114 matches
-
a acuzat conducerea guvernului de faptul că, „în timp ce în Ardealul pustiit românii mor de foame, (...) iar în comuna Dej 14 mame s-au spânzurat ca să nu vadă cum copiii lor nu au ce mânca, (...) de la București nu se aude decât uruitul vagoanelor, ce strecoară averi muncite de alții pentru a se înălța palate falnice, insolente, în beneficiul vreunui norocos al soartei”. Discursul a fost primit cu aplauze și ovații, chiar și de către unii parlamentari liberali. Pe data de 15 august 1916
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
oroarea prea lungii nopți de teroare, de umilință și de maltratări sălbatice care îi epuizează până și pe torționarii sinstrei închisori Jilava, și care pare să deschidă o singură cale, cea înspre moarte. Păcănitul sinistru al elicopterelor, șuieratul de gloanțe, uruitul blindatelor se aud în întregul oraș, întreaga noapte, lăsând să se imagineze un carnagiu. Toată lumea știe aici ceea ce se va confirma și oficial ulterior: manifestanții din București nu au nicio armă. Dacă se aude chiar și un singur foc de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nepăsarea! Ceva fusese stricat și el nu mai vroia să dreagă acel lucru. Nu-i mai păsa.! De ce? Amintirile mai dramatice erau estompate. Cum zăceam de friguri și el discuta liniștit cu sanitarul dacă o să mor sau nu sub febră, uruitul mașinii și dialogul mamei cu vecinele: "... că ăsta îl lasă să moară și nu vrea să-l ducă la spital!" Dar eu înviasem și îmi rămăsese în amintire răspunsul lui. "Ce vină am eu că pe lume sunt friguri! Ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Când îl recunoscu, fu șocat. Își dădu seama că vor mai trece multe ore până când durerea îi va dispărea complet. DICTATORUL SE APROPIE DE EL CU PAȘI MARI ȘI PUSE MÂINILE LUI GRELE PE UMERII LUI MARIN. STRIGĂ CONDUCĂTORUL, DOMINÂND URUITUL MOTOARELOR. MEDELLIN M-A ANUNȚAT CĂ AFACEREA DIN JORGIA S-A ÎNCHEIAT. \ EXCELENȚĂ, URLĂ MARIN, JORGIA A CĂZUT PRECUM UN CASTEL DIN CĂRȚI DE JOC! RĂZBOIUL A DURAT CINCI ORE! Marele om îl strânse la piept cu entuziasm. \ VITEAZUL DAVID
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pe ce ? Traversează iar strada, a ajuns. Își îndreaptă, cu mâna strecurată sub bluză, breteaua căzută a furoului. Portarul n-o privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor izbi, amețiți, de birouri și planșete, ca niște păsări turmentate. Răsfoitul ziarelor, comentariile sportive, tranzistoarele, crește fumul... măcar o oră să-și lase capul greoi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
hașurat, nefiindu-ne cunoscuți decât după rachete, Sputnice și bărbații cu fețe împietrite ce vorbeau o limbă cu un singur cuvânt: „niet“. Ca și când toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu se audă aceste „niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau de bătăile surde auzite în romanul lui Neville Shut, Ultimul țărm, pe care îl citea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fluturânde, într-un plesnet de apă stropind din toate părțile, încât Frau Gerda scoase un țipăt, iar mama îl ocărî. Tata își împinse ochelarii mai sus, încercă să ajungă la pupa în timp ce vasul se împotmoli cu prora în apă și uruitul motorului se stinse ca o tuse înecată. Fratele meu fu ridicat înapoi în barcă, rânji, ca de obicei, ridică din umeri ca și când ar fi vrut să demonstreze că durerea unei striviri îi era perfect egală. Eu însă îmi doream ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea el, săltând spre ieșirea burlanului, lingura și oamenii aflați înăuntru. Ilie a ars ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
face. Fiecare are de ales. Ei bine, Își Încheie Norman șirul gândurilor, eu nu mai pot să fac nimic pentru Harry și Beth.“ Trebuia să se salveze pe sine. Auzi un zumzet profund, care-i semnaliza pornirea generatoarelor, iar apoi uruitul elicelor. Pe ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Earl’s Court și Mortimer îl ridicase în brațe ca să-i poată strânge mâna omului care călătorise printre stele. Acum, înghesuit incomod în mașinuța prea mică, Roddy începe să pedaleze din toate puterile în timp ce scoate pe nas zgomote care imită uruitul de motor. — Gagarin către centrul de control. Gagarin către centrul de control. Mă auziți? — Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
grădină cu ziduri și cât am stat jos acolo câteva minute, mi-a amintit de grădina din spatele fermei domnului Nuttall, în care mă jucam cu Joan. Dar aici, în loc de acea liniște vrăjită pe care noi o luam drept firească, auzeam uruitul camioanelor și tunetul avioanelor care treceau pe deasupra și nu ne priveau vrăbii sau grauri din copaci, ci doar porumbei de oraș și ciori negre și grase, cât niște găini mici, cu un umblet țanțoș. Cât despre hotărârea de care vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spărsese cercul. ...Un seul verre d’eau éclair le monde. Deux fois... Aveam un ceas deșteptător fixat la ora nouă, dar mă trezeam invariabil înainte de a suna. Câznindu-mă să revin la realitate, primul zgomot pe care-l recunoșteam nu era uruitul traficului sau al avioanelor care treceau pe deasupra, ci cântecul unui măcăleandru care întâmpina lumina firavă a dimineții din vârfurile copacilor de sub fereastra dormitorului meu. ...L’oiseau chante avec ses doigts. Une fois... Apoi zăceam în pat, pe jumătate adormit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la Londra: de o liniște pe care s-o poți asculta, s-o poți savura, în care să te poți învălui. M-am pomenit că mergeam prin casă în vârful picioarelor și că zgomotele ocazionale de pași din stradă sau uruitul mașinilor mă deranjau. Am încercat să stau locului și să citesc ziarul, dar n-am reușit un minut sau două. O dată cu plecarea lui Graham, casa își schimbase total caracterul - căpătase o înfățișare magică, era ca un templu interzis în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
organizație a morților“ Capitolul 1 Unde există voință Scurta după-amiază de ianuarie se transforma în amurg prematur. O ploaie măruntă, tăcută, cădea monoton. O ceață umedă, lipicioasă se ridica din râu și se furișa pe deasupra orașului. Prin acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina. Luă telecomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
transfmorme nu peste mult timp într-o constantă aversă. Singurele lumini veneau de la ferestrele câtorva case izolate, răzlețe și îndepărtate. Michael își încheie pardesiul pentru a se ocroti de ploaie și porni la drum; dar după numai câteva minute auzi uruitul îndepărtat al unui motor și întorcând capul văzu fascicolele gemene ale farurilor unei mașini la nu mai mult de câteva sute de metri venind spre el. Își puse jos valiza și, când vehiculul se apropie ridică rugător degetul mare. — Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul ascuns sub un turban plin de praf. Femeia zîmbea și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din nou În Întuneric și totul rămase așa, nemișcat. Desigur, se auzea zumzetul avioanelor, răpăielile mitralierelor din Hyde Park sau de aiurea, dar sunetele astea se auzeau aproape neîncetat de șase luni; le distingeai, Își dădu seama Kay, așa cum distingeai uruitul sîngelui În ureche. Omul cu cărămida spuse ceva prea Încet, iar Kay nu Înțelese. Mai bătu o dată În țevi... Apoi, vag și slab, de sub moloz, se auzi un strigăt, ca un mieunat de pisică. Kay mai auzise asemenea sunete Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
privirea, coborând și el În spatele Aro-ului polițist. Noi am intrat În casă, ne-a luat ceva vreme să ne revenim, apoi am Început să ne agităm, să dăm telefoane. * În cabina mașinii de poliție era liniște, se auzea doar uruitul motorului, scârțâit de tablă și roți la trecerea peste hârtoape. Leac ne-a povestit apoi că pe drum n-a schimbat nici o vorbă cu garda lui personală. Asta nu-l Împiedica pe prietenul nostru să-l studieze cu atenție, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tresare când o vede. Încremenește cu ochii holbați. Începe să murmure mărunt din buze o rugă. Mai mult ca sigur, tânărul nu gândise nici măcar o clipă că poate-și sapă mormântul atunci când pornise să scormonească molozul. De sus se aude uruitul unui nou val de avioane, semn al unui atac iminent. Detunături nenumărate se succed în depărtare, apropiindu-se cu repeziciune letală, dar nimeni nu îndrăznește să fugă. Privesc hipnotizați scula aducătoare de moarte. O imperceptibilă mișcare, pe care nici măcar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
topește în ceață, aburii fumurii închizându-se în urma ei ca fălcile implacabile ale unui monstru, dornic de sânge proaspăt. Strigătele slabe ale rănitului punctează dimineața. Căpitanul rus se îndreaptă către mașină. Șoferul demarează în viteză. Din ceață se aude cum uruitul domol al motorului scade în intensitate câteva secunde ca apoi să pornească din nou. O scurtă rafală de pistol-automat și vocea rănitului este curmată brusc. Unii își fac pe ascuns cruce. Cocoțat pe atașul unei motociclete, Iorgu ține un discurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
celuilalt, un soldat cu ochi umflați de oboseală și față foarte palidă, care se chinuie să lege firul de transmisiuni întins pe fundul tranșeului puțin adânc, rupt în apropierea lor. Mai bine dă și mie să trag din chiștocul ăla. Uruitul răsunător si uniform al unui motor puternic face pe cei doi ostași să ridice curioși capetele. Zgomotul se apropie tot mai mult și încep să-și dea seama că vine dinspre șosea. Curând își face apariția o mașină șenilată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arătă spre arma hibridă. O să poți să cari chestia aia? Ea cântări mașinăria. ― Atât cât va fi necesar. Apoi își puse sacoșa pe umăr și merse la sas. Apăsă pe un buton și așteptă cu nerăbdare deschiderea ușii. Vântul și uruitul epuratorului de atmosferă pe punctul de a exploda se năpustiră înăuntru. Femeia ieși pe rampa de debarcare și se opri pentru a arunca o ultimă privire în urmă. ― Pe curând, Hicks. Bărbatul vru să se ridice în mâini, nu putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
geam și-am așteptat să se stingă veioza. S-a stins. Exact atunci a început cutremurul. Camera s-a mișcat de câteva ori: ușor, parcă-i băgase cineva rulmenți sub parchet. Ușor, dar nu se oprea. Cinci, șase, șapte secunde. Uruitul slab, îndepărtat. Știam ce înseamnă asta. Am strigat după Maria, a apărut imediat, clătinându-se. Opt secunde. Din trei pași, am ajuns sub tocul ușii. La ultimul, s-au auzit zdruncinăturile și a început balansul. Nouă secunde. Ne-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Alexandrescu“. Țara dădea pe-afară de personalități, eroii pândeau din manuale și catacombe, trebuia doar să găsești momentul potrivit să-i distribui pe plăcuțele străzilor și-ale instituțiilor: mergea și prin rocadă sau la nimereală, unde se elibera un loc. Pe lângă uruitul tramvaielor noaptea sau chiuiturile maiștrilor care dirijau vagoanele pe rampe, depoul cu vocație habsburgică și aspect preistoric mai avea o problemă: gardul. O minte strâmbă și necugetată ridicase un adevărat zid al Berlinului între muncitori și cea mai apropiată prăvălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dar nimeni nu se supăra pentru atât: bunicu’ era doar în misiune de patrulare, nu bombarda orașul. Văzută de sus, dintre aripi, Calea Victoriei arăta ca o doamnă cuminte și distinsă. Și aici, povestea se bifurcă, plimbată în direcții diferite de uruitul motorului. După unii, Vitalian Robe ar fi fost rudă sau măcar prieten cu Baronul Roșu, asul aviației germane, care ciuruia aparatele britanicilor în primul război mondial: în zilele senine, prin carlinga de sticlă și lemn, le fluturau urechile de la casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]