778 matches
-
se aprindeau ochii. "Neamul Sătenilor." Nu trebuia să-i dau palma aceea azi; chiar de-o să am cu Coca copii, nu va mai fi același lucru cum a fost cu Doinița... Cu Coca?! Pe Muraru nu-l suportă că-i ursuz, violent violent?!, Mihai zice că-i prea bleg -, dar pe primul de ce l-a lăsat? N-ar fi rău să mă uit prin dosarul ei de divorț. Dacă Maria l-a iubit atîta pe Teofănescu, ar fi trebuit să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În stil mare“. O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
curioasă, căutând parcă o rană nouă care înflorise acolo. În timpul anchetei, îmi ținuse brațul într-o strânsoare stranie, ca și când s-ar fi temut să nu mă vadă aruncat pe geam afară. Nevoind să stau la discuții cu taximetriștii aeroportului, oameni ursuzi și cu un aer superior, interesați doar de clienții care plecau la Londra, m-am plimbat prin parcarea din fața clădirii de trafic comercial. Pe cer, țipătul reactoarelor unui avion străbătu aerul metalizat. După ce trecu aeronava, am ridicat capul și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
etc. Și știți ce s-a întâmplat? Am pierdut antepenultima luptă, cu chinezul cu masca portocalie. Norocul meu și al fratelui Augustin că am tras pe video filmul. Dar în momentul în care am închis telefonul, eram din cale afară de ursuz. Dacă fratele Augustin ar fi fost în apropiere, i-aș fi mutat falca cu două etaje mai sus. Sau să vă dau alt exemplu, cel mai actual: azi-dimineață pe la prânz, când ieșeam din casă să merg la meci, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ramotswe ținând un coșuleț plin cu scrisori în mâna dreaptă. Tocmai se ducea la oficiul poștal când îl văzuse și se oprise uimită. Ce se întâmplă aici? Ce face domnul J.L.B. Matekoni și cine sunt copiii ăștia? CAPITOLUL CINCISPREZECE Menajera ursuză și rea acționează Acritura de Florence Peko, veșnic nemulțumita menajeră a domnului J.L.B. Matekoni, suferea de dureri de cap din momentul în care Mma Ramotswe îi fusese prezentată drept viitoarea nevastă a stăpânului ei. Era predispusă la dureri de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
netedă, își trecea buricele degetelor să simtă așchiile și nodurile din lemn, asta este pedeapsa lui, să știe și să nu moară... *** Pe Anatol e mai greu să-l găsești treaz. Poate să nu fie foarte beat și-atunci e ursuz, melancolic. Ultima dată, când am rămas la el, pe cauciucul de tractor amenajat ca pat pentru oaspeți, s-a ridicat la un moment dat într-o rână: - Auzi, eu am să cer să-mi scoată jumătate din creier. Să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stătută, acoperită de un strat de ulei. — Nu prea, a dat el din umeri. — Parcă ziceai că ți-a plăcut acolo. Cred c-ai făcut treabă bună la universitate! — Nu mi-a plăcut frigul. Așa era el câteodată, taciturn, aproape ursuz. Margaret se În treba dacă nu e și el atins de acel respect exagerat al ierarhiei, de care, cum observase, suferă mai toți asiaticii, astfel Încât ea, fiind mai În vârstă și având o poziție superioară, nu putea să fie una
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plus, cea din Telegraph de 10minus și așa mai departe. Despre vreun opt sau un șapte nu-i spuneam nimic, dar degeaba, fiindcă oricum le scotea pe toate din sertarul cu cronici când nu eram prin preajmă și, din aerul ursuz cu care freca mentă prin casă, îmi dădeam seama c-a dat peste una defavorabilă. — În asemenea zile probabil că era greu de suportat. — Greu? Era de-a dreptul imposibil. Nici nu-i de mirare că băieții au șters-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete, cu pumnii. Liniștea revenea treptat, iar el adormea istovit. Dimineața, privea lumea ca pe un lan de porumb devastat de mistreți. Conversația la masă se lega greu. Era ursuz. Socotea vinovată tandrețea părinților și refuza brutal orice dialog. Mânca În grabă, fără să le arunce măcar o privire, fie ea de reproș. Apoi ziua trecea, iar el aștepta cu urechea lipită de perete apariția primelor semne Într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucate. Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tîrziu între ei se va naște o complicitate care o va ajuta să scape pînă la urmă de viața de mizerie pe care începuse s-o ducă încă din primele luni de după Revoluție. La început i se păruse timid, puțin ursuz, și fără chef de vorbă. Avea un fel aparte de a suna pe care îl recunoștea cu ușurință de fiecare dată. Își apăsa degetul pe sonerie în reprize foarte scurte, încît bîzîiturile nu durau mai mult de o fracțiune de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acolo, de sub grindă, o mână ar fi coborât să-l atingă pe umăr, dacă l-ar fi certat, dacă l-ar fi pedepsit, Dumnezeul cel viu s-ar fi descompus în fotografie. Dumnezeu nici în apocalipsă nu pozează a moș ursuz, cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pietrele. În oglindă a coborât ceața. Parcă dormea pe prispa de lut, parcă o ploaie până la grindă a acoperit satul; casa bunicilor s-a ridicat deasupra livezii ca o corabie și în casă nu mai era nimeni decât icoana bătrânului ursuz, bătrânului vigilent, bătrânului blând. Parcă dormea. S-a trezit ud. Curgea din fiecare streașină câte un râu, curgea de sub fiecare grindă, din stâlpi curgea și casa era un izvor de ploi, și în casă nu era decât o icoană, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a ștrangulat, i-a aruncat în fântână, apoi s-a spânzurat de ciutură ca o pecetluire a izvoarelor.) Pendulul s-a oprit la miezul nopții, ultima metanie cu fruntea în cer, genunchii deschideau mormânt sub tocul ușii. Paznicul, o umbră ursuză cu ochelari, a răspuns la salut printr-o bălăngănire necontrolată a capului. În fereastră, în loc de sticlă, o bucată de carton. Umbra a ferit icoana ce obtura geamul spart, apoi a stropit cu apă sfințită duhul care i-a tulburat rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
renunți, ești eroul fiecărei secunde. Când renunți pur și simplu, devii cu adevărat stăpânul propriei umbre. Petru avea 21 de ani. Mai departe nu mai avea loc. Petru nu mai avea iluzii cu ce să-și achite chiria. Inima, gazdă ursuză, nu îngăduia amăgiri: O să mă ierte, sigur o să mă ierte, mi-a strivit umerii, e prea grea, prea rigidă, prea apăsătoare, e stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu dascălul Marinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu atenție "bumaga" de deținut. De jur împrejurul îngrăditurii cu sârmă ghimpată vegheau amenințătoare miradoare de pază. "Spitalul femeii", acesta era deci destinația noastră. Baraca în care urma să locuim era proaspăt văruită și mirosea a dezinfectant. Ne-a întâmpinat o femeie ursuză care ne-a arătat unde să ne instalăm : o cameră mare cu două paturi de spital, o masă și două scaune pentru mine și Minodora, o alta de aceleași dimensiuni dar cu nimic altceva decât patru paturi pentru împuținata familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul siberian. Încercuiți cu sârmă ghimpată și miradoare, păziți de militari care controlau orice intrare și ieșire pe poarta cu firmă agresivă, supravegheați tot timpul de o intransigentă paznică ursuză și dură. Abia a doua zi dimineață l-am întâlnit pe doctorul Gerhard Bosch. Își lua micul dejun în sala comună. Înghițea, se vedea bine că fără nici o plăcere, câte o lingură de fiertură groasă, cenușie pe care o scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am decis copiii să meargă la culcare și când ne-am ridicat și noi, pentru o dată cu sufletele îmbălsămate de o atmosferă pașnică, am simțit că nu suntem singuri. Cu pași furișați s-a apropiat de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară ne-a și admonestat cu o voce scrâșnitoare că introducerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cât de E 56 Rareș Tiron nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc să-l schimbe; n-avea de ce. În fond, cu cât ești mai necomunicativ, cu atât pari mai filosof, nu-i așa? Iar această postură chiar îl prindea de minune, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui Wolfgang Amadeus Mozart din scrisoarea către tatăl său, unde mărturisește că nu adoarme niciodată fără a se gândi că ar putea să nu cunoască ziua de mâine, însă acest lucru nu îl întristează și nu îl face să devină ursuz semenilor săi. Despre ceea ce Mozart definește ca fiind profunda fericire interioară am discutat câțiva ani în urmă cu scepticul Wolfgang Hildesheimer, biograful lui Mozart și probabil unul dintre cei mai sensibli scriitori de muzică germană din zilele noastre. Hildesheimer, de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi unde mergem, Martín. Celălalt scutură din cap, ursuz. — Ți-am zis că nu pot. Nu la temnița municipală, nu? Tăcerea lui Saldaña fu grăitoare. Atunci am văzut desenându-se pe chipul căpitanului Alatriste strâmbătura aceea care uneori Îi ținea loc de zâmbet. — Trebuie să mă omori? Întrebă senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
invariabil în limba rusă și, când constată că nu ești rusofon, își comută vorbirea, sâcâite, pe limba română. Recepționera de la hotelul în care stau, o doamnă distinsă și roșcată, dintre acelea care strâmbă din nas dacă ai cravata neasortată, este ursuză când îi vorbesc în română și luminoasă când îi adresez câte o propoziție în rusă. Dar cel mai grav este că nu se poate folosi sintagma limba română, ca și cum ar fi ciumată. Oamenii politici aflați la putere, toți mari lingviști
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]