100 matches
-
condus de luptători care și-au dovedit patriotismul prin luptă. În vârful ierarhiei urma să fie „Conducătorul Suprem”, sau „Vojd”. Această abordare nu era diferit de cea a altor mișcări radicale est-europene, precum au fost Legiunea Arhanghelului Mihail din România, ustașii din Croația, Partidul Crucilor cu Săgeți din Ungaria sau grupurile similare din Slovacia sau Polonia. Au existat însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
toate acestea, elementele totalitare nu au fost eliminate în întregime, aceste fiind reflectate în sublinierea insistentă a „spiritului eroic” și a „solidarității sociale, prieteniei și disciplinei” Ideologia organizațiilor OUN din exil a fost concentrată pe opoziția față de comunism. Spre deosebire de mișcările ustașilor croați sau a legionarilor români, care aveau numeroase similitudini cu cea a naționaliștilor ucraineni, ideologia OUN nu a pus un accent deosebit pe antisemitism. Trei dintre liderii ucrainenilor, generalul Mikola Kapustianski, Richard Yary (care avea descendența evreiască) și ideologul Mikola
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
de astăzi. Taberele Ustaša au fost înființate în Italia și în Ungaria, în principal la Brescia și Borgotaro în Italia și la Jankapuszta în Ungaria. În 1933, Ustaša a încercat să declanșeze o insurecție armată în Iugoslavia. Înarmați de italieni, ustașii au încercat fără succes să invadeze Iugoslavia trecând Marea Adriatică în bărci cu motor. Ulterior, ei au mai făcut două tentative de a-l asasina pe regele Alexandru I al Iugoslaviei. Ultima dintre ele a reușit, Alexandru fiind ucis la Marsilia
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
de această dată de un tribunal francez. Adolf Hitler nu era prea entuziast să pună fasciști la conducerea guvernelor sale marionetă și a făcut aceasta doar atunci când nu avea altă opțiune. Așa a fost cazul cu Croația și cu guvernul ustașilor lui Pavelić. Înainte de a deveni lider al grupării Ustaša, el era un tânăr avocat, lider al Partidului Drepturilor (partid naționalist croat). Abia în 1929 s-a înființat "Ustaša-Hrvatska Revolucionarna Organizacija" (Organizația Revoluționară Croată-Insurgentă, UHRO). În 1932, a scris carta principiilor
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
În 1932, a scris carta principiilor pe baza cărora plănuia obținerea independenței Croației pe baza identității etnice croate și a religiei catolice. Această misiune avea să fie responsabilitatea unui "ustanak", anume o armată insurgentă, formată din etnici croați, sub conducerea ustașilor. Purificarea etnică și cuceririle teritoriale aveau să fie în centrul agendei partidului. Pavelić credea că noul stat croat trebuie să conțină mare parte din Bosnia și toată Dalmația. Pavelić și partidul său au susținut că Croația deja îi învinsese pe
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
și din arhivele de război germane, italiene și austriace aduc mărturii privind atrocitățile comise împotriva populației civile. Sârbi, evrei și romi, bărbați, femei și copii, erau uciși cu sălbăticie. Sate întregi erau dărâmate și oamenii erau împinși în hambare cărora ustașii le dădeau foc. Generalul Edmund von Glaise-Horstenau a raportat OKW-ului la 28 iunie 1941: La 10 iulie, generalul Glaise-Horstenau a adăugat: Conform acestor mărturii, chiar și ofițerii germani erau într-atât de îngroziți de atrocitățile comise de Ustaša, încât
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
Glaise-Horstenau a adăugat: Conform acestor mărturii, chiar și ofițerii germani erau într-atât de îngroziți de atrocitățile comise de Ustaša, încât au intervenit din când în când pentru a opri vărsarea de sânge, au arestat unii dintre cei mai celebri ustași (preotul Miroslav Filipović/Majstorović, Banja Luka, 1942) și au dezarmat un detașament Ustaša (Bosnia de est, 1942). Regimul și-a declarat de la început intențiile de a elimina populația sârbă din NDH ucigând o treime din ea, expulzând o treime și
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
expulzând o treime și asimilând restul. Un raport al Gestapoului adresat lui Himmler (17 februarie 1942) privind creșterea activității partizanilor arăta că „creșterea activităților bandelor se datorează în primul rând atrocităților comise de unitățile Ustaša în Croația împotriva populației ortodoxe. Ustașii își comit faptele într-o manieră bestială nu doar împotriva bărbaților recrutabili, ci mai ales împotriva bătrânilor, femeilor și copiilor fără apărare. Numărul de ortodocși pe care croații i-au masacrat și pe care i-au torturat cu sadism până la
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
masacrat și pe care i-au torturat cu sadism până la moarte este de peste șapte sute de mii.” Regimul lui Pavelić nu a fost recunoscut oficial de Vatican, dar biserica nu a condamnat niciodată genocidul și convertirile forțate la catolicism comise de ustași. La scurt timp după venirea la putere în aprilie 1941, Pavelić a fost primit într-o audiență particulară la Roma de Papa Pius al XII-lea, act pentru care Papa a fost aspru criticat. Politica oficială față de sârbi a fost
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
era anihilarea totală. Conform unui raport iugoslav oficial, doar 1.500 dintre cei 30.000 de evrei croați au rămas în viață. Aproximativ 26.000 dintre cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași. Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni. În mai 1945, Pavelić a fugit din calea partizanilor iugoslavi, prin Bleiburg în Austria. După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
și Bročica, au fost închise în noiembrie 1941. Cele trei lagăre mai noi au continuat să funcționeze până la sfârșitul războiului: Lagărul a fost construit, gestionat și supervizat de către Departmentul III al "Ustaška Narodna Služba" sau "UNS" (tradus literal „Serviciul popular Ustaș”), o forță polițienească specială a NDH, condusă de Vjekoslav „Maks” Luburić. Printre persoanele care s-au ocupat de organizarea lagărului la diferite momente de timp s-au numărat Miroslav Majstorović și Dinko Šakić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
o forță polițienească specială a NDH, condusă de Vjekoslav „Maks” Luburić. Printre persoanele care s-au ocupat de organizarea lagărului la diferite momente de timp s-au numărat Miroslav Majstorović și Dinko Šakić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de ustași, unități de poliție, domobrani, unități auxiliare formate din musulmani și chiar naziști germani și maghiari. Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
ocupat de organizarea lagărului la diferite momente de timp s-au numărat Miroslav Majstorović și Dinko Šakić. Administrarea lagărului folosea uneori alte batalioane de ustași, unități de poliție, domobrani, unități auxiliare formate din musulmani și chiar naziști germani și maghiari. Ustașii au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
au încarcerat, torturat și executat la Jasenovac bărbați, femei și copii. Cele mai multe victime au fost sârbi, dar printre alte victime s-au numărat evrei, romi și croați membri ai rezistenței împotriva regimului (respectiv, partizani sau simpatizanți ai lor, categorisiți de ustași drept „comuniști”). După ce soseau în tabără, prizonierii erau însemnați colorat, similar practicii din lagărele Germaniei naziste: albastru pentru sârbi, roșu pentru comuniștii care nu erau sârbi, iar romii nu erau însemnați Majoritatea victimelor au fost ucise în locurile de execuție
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
de la Jasenovac. Sârbii constituiau majoritatea deținuților de la Jasenovac. În mai multe cazuri, deținuții erau uciși pe loc după ce recunoșteau că sunt sârbi și majoritatea considerau că acesta este motivul încarcerării lor. Sârbii erau aduși mai ales din regiunea Kozara unde ustașii ocupaseră regiunea și capturaseră gherile de partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerate cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime. "Jewish virtual
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerate cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime. "Jewish virtual library" estimează numărul sârbilor uciși de ustași la a fi între 330.000 și 390.000, cu 45.000 până la 52.000 de sârbi uciși la Jasenovac. Alți cercetători mai recenți, cum ar fi Tomislav Dulic estimează numărul morților de la Jasenovac la circa 100.000 (peste jumătate
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
adăpost mult sub standardele restului lagărului. Numărul romilor uciși sunt cele mai controversate cu excepția numărului victimelor sârbe, estimările plasându-se între 20.000 și 50.000. Grupul antifasciștilor era format din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
20.000 și 50.000. Grupul antifasciștilor era format din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
din mai multe feluri de adversari politici și ideologici ai ustașilor. În general, tratamentul aplicat lor era similar altor deținuți, deși comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
comuniștii recunoscuți erau executați pe loc, iar oficialii și polițiștii ustași condamnați, sau alții apropiați de opiniile politice ale ustașilor, cum ar fi țăranii croați, beneficiau de termeni de condiții mai bune și erau eliberați după o perioadă de timp. Ustașii au închis la Jasenovac persoane de diverse naționalități: ucraineni, români, bosniaci, sloveni și muntenegreni. Condițiile de trai din lagăr erau tipice unui lagăr nazist al morții: hrană puțină, condiții grele, cruzimea gărzilor ustașe. Ca și în alte lagăre, condițiile se
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
două erau folosite drept „clinică” și „spital”, unde erau concentrați deținuții bolnavi pentru a muri sau pentru a fi lichidați. Ca și în alte lagăre, deținuții de la Jasenovac erau obligați să muncească din greu 11 ore pe zi, sub privirile ustașilor care executau orice deținut pentru cele mai triviale motive, chpiurile, pentru „sabotarea muncii”. Secțiunea de muncă era supervizată de ustașii Hinko Dominik Picilli și Tihomir Kordic. Picilli biciuia personal deținuții să muncească mai mult. El a împărțit „forța de muncă
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
Ca și în alte lagăre, deținuții de la Jasenovac erau obligați să muncească din greu 11 ore pe zi, sub privirile ustașilor care executau orice deținut pentru cele mai triviale motive, chpiurile, pentru „sabotarea muncii”. Secțiunea de muncă era supervizată de ustașii Hinko Dominik Picilli și Tihomir Kordic. Picilli biciuia personal deținuții să muncească mai mult. El a împărțit „forța de muncă de la Jasenovac” în 16 grupuri, inclusiv grupuri de construcție, cărămizi, metalurgie, agricultură etc. Deținuții mureau din cauza muncii grele. Munca la
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
de la Jasenovac” în 16 grupuri, inclusiv grupuri de construcție, cărămizi, metalurgie, agricultură etc. Deținuții mureau din cauza muncii grele. Munca la fabricile de cărămidă era cea mai grea. Se făcea și muncă de fierărie, deținuții făcând cuțite și alte arme pentru ustași. Munca de construcție a digurilor era cea mai temută. În lagăr, domnea mizeria și murdăria: înghesuială, sânge, vomă și cadavre umpleau cazărmile, pline de paraziți și de mirosul greu al găleților de fecale. Din cauza expunerii la vicisitudinile vremii, deținuții sufereau
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
cinci idei principale lui Joachim von Ribbentrop. Acestea erau: În cele din urmă a fost aprobat doar punctul 4 din propunerile sale, deși Neubacher a reușit să pună capăt represaliilor militare germane și să combată într-o oarecare măsură represaliile ustașilor împotriva sârbilor. Neubacher a fost judecat după război în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia și un tribunal militar din Belgrad l-a condamnat în 1946 la 20 de ani de închisoare, deși nu a fost necesar în cele din urmă să
Hermann Neubacher () [Corola-website/Science/329097_a_330426]
-
scriitor elvețian de origine sârbă. El este co-fondator și director al editurii Xenia din Sion. este primul copil al unei familii mixte sârbo-bosniace. Familia de pe latura paternă era originară din Krajina (Croația de azi) și după ce a căzut victimă persecuțiilor ustașilor și-a găsit refugiu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la Sremska Mitrovica, în Serbia. Familia de pe latura maternă, originară din Bosnia vestică, s-a regăsit acolo și după război. În 1973 părinții lui s-au stabilit în Elveția
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]