463 matches
-
natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu nisip fin, iar spre sfârșitul zilei, bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și-i apăra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el nu era În stare să facă nimic. — Mi-ai spus că n-o să mă părăsești niciodată, Johan. Valurile Îi clipoceau blând până la mijoc și cămașa i se udase și era rece. S-a frecat la ochi, care l-au usturat din pricina apei sărate. Avusese dreptate să se teamă de mare. Nu dorea câtuși de puțin să fie unde era. Voia să uite de locul ăsta, de clipa asta, pentru totdeauna. Lumea asta, i-a trecut prin minte, lumea asta nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de silă, un gen de irascibilitate tulbure, se gândea cu dezgust la toate aceste stereotipii, viață, moarte, asimilație, dezasimilație. Ce stupiditate, spuse, când și cum să mai crezi în vorbe frumoase, să-ți mai faci iluzii erotice. Bătea soarele, o usturau ochii, o făceau să filtreze cu greu imaginea. Tot nu se dusese la policlinică să consulte un oculist. Ajunse acasă aproape orbită, bâjbâi după cheie, se obișnui greu cu lumina din cameră, mobila, scaunele, biblioteca erau întunecate iar contururile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și toarne cu pipeta câteva picături de pilocarpină în ochi, glanda lui lacrimogenă se atrofiase, ochii i se uscau și-l usturau, vedea ca prin ceață, dar dintr-o mândrie primitivă se ferea să-și umecteze ochii în fața unor străini. De obicei se întindea de-a latul patului, sticluța cu soluție și pipeta se găseau într-o trăistuță confecționată anume, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trezească și să se răzvrătească împotriva sa. O singură ezitare, o singură remarcă cinică adresată sieși și ar fi spulberat tot ceea ce acum construia la repezeală. Nici nu a simțit cum au trecut orele. Pielea i se înroșise și o ustura. Trebuie să plec de pe plajă i-a spus Carmina, altfel mâine o să fie de rău. Uite ce m-am înroșit. Să mergem, a încuviințat bărbatul și a tras peste slip pantalonul scurt. A condus-o până în fața hotelului. Au hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bancă și când prin ploaie, hai? Hai! și Pinochio și-a scos hainele și a luat-o la fugă când toți se ascunseseră la Ovidiu, apa verzuie albicioasă spartă de ploaie în cioburi, băi, nu pot să merg cu fața, usturau picăturile și la întors mergeam ca la duș, alergând invers, gâfâiam și râdeam, și am băut votcă și a ieșit soarele, normal, și până seara am băut votcă, ne gândeam, vor spune a 2-a zi niște oameni, să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
nisip la vânt ca un șnițel, nu găsim farmacie în Mamaia, spunem noi mergând printre oameni ca și cum am fi extratereștri cu piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să ne dregem? Mă ustură limba de la semințe, și cafea, și smântână, cola, votcă pusă în pahar pe sub masă, dăm toți banii, mă fut! suntem boieri, mai e puțin până la tren, ne vedem tocmai la anu’... știi ce urât mi-a vorbit, foarte urât, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vacă, răspundeam cuminte, să-i dai morcovi și să nu-l culci pe jos, nu, doarme în pat, foarte bine, să-i dai o pernă de puf și să doarmă în puf, așa trebuie, el e un puf. Deja ne usturau ochii de cât nisip ne aruncase în ochi, Pinochio era zgâriat, Prințesa voia medicamente, Xanax, „liniște la cutie”, visez urât, iar am visat urât, e normal să suferi, doar a murit tatăl tău, dacă iau distonocalm, măcar pot să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
álfabet așa de greu! Jaj chit plíns io in fața lui in '56. Atunci observat prima dată la mine chit seamănă scrisul lor cu șénile de tanc. Uită-te mai bine, mi-au spus barátok. Și eu uitat atâta che usturau ochii și nu mai védeam nimic de chită sare aveam la lontru. Și atunci spus cu ochii inchiși, ca se nu uit țineam strins sub pleoape desen, seamănă cu scriere egipteană, dar pare mai ocska. A fost mai bine, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Randle. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le asimilezi dintr-odată, nu-i așa? Poate că ar trebui să te duci acasă acum, să încerci să te odihnești. Ne vedem din nou mâine seară? — Da. Sigur. Cuvintele astea mă usturau; mă usturau și ochii. Am dat să mă ridic din scaunul de răchită, sprijinindu-mă de brațele sale. — O, înainte să pleci... Încă un lucru. M-am oprit. — Bine, am zis pentru a mia oară. — În trecut, ai scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
multe lucruri pe care trebuie să le asimilezi dintr-odată, nu-i așa? Poate că ar trebui să te duci acasă acum, să încerci să te odihnești. Ne vedem din nou mâine seară? — Da. Sigur. Cuvintele astea mă usturau; mă usturau și ochii. Am dat să mă ridic din scaunul de răchită, sprijinindu-mă de brațele sale. — O, înainte să pleci... Încă un lucru. M-am oprit. — Bine, am zis pentru a mia oară. — În trecut, ai scris și ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar fără a crea confuzie; în perfectă armonie cu frumoasa, aproape traumatica actualitate a substanței, formei, mișcării și luminii din pahar. Îți tăia răsuflarea, era prea clar, prea mult. Ochii mă usturau și mă înțepau și mi-am dat seama că plângeam. O mișcare mi-a distras atenția. Mi-am re-focalizat ochii, uitându-mă pe lângă paharul de votcă la zumzetul electrostatic al televizorului. Am rămas absolut nemișcat câteva secunde înainte să așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și prea puțin pe jos, simțea cum de la célduré o rod sandalele. Oricît de moale ar fi fost pielea sandalelor ei atît de mici În timp ce le béléngénea, curelele au ros pielea cea umedé a gleznelor și că sé nu o usture, Sophie și-a scos sandalele și le ținea În mîné. Printre degetele ei mici de la picioare, atunci cînd se agéțau În ierburi, rémîneau frunze uscate și spice de care, ca sé se scape, mișcă din degete pîné cédeau. - Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
chef. Găurile negre sînt stele moarte? Foste stele, sau cum? La "știrile negre de la cinci", aflu că o bătrînă de 80 de ani a fost violată de-un tînăr de 16. Femeia strîngea măceșe din deal. Rosa canina. Destul. Te ustură pleoapele de nesomn, dar dai la iveală iarășișiiarăși albumul. Ai căpătat o dependență maniacală dacă vrei să te vezi încășiîncășiîncă în străfundul ochiului de pictor. Îl răsfoiesc pe repede. Trupul îmi apare în părțile-i constituente. Se învîrtește ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
natura. Ține-o tot așa și ascultă-mă cu atenție, Bulevardul Dr. Petru Groza, Bulevardul 6 Martie, Bulevardul Republicii, de la un capăt la altul. După aceea poți s-o iei la stînga pe Calea Moșilor dacă-ți place. O să vă usture la buzunar, îi aduce aminte taximetristul, nu contează, i-o întoarce Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pășească cu băgare de seamă, de parcă s-ar fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul televizorului alb-negru care era așezat pe un colț al tejghelei de la bar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi trebuia, bodogănește nemulțumit. Își aduce aminte cum cabanierul căra tot ce era nevoie, așeza pe o masă într-un hol discret și de acolo chiar șeful prelua totul și punea pe masă. Dan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de om până la cer, vom fi mai aproape, tot mai aproape. Aici, în icoană, ești ca în ospeție, acolo, sus, te voi aștepta ca pe un soț ostenit după o zi de coasă!" Nu degetele au fost semnele durerii, ele ustură, dor, amorțesc, se usucă, se desprind din palme precum niște muguri pocniți prea devreme; dorul, 21 de zile fără ea, m-au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din nou, așa că am plecat cu vântul... Dar de atunci știu că Tatăl Lui m-a făcut așa, ca să vindec oamenii. Ei, ce-i drept, mă doare puțin când mă smulg din rădăcini, ca să nu mai spun ce tare mă ustură când mă aruncă în apă e o apă pe care ei o pun peste un soare mic pe care-l fac ei și căruia-i zic "foc", dar eu știu că pe El Îl dureau și mai tare rănile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
drumul la ureche când o să găsească nuiaua că de!... "Îți arde de râs, derbedeule! Las' că vezi tu!" Zis și făcut. Mi-a lăsat urechea și dă-i și dă-i cu nuiaua subțire-subțire, se îndoia, nu se rupea și ustura. Parcă era dascălul nostru (ah! și ăla, egiptean afurisit!). Auzi: una-două, cu nuiaua. Și-i mai învăța și pe părinți parcă părinții au vreodată nevoie să fie învățați: "urechea școlarului e pe fundul lui: dacă nu-i bătut, nu ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile reci, grele și lipicioase, care mă obosesc câteodată atât de mult încât cred că mi de lipesc ochii, fără să mă usture, dizolvându-se în carnal. Pe lângă senzația grea, de apăsare, apare farmecul unei realități vizuale proiectate în mintal și analogând cu densitatea, grosimea reale, carnale din jur. Lucrurile trebuie să aibă în ele un înțeles, sau oamenii să fie toți predispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]