moldova trecea prin acest sat
Botoșanița Mare, Suceava () [Corola-website/Science/301933_a_303262]
-
biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
slujbași sau de oșteni ai domniei. Mai putea fi și boierul ce era însărcinat cu convocarea divanului. De asemenea, și diacul nu putea fi un simplu dascăl sau cântăreț bisericesc. El putea fi un scriitor de cancelarie, un grămătic sau uricar, adică un om învățat, cu științăâ de carte. Din acest unghi de vedere, proprietarii cunoscuți ai Stăneștilor au putut fi oameni cu funcții de răspundere la domnie și ar fi reprezentat elita-dregătorilor ei. Oricum, satul care la 1638 era consemnat
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Din unele documente de arhivă se poate constata că teritoriul satului Stănești a fost mult mai mare decât în prezent. De pildă, o lungă perioadă de timp "Poienile" sau "Poiana" (actualul sat Poieni) a ținut de moșia învecinată Stănești. în Uricarul XXII, pag. 85-92, se menționează că la data de 13 decembrie 1767 hotarul Stăneștilor începea din capul moșiei Sinăuți, alături cu Tureatca, pe la Trei Movile, până la Movila Săpată, iar de aici, în sus, se mărginea cu Mihorenii, în Bahnă, și
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
și afluenților săi, printre care se afla și Scutăria Zăvadeni. Această scutărie se află la est de actualul oraș Bălți pe ambele maluri ale Răutului și includea un număr mare de sate. Cartea voievodală a lui Petru Șchiopul scrisă de uricarul ieșean Roșca, ne oferă informații despre politica funciară domnească în albia râului Răut. În aceste document sunt atestate 33 de localități, cu circa 4000 de locuitori, 15 „locuri de sate” și „locuri pustii”, 6 seliște și 4 locuri cu iazuri
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
de reglementare pe cale amiabilă a neînțelegerilor care, inevitabil, apăreau între diverșii stăpâni ai moșiei. În legătură cu Toader Gherman, unul din cei patru „frați” de la 1643, e de amintit că acesta apare des în documente la jumătatea veacului al XVII-lea în calitate de uricar; nu ne surprinde astfel să-l aflăm, la 1648, proprietar al unui exemplar din Cazania lui Varlaam, exemplar care, după 1800, va ajunge în Transilvania. Dintre urmașii celor patru stăpâni de la 1643 se remarcă Gligorașco Gherman, pârcălab și vornic mai
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
probabil, limitarea, și prin aceste mijloace, a pătrunderii străinilor în ocinile strămoșești. De altfel, tot o astfel de combinație vor face, câteva decenii mai târziu, alți doi urmași, în a șasea generație, ai lui Dragotă, Maria Rugină și Dumitrașco Gafenco uricarul. Ajungând la Dumitrașco Gafenco, să precizăm că opinia generalizată, în rândul specialiștilor în genealogie, este că neamul acestuia era, la origine, ucrainean . Coroborând informațiile de natură genealogică cu cele legate de evoluția proprietăților, înclinăm să credem că neamul Gafenco este
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Paraschiva, fiica Dumitrei Ghermăneasa, cei doi având mai mulți copii, amintit fiind numai Dumitrașco diacul, care moștenea, printre altele, și 1/4 din 1/3 din Cordăreni. Ei bine, exact aceeași parte de Cordăreni, îi era întărită lui Dumitrașco... Gafenco uricar în 1725! Coroborând toate aceste date, rezultă limpede că Dumitrașco diacul de la 1681 nu este altul decât Dumitrașco Gafenco, uricarul de la 1725, iar tatăl său este Pătrașco Țițul, urmaș, în generația a șasea, al lui Cozma Șarpe postelnicul din veacurile
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
1/4 din 1/3 din Cordăreni. Ei bine, exact aceeași parte de Cordăreni, îi era întărită lui Dumitrașco... Gafenco uricar în 1725! Coroborând toate aceste date, rezultă limpede că Dumitrașco diacul de la 1681 nu este altul decât Dumitrașco Gafenco, uricarul de la 1725, iar tatăl său este Pătrașco Țițul, urmaș, în generația a șasea, al lui Cozma Șarpe postelnicul din veacurile XV-XVI. Cum a ajuns fiul lui Pătrașco Țițul să poarte numele Gafenco - iată un subiect care naște discuții. Cu titlu
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
seliștea Glodeni); în sprijinul acestei prime ipoteze, e și faptul că în documentul din 23 martie 1681 diacul Dumitrașco apare fără ceea ce numim astăzi nume de familie, de abia din aprilie 1707 documentele amintindu-l numai cu formula „Dumitrașco Gafenco uricarul”. A doua ipoteză privește schimbarea numelui „Țițul” și preluarea sau prelucrarea altuia purtat frecvent de neamurile înrudite cu familiile Gafenco; amintim, în acest sens, pe o anume „Gaftona”, mătușă prin alianță (a) lui Dumitrașco, același (pre)nume purtându-l și
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Țintă) să fi fost căsătorit mai întâi cu Aftimia Cocuran, de aici „curgând” neamul Țintă, iar mai apoi cu Paraschiva Gherman, astfel apărând neamul Gafenco. Dincolo de toate aceste ipoteze, trebuie spus că Dumitrașco Gafenco a făcut o remarcabilă carieră de uricar, trăind vreme îndelungată, fiind trimis de Domnie acolo unde era nevoie de pana unui diac priceput. S-a împăcat foarte bine cu cumnatul său, Pavel Rugină, marele dregător de la cumpăna veacurilor XVII-XVIII, încercând împreună să protejeze ocinele strămoșești. Rugină, plecând
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
ar putea fi un bun prilej de meditație pentru istoria mentalităților sau cea socială, comportamentul țăranilor din Cordăreni fiind, credem, și un bun punct de plecare chiar în analize de tip sociologic. Revenind la stăpânii așezării, să spunem că fiul uricarului Dumitrașco Gafenco, Miron, se va consacra aceleiași îndeletniciri. În mai 1720, probabil pentru a se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Miron, se va consacra aceleiași îndeletniciri. În mai 1720, probabil pentru a se școli, era într-o comisie de hotărnicie alături de tatăl său. Apoi, vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai adesea ca uricar, dar și ca stolnic al doilea sau vornic de Câmpulung Rusesc. Ginerele lui Miron, Afendule(a) era, după cum pare a indica numele său, grec. De la prima apariție a acestui personaj în documente, se vede că este un om cu bani
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]