82 matches
-
la o fântână sau la o apă curgătoare, ținând în mână niște lumânări aprinse care au ars la Înviere și rostind următoarea vrajă: "Eu scutur lacu, / Lacu scutură dracu. / Ieși drace, de unde ești, / Și iute să mi te pornești / După ursitorul meu / Ce mi-i dat de Dumnezeu.../ De nu l-ai găsi în sat / Du-te-n al doilea sat; / De nu l-ai găsi în al doilea sat, / Du-te-n al treilea sat, / De nu l-ai găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ale focului creează un spațiu poetic al complementarităților, sensul originar fiind preluat și îmbogățit, așa cum apare într-un descântec rostit în Ajunul Sfântului Vasile: "Săriți săteni, / Săriți poporeni, / Că arde / Înaltul cerului! / Da nu arde / Înaltul cerului, / Ci arde / Cușma ursitorului meu / Cel ales de Dumnezeu, / Cușma-n capul său / Și cămeșa pe dânsul / Și inima-ntr-însul" / Stea frumoasă / Și luminoasă! M-am uitat la răsărit / Și n-am văzut nimic; / M-am uitat la asfințit / Și-am văzut / Pajură păjurată / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
descântecele "de dragoste", cel mai des utilizat este "focul" sacru sau focul cosmic, ca metamorfoză a soarelui: "Foc, focușorule, / Tu te-ai învăli, / Eu te-oi dezvăli, / Te-i face șarpe balaur / Cu solzii de aur, / Te-i duce la ursitorul meu..."68 sau "Răsai, soare, / Frățioare, / Nu peste cârduri de oi, / Nici peste cârduri de boi, / Ci peste ochișorii mei, / Și peste statul meu, / Și peste sfatul meu, / Și peste mersul meu, / Și peste viersul meu; / Cum îi soarele luminos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la ursita mea, să te duci și să mi-l aduci..."201; "Stea, steluța mea, fă-te năpârcă viforâtă, din cer coborâtă, cu 44 aripi de fier, cu 44 ciocuri de oțel, cu coada făloasă, și să te duci la ursitorul meu, de Dumnezeu dat, cu coada să-l lovești, la mine să-l pornești..."202. În poezia populară, viața omului este pusă în paralel cu viața cosmosului, trăind aceeași soartă: "Trage boii și ghicește / Codrul de ce-ngălbenește, / Omul de ce-mbătrânește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
el așa, ea striga "vau! vau!" Și Dumnezeu a prefăcut-o în cucoveucă. Cucoveuca, când vine la fereastră și strigă "cucoveau, cucoveau! Hi, hi, hi! (râde)" are să se nască un copil, iar de este fată în casă, are să-i vie ursitorul. Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
376 Desăvârșirea gnoseologică,prin intermediul unor rituri nocturne, oficiate de Anul Nou sau de Bobotează, este posibilă prin prezența șarpelui ca metaforă a existențialului: "Brâu, brâușorul meu, / Fă-te un șearpe, un balaur, / Cu solzii de aur / Și te du la ursitorul meu, / care de Dumnezeu e lăsat / Și de oameni buni îndemnat.../ Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
deosebită celui nou- născut. Moașa „atotcunoscătoare”, era cea care se îngrijea de sănătatea și viitorul copilului. Ea îl scălda prima dată. În apă punea diferite „leacuri”: miere de albine, ulei, diferite plante, chiar bani și alte obiecte, în chip „de ursitori”, care să asigure pruncului un viitor fericit și îmbelșugat. Mama pruncului nu părăsea curtea până la botez (timp de șase săptămâni). În acest timp primea vizita mai multor femei care-i aduceau daruri pentru copil, pe care le introduceau în scutecele
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]