188 matches
-
clisa deznădejdii mute. Viața i se duce... După o zbatere ultimă, plutește pentru puține clipe, apoi cade lin înspre adânc, neluat în seamă de peștii ce n-aveau să-i fie pradă nicicând. Ce caznă mai mare poate să ducă ursoaica?! Și-noată bezmetică, mută, cu privirea întoarsă dinspre locul în care puișorul pierea... Glasul aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc. Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană, dar ce primi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană, dar ce primi fu puțin... Mamă-sa, vinovată, scoase un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre neunde cu puiul tovarăș, doi căutători de
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Woka și să fie iarăși împreună ... Simțea și-acum căldura bărbatului lăsată când își alăturase fruntea de-a ei. Woka se dezlipise greu și de băiat. Despărțirea-și făcuse-ntre dânșii regat... Și Anyu ațipi visând la cei dragi. * Vlăguită, ursoaica înainta încet. Deodată se ridică în picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând pe nas aerul. Ceva-ceva îl ademenea. Luă seama la mama ursoaică. O văzu lăsându-se pe toate labele mormăind. Saltul făcut de-aceasta îl încredință că totul e bine. Și o urmă. Alergă și o prinse din urmă. Îi lipsea grozav umbra-frate. Și-l căuta din ochi împrejur. De-ar fi
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
încropit, cu gândul că-l va umple de haz pe copil când avea să o vadă. Brusc fu covârșită de un simțământ. Nu mai erau singuri! Întoarsă pe jumătate, văzu o fiară în două picioare! Își luă seama. Atiqtalik - mama ursoaică! E de două ori mai înaltă! Și-un pui! rosti pentru sine zărind la câțiva pași animăluțul înlemnit și el. Femeia știa că întâile clipe ale întâlnirii hotărau sorții. Se pomeni răcnind. Nici nu-și recunoscu vocea. Să strigeee! S-
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
pomeni răcnind. Nici nu-și recunoscu vocea. Să strigeee! S-o stăvilească pe fiară! Uită că e o mână de om, că e și rănită. Prinse un curaj nebun, dar și forță. Și repetă mai viguros țipetele. În vremea asta ursoaica o cântărise-ndelung. Mirosul de sânge adulmecat de la atâta distanță o încredințase c-avea de-a face c-un animal rănit, deci cu o pradă ușoară. Totuși, arătarea de dinaintea-i o țintuise în loc. Nu mai văzuse nicicând un potrivnic mic
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
în două picioare, acoperit de blănuri străine... Iar zgomotul făcut? Ce să fie? Toate îi stârniseră curiozitatea încetinindu-i reacția. Scurgându-se clipele necesare luării unei hotărâri, Anyu apucă harponul, căci uitase în sat pușca nouă, făcându-se zid între ursoaică și Uki, ieșit din adăpost și înlemnit alături de sanie. Cu ochii când la mamă, când la copil, ursoaica nu se hotăra. Pe cine s-atace întâi? Prada mică ar fi fost ușor de apucat. Cea mare ațintea către ea un
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
-i reacția. Scurgându-se clipele necesare luării unei hotărâri, Anyu apucă harponul, căci uitase în sat pușca nouă, făcându-se zid între ursoaică și Uki, ieșit din adăpost și înlemnit alături de sanie. Cu ochii când la mamă, când la copil, ursoaica nu se hotăra. Pe cine s-atace întâi? Prada mică ar fi fost ușor de apucat. Cea mare ațintea către ea un ascuțiș ce părea primejdios. Începu să se legene ușor în stânga și-n dreapta. Neînfricată, femeia rămase pe poziție
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
și multă, multă curiozitate. Și, de parcă s-ar fi aflat în transă, uitară de confruntarea mamelor. Îndreptându-se hotărâți unul spre altul, erau dornici să se cunoască. Observând asta, femeia gândi că venise momentul decisiv și porni atacul. Pe minută, ursoaica scoase un urlet prelungit și înaintă, îngrozind-o pe Anyu care se dezechilibră și căzu pe brațul rănit. Dădu să se salte repede, însă fu împiedicată, căci ursoaica se-aruncase asupră-i, gata să-i strivească țeasta printr-o lovitură
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
asta, femeia gândi că venise momentul decisiv și porni atacul. Pe minută, ursoaica scoase un urlet prelungit și înaintă, îngrozind-o pe Anyu care se dezechilibră și căzu pe brațul rănit. Dădu să se salte repede, însă fu împiedicată, căci ursoaica se-aruncase asupră-i, gata să-i strivească țeasta printr-o lovitură de labă. Ca la un semn ceresc, privi în ochi fiara și cu toată ființa sa Anyu îi înfipse acesteia în minte un strigăt mut, fragilă punte între
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
un semn ceresc, privi în ochi fiara și cu toată ființa sa Anyu îi înfipse acesteia în minte un strigăt mut, fragilă punte între ființe din alte seminții: Omoară-mă pe mine, dar cruță-mi fiul! Încolțită de mirosul sângelui, ursoaica își rotea capul turbată. Când prinse cu ochii frântura de necunoscut - prada mică îmbrățișată drăgăstos de ursulețul ei - mai răcni o dată hotarâtă. Pentru Anyu asta fu ca un răspuns de acceptare. Namila parcă o-nțelesese, stăpânindu-și pornirile. Cum foamea
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
mereu în minte. De-aș fi pădure, ți-aș face o cărare cu mușchi și iarbă crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică, Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă. Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată? Aș vrea să
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
am spus mămicăi că tu ești o fetiță foarte bună și mama te iubește ca și pe mine. Nici nu a apucat să termine de vorbit, că ușa s-a deschis fără nici un zgomot și tiptil au intrat înăuntru mama ursoaică cu cei patru ursuleți ai ei ce semănau leit cu Lică. Lică a sărit de gâtul mamei și a sărutat-o pe obraz, și mămica lui l-a sărutat și ea și l-a mîngâiat pe cap și pe spate
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
să stai cât ai să vrei tu. Simina se uita uimită și nu-i venea să creadă, s-a frecat la ochi, și nu era vis, a pus mâna pe Lică, era un ursuleț viu și plin de viață. Atunci ursoaica s-a întors către Simina și a spus cu blândețe: - Dragă Simina, îți multumesc din suflet că te porți atît de frumos cu băiețașul meu, noaptea asta se întâmplă un fapt deosebit, toate animalele și păsările serbează înfrângerea Zgripțuroaicei, zâna
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
căci eu nu plec nicăieri singură mă duc să o scol și pe bunica, ea nu va spune nimic la nimeni. Simina s-a îmbrăcat imediat și a și venit cu bunica de mâna. Când a văzut-o bunica pe ursoaică, era gata-gata să o ia la sănătoasa însă Simina a reținut-o și i-a explicat că nu e nici un pericol. Au ieșit tiptil afară unde-i aștepta o trăsură cu patru cai năzdrăvani ce i-a dus ca gândul
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
bătrâni a aprins un chibrit și le-a dat foc. Tot poporul a început să joace o horă în jurul focului. Simina și bunica au fost prinse în horă și ele. Pe Simina o ținea de mânuță Lică și pe bunică - Ursoaica. - Vai am uitat să o luăm și pe Pușa, ce rău îmi pare, spuse Simina cu regret. - Nu-i nimic, mai venim noi și altă dată, mormăi Lică-Ursulică. - Hai să mergem, spuse bunica, să nu se observe lipsa noastră. - Bunică
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
nu cumva să-i spui cuiva ce sa întâmplat în această noapte, strigă Lică. - Promit să nu spun nimănui, răspunse bunica. Pe Simina nici nu a întrebat-o, căci știa că ea nu spune la nimeni. Prietenii noștri Simina, Bunica, Ursoaica și puii ei s-au urcat în trăsura cu patru cai și cât ai bate din palme au fost acasă, căci trăsura și caii erau năzdrăvani, ei nu mergeau pe drum ci zburau prin aer. Ajunși acasă, Ursoaica și-a
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
Simina, Bunica, Ursoaica și puii ei s-au urcat în trăsura cu patru cai și cât ai bate din palme au fost acasă, căci trăsura și caii erau năzdrăvani, ei nu mergeau pe drum ci zburau prin aer. Ajunși acasă, Ursoaica și-a luat pe cei patru ursuleți, au dat ziua bună și au plecat pe nesimțite așa cum veniseră. Simina s-a îmbrăcat în pijama l-a culcat lângă ea pe Lică și au adormit buștean de obosiți ce erau. Pușa
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
și ne-a stropit pe toți cu o apă vrăjită și ne-a blestemat să rămânem toți înțepeniți cum eram atunci. Eu am devenit un ursuleț de catifea maro umplut cu cârpe, la fel și frații mei și mama o ursoaică împăiată. Eu fiind mai lângă ușă, m-a înșfăcat și apoi m-a vândut la o prăvalie în oraș de unde m-a cumpărat tatăl tău și am ajuns la tine. Ceilalți toți au rămas înțepeniți care cum erau în poziția
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
care o deșerta într-un pahar de cristal. Īn trei luni de zile paharul era plin ochi. Atunci Zâna Bună l-a luat binișor să nu se verse nici un strop și pe Norul ei de Lumină a zburat la peștera ursoaicei, i-a stropit pe toți cei înțepeniți, și aceștia s-au trezit ca dintr-un somn adânc. Apoi Lia a zburat în oraș până la casa Siminei, l-a stropit și pe Lică și acesta s-a trezit și el la
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
naturii se treziră deodată la viață, aici, în Cheile Râșnoavei. Truchiurile copacilor erau contorsionate și înclinate cu crengile până aproape de pământ. Vântul,ploaia rece și rapidă sfâșiau trupurile fără apărare ale arborilor. La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năștea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruțătoare. Explozia de fulgere strălucitoare și tunete năucitoare parcă anunța sfârșitul lumii, dar o nouă viață se înfiripa încetișor și deodată apăru timid, căpșorul delicat și simpatic al unui ursuleț
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
de puiul său special, intuind că va deveni Regele pădurilor brașovene dar se și întristă în același timp. Se gândi că, datorită steluței sale neobișnuite, va fi totdeauna o pradă, dorită de unii oameni. “Îi voi spune Neânfricatul”, își spuse ursoaica. Și, curând, îl urmă mititelul său frate, un ursuleț la fel de drăgălaș, Năzdrăvanul. Înțeleapta Martina începu curând să-i învețe încet, încet tot ce știa ea despre pădure, cum să se hrănească, unde să găsească mâncare, ce fructe sunt comestibile, unde
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Chiar dacă nu era legală împușcarea sau prinderea sa. Cine ar fi știut de ea? Într-o dimineață de vară, unul dintre vânători zări ursuleții și îi urmări. Văzu steluța argintie de pe fruntea ursulețului și îi fugări imediat. Noroc cu inteligenta ursoaică. Îi salvă pe pui conducându-i într-o zonă protejată, o peșteră ascunsă printre stânci, unde nu puteau fi găsiți. Din acea zi, vânătorului nu-i mai ieși din cap ursuleții văzuți, mai ales cel cu stea argintie în frunte
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
peșteră ascunsă printre stânci, unde nu puteau fi găsiți. Din acea zi, vânătorului nu-i mai ieși din cap ursuleții văzuți, mai ales cel cu stea argintie în frunte. Veni regulat în România la vânătoare și în verile următoare. Dar ursoaica era prea isteață, își păzea puii cu strășnicie, astfel că nu puteau fi găsiți de oameni. Bărbatul nu reuși să-i mai vadă, deși dorea foarte mult acest lucru. Gândindu-se mereu, vânătorul avu o idee năstrușnică. Aduse cu el
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]