353 matches
-
mi le destinase și am pornit spre ieșire. Când am trecut pe lângă ea, Eva mi-a reamintit că sunt așteptat la directorul sanatoriului. - Desigur, am răspuns. Unde este biroul? L-am găsit fără dificultăți, era chiar lângă intrare. Directorul - scund, uscățiv, cu un Început convingător de chelie și o figură ascetică de preot indian, un fel de Gandhi cu halat alb - mi l-a prezentat pe celălalt ins aflat În cameră, medicul curant al profesorului: masiv, cu un aer sportiv totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
latine (va păstra de-a lungul întregii sale vieți o ușoară aversiune pentru prepozițiile cu cazul ablativî învață să vorbească cu păsările, gâzele și celelalte blânde animale din grădina mănăstirii, asemeni întemeietorului ordinului ce-i veghea creșterea. Urcă, nalt și uscățiv, treptele ierarhice ale ordinului, facându-se repede remarcat prin lucrările sale timpurii, singurele de altfel, modele de demonstrație scolastică lecturabile și astăzi: De fonte miseriarum (Despre izvorul nenorocirilorî, identificat a fi stomacul, nesățioasa poftă de mâncare, și Querimonia serpentis ( Tânguirea șarpeluiî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a lui Engelhard, toate mărite și înrămate. Și o ladă plină cu negative zgâriate și gândaci înmulțindu-se cu frenezie. Când am urcat ultima oară acolo, știam deja în linii mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu o forță uriașă. Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
statele creștine și modul În care putea fi stăpînită Întreaga lume“. În privința prințului Jevahov, mă Întreb dacă nu l-am Întîlnit În iarna geroasă a anului 1965, la Novi Sad, Într-un lacto-bar din preajma catedralei catolice. Era un tip Înalt, uscățiv, cu pince-nez, puțin adus de spate, Într-un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept, puternic la rădăcină, și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică ușoară care Îi Înfășura trupul uscățiv, cu șolduri Înguste și umeri largi, ca ale unui adolescent. Continua să se țină lângă perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
valoare. În 1917, când s-a petrecut Cazul, după cum a fost numită la noi întreaga poveste, subliniind majuscula cu suspine și gesturi, era trecut de șaizeci de ani și se pensionase cu un an înainte. Era un bărbat înalt și uscățiv, semăna cu o pasăre înghețată, maiestuoasă și îndepărtată. Avea doi ochi spălăciți ce păreau imobili și buze subțiri, fără mustață, o frunte înaltă și păr grizonat. V. se afla la douăzeci de kilometri de noi. Douăzeci de kilometri în 1917
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sau o altă-ntrebare, sau cuvintele unui om căruia îi fugea pământul de sub picioare. S-au auzit pași pe scări, lenți, penibili, dureroși, pașii mai multor oameni: Barbe și Gravul, care-l conduceau pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească consultația când mergea la oamenii săraci, iar la noi aproape toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic, băiatul moștenise de la mamă nasul ăsta, e nas de actor, măăă, glumea Marinică, de când băietul avea patru-cinci ani și recita prin casă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ca bărbat, trebuie, prin urmare, să iasă în lume ca să flirteze, să râdă și să danseze. Ca să se bucure de tinerețea lui, cel mai bine alături de Sophie. Anna, pe locul doi, nu‑i nici ea de lepădat, deși e cam uscățivă. Hans e sportiv și, fără îndoială, el e șeful. Mama se cufundă într‑un crater negru de tăcere, pe al cărui perete neted și uniform curbat se aprinde din când în când imaginea bărbatului ei ucis; fii vitează, eu mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aruncând din când în când priviri în spate. Ajunseră la cabina paznicului fără a fi urmăriți și se porniră să bată nerăbdători cu pumnii în ușa metalică. Într-un târziu, aceasta se deschise și în pragul ei se ivi statura uscățivă a unui bărbat care dădea semne că abia se trezise din somn. -- Ce-i baiu’ ? -- Nene, numai matale ești aici? -- Nu-i destul? Cei doi pescari se îngrămădiră în cabina care li se păru mai mică decât cușca câinilor și
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
se va juca cu el! A gîndit mult Lea până ce a ajuns la concluzia că va trebui să-și încerce norocul cu Leon, comis-voiajorul cunoscut în comună dar și prin depărtări, un bărbat ce părea puțin tomnatic, necăsătorit, înalt și uscățiv, puțin mai frumos ca dracu, dar căruia îi hodorogea gura cât era ziua de mare, ca o moară stricată. Așa se mai vorbea despre el când făcea reclamă mărfii, zeci de eșantioane din cele ma diferite obiecte, fie de uz
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
dependent, Că n-ar putea să pară nici independent, De aleargând hăituit către aceea falsă, Părăsind nebănuind pe cea mai ''aleasă''..! Goana după idealuri cam ne-existente, Reprobând credințe pre-ne-existente, Uitând că idealul e doar o cale interioară, Nu materialul uscățiv din frunza amară.. Gonind tare după dorul ce-i tot nedor, Uitând sintamintele bune prin pridvor, Sau intre părțile minții necercetate, Ori in partea jurămintelor ușor ‘nedate'.. Uitarea căci cine nu comunica profund, Dinspre oceanul muțeniei se și scufund.. Va
SINGURĂTĂŢI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367916_a_369245]
-
din marmură albă, la arcadele ferestrelor, prinsă în cercul unei grădini de flori, se prezenta maiestuoasă, dar nu atât de primitoare. Două uși din lemn negru, se dădură la o parte în momentul apropierii celor două femei. Vocea unui bătrânel uscățiv le atrase atenția: - Jupâniță, sunteți așteptată. - Eu!?, se miră Ana privind-o pe doică. De unde știe jupân Cristoroceanu că vin la dumnealui? - Jupân Cristoroceanu știe tot ce se întâmplă în acest oraș și, mai ales, despre sosirea unei persoane atât
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
e calmant și sedativ. Trebuie băut încet, încet, dacă se poate fierbinte, ca să determine sudație si transpirație. Indulcit cu miere de albine de anul trecut, sau cu zahăr brun, sau melasă, face minuni. - Eu, dacă-mi permiteți, interveni un bărbat uscățiv care părea a fi un fost militar de carieră, socot că nimic nu ajută mai repede și mai bine decât un pahar de vin fiert cu scorțișoară. Ba chiar mai multe pahare, dacă crezi că ai răcit mai tare. Vinul
LEACUIRI PENTRU RĂCEALĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367069_a_368398]
-
înainte s-a încercat obținerea unor păreri despre atmosfera de la „Echinox”, o dată chiar la Facultate, într-un cabinet de la Catedra de Limba Română, unde a trebuit să suport întrebările securistului „afectat” Filologiei noastre, botezat, cred că de profesorul Mircea Zaciu, „Uscățivul”, care a încercat să obțină odată de la mine comentarii despre redacție și, probabil, o colaborare. Cred că am mai relatat scena de mare tensiune pentru mine, în care, nefiind eu un fumător serios, mi-am aprins, totuși, o țigară, ca să
REVISTA ECHINOX- ÎNTRE LIBERTATEA CREAŢIEI ŞI PRESIUNEA IDEOLOGICĂ COMUNISTĂ, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348371_a_349700]
-
Iarna cu marele dregător, generalul Prăpădenie, comandantul tuturor armatelor sale, de care ascultau toți ceilalți slujitori, o matahală umflată și fălcoasă, mai mare decât toate celelalte namile. Mai ținea Iarna la rang de mare sfetnic un vrăjitor misterios, înalt și uscățiv, căruia i se adresa cu titlul “maestre”. Acesta era vrăjitorul GER STICLOS, comandantul trupelor de Ghețieni. Avea pe el o mantie plumburie și o pălărie de fum cu vreo șapte rotocoale țiguiate, pe spate. Îi plăcea să umble de unul
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
meu până a doua zi de dimineață. Era ora șase, soarele răsărise inundând cu razele lui salonul alb al spitalului. În dreapta mea se afla patul unui alt tânăr mai mare cu vreo trei ani decât mine, iar în stânga un domn uscățiv, trecut de patruzeci de ani, profesor de filosofie. Am deschis larg ochii și am privit în jur. Mâna stângă mi-era prinsă de pat în venele căreia, patru furtunuri, de diferite diametre, introduceau în trupul meu lichidele pungilor fixate pe
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
strângea copilă la piept. Și-o dorise mult... *** Era iarnă grea! Troiene înalte așa cum nici bătrânii nu apucaseră. Scârțâia zăpada sub picioare, iar mașinile circulau cu greu. „Oare va veni? Trebuie să vină... Oare va merge autobusul?” se întreba tânărul uscățiv, cu fața palidă, obrajii trași de atâta suferință. Întins pe patul de spital îșiaștepta soția.Suferise câteva intervenții chirurgicale nereușite,era sfâșiat de durere, dar mai ales de pronosticul lipsit de optimism al doctorilor. Își ținea ochii închiși, amintindu-și
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
al comandantului de batalion. Vina toată a picat pe umerii lui Sclipuț care a fost schimbat din funcție și trecut la munca administrativă. Cei din plutonul operativ s-au ales cu un nou comandant, plutonierul Lămâie, un subofițer în vârstă, uscățiv, cu fața galbenă și priviri lucioase. Odată primită, porecla potrivită îi detremină pe ceilalți să-ți ignore, până la uitare, numele ce îl porți. Determinarea este și mai accentuată la militarii în termen obligați să se adreseze oricărui superior cu : tovarășe
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
speranțe deșarte cu zâmbetul pe buze. Dezamăgirea eșecului nu îi face să renunțe. Vin din nou și din nou, aruncându-se orbește în brațele unor iluzii. Nu același lucru îl poate spune despre profesorul din Posmuș. Bărbatul cărunt, înalt și uscățiv, îmbrăcat mereu în costum, nu face parte din categoria clienților obișnuiți. Este profesor de matematică și vecin de bloc cu ea. Convins că a calculat corect frecvența cu care au ieșit câștigătoare anumite numere și probabilitatea ca ele să se
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
16 în partea veche a Brăilei, a locuit cel care mi-a fost profesor de limba franceză în școala primară, domnul Ion M. Gane. De statură potrivită, de cum îl priveai aveai sentimentul că totdeauna a fost slăbuț. Trăsăturile feței sale uscățive cu ochii mari albaști și nasul acvilin, îți dăruia forța să-l compari cu una din figurile antice inscripționate pe templele grecești. Când îți vorbea, glasul său era liniștit încât tu înțelegeai totul până la bun sfârșit, mai ales atunci când te
SCHIȚE DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366374_a_367703]
-
salonului din conacul lui Ciocoiu se află o masă dreptunghiulară la care stau cinci bărbați în față cu câte un pocal și o ulcea cu vin. Aceștia sunt cei doi boieri uneltitori, căpitanii lor, iar ultimul este PAPURĂ VODĂ, un uscățiv, îmbrăcat în veșminte domnești. Discuția este în toi. BOIER CIOCOIU: Papură, în curând vei fi și Vodă! Cu o ladă plină cu aur îți vom cumpăra tronul! PAPURĂ-VODĂ:(bucuros)Oho, dar bogați mai sunteți dacă oferiți sultanului atâta bănet! Niciodată
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
în locul celor mărețe, salonarde, cu apetituri răfuelnice, marțiale și în “spatele ușilor închise”!... Amândoi longilini și cu alură de vikingi, ca statură, ten și culoarea ochilor (strămoșii irlandezi își vor fi având partea lor “de vină” în transmiterea genelor), nițel uscățivi, cu trăsături ferme în ce privește linia sobrietății dar și a jovialității care trebuia să se impună momentului întâlnirii cu noi, cu o vigoare debordană, cu o temperanță ce le punea în valoare naturalețea, msr. Joyce mereu zâmbitoare, atentă și preocupată la
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (9) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351371_a_352700]
-
a-mi depăna momentele plăcute, pe care le trăisem la una dintre sesiunile științifice ale facultății la care predam, pe lângă etnologie și folclor, antropologie culturală și ... mitologie. În mijlocul de transport în care mă aflam, se apropie de mine un bătrânel uscățiv, înalt și aplecat de umeri. Își apropie gura de urechea mea șoptindu-mi: Păreți îngândurat însă, după cum observ eu, gândurile vă plac. M-am întors spre el nedumerit de îndrăzneala cu care îmi pusese întrebarea și, forțat să zâmbesc, i-
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
avut în vizită pe Alexandru Zub, Valentin Ciucă și Dan Hatmanu. Eram atentă la toate mișcările ce le făcea cu mâinile , în timp ce vorbea. Îl priveam atât de atentă, ca și atunci când privești ceva anume să nu-l pierzi din ochi. Uscățiv, tras la față, cu orbitele în care se ascundeau lumina ochilor săi frumoși de un gri întunecat. De m-ar fi înterbat ceva anume, cu siguranță abia puteam scoate câteva cuvinte. Gândurile mă plimbau prin toate colțurile memoriei mele și-
O ZI DE NEUITAT ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355516_a_356845]